Ziaristul argeşean MIhai Alexandrescu este un complexat. Păcat de el. Cînd se ia în serios, scrie texte senzaţionale, precum cel pe care îl reproducem în continuare. Superb, realmente, presă de mare clasă. Citiţi, vă rog.

"Îmi pare rău că trebuie s-o recunosc: presa românească s-a demonetizat aproape în totalitate. Când spun presă, mă refer la mass media tradiţionale: ziare, radiouri şi televiziuni. Principalul motiv este acela că şi-au făcut loc în breaslă o sumedenie de analfabeţi şi foarte multe curve penale, amante de fotbalişti. Sau de infractori penali, puşcăriabili milionari în euro. Acestea din urmă, curvele, şi-au transformat inclusiv surorile şi verişoarele în vedete de televiziune, cu scuza că ele nu fac presă, ci divertisment, iar divertismentul ţine de gust. Aşa se face că ştirile au devenit non-ştiri, divertismentul s-a metamorfozat într-un spectacol grotesc care frizează pornografia, iar analizele (politice) fie iau forma arbitrariului inocent, fie iau forma execuţiei pe bani. Atât aberaţiile limbiste (sau belicoase), cât şi dejecţiile cu ambalaj erotic sunt, în final, numai bune ca să umple spaţii de emisie jinduind după un punct de rating. Patronul de presă – ignorant şi lipsit de legături cu presa ca meserie – e mulţumit dacă firma e pe profit şi dacă dă la gioale cui trebuie. (Argumentele financiare în mod sigur n-ar fi o problemă, dacă s-ar fi păstrat criteriile de selecţie a celor care intră în breaslă.) Nu aşa începuse totul… De exemplu mie nu-mi vine să cred că a existat un timp în care Iosif Sava făcea „Seratele muzicale”, Florin Călinescu făcea „Chestiunea zilei”, Johnny Răducanu venea la Marius Tucă şi parcă toate astea îmbrăcau o haină mai puţin pestriţă. Ba, la un moment dat, chiar Horaţiu Mălăele, care nu avea treabă cu presa, făcea o emisiune de divertisment - „Stele de 5 stele” - de cea mai bună calitate. Monologurile lui sunt astăzi pe You Tube. Au fost puse acolo, fiindcă există oameni care simt nevoia să le revadă. Fiindcă, da, divertismentul nu pe mâna curvelor penale trebuie dat. Ci pe mâna actorilor, eventual debutanţi, nu neapărat consacraţi, care, în România de azi, mor de foame şi de frig în cabinele de machiaj ale teatrelor din provincie, unde se duc să-şi ţină spectacolele fără public… Execuţii pe bani ştim bine că existau şi atunci. Dar parcă moderatorii puneau şi puţin spirit. Parcă erau mai inteligenţi. Parcă aveau farmec. Azi, e suficient să fii isteric, nebun de legat şi să ai laptop: ai îndeplinit toate cerinţele din fişa postului şi ţi se dă un talk show. E suficient să ai ţâţe mari, că poţi semna editoriale despre viaţa socială în România. E destul să sugi pula şefului, că ajungi să conduci redacţii. E suficient să fii scelerat, ba chiar e o condiţie la angajare, ca să fii jurnalist. Şi, undeva, mai scriu, totuşi, fără să facă zgomot, câţiva jurnalişti autentici, cu talent, lipsiţi de aroganţă. Vă dau un nume. Lelia Munteanu. Dar mai sunt şi alţii. Oameni care nu se mai aud de atâţia analfabeţi. Şi de atâtea curve. Asta se cere. E argumentul managerilor. Asta se vinde. E argumentul celor de la marketing. Normal. Pulimea nu se recunoaşte în intelectuali. Pulimea nu suportă coerenţa, fineţea, discursurile închegate. Pulimea nu este sensibilă la argumente. Pulimii îi plac schimonoselile şi scandalurile. Pulimea vrea căcat şi sânge. În presă şi în politică, în egală măsură. M-am uitat zilele astea pe You Tube la filmuleţe cu Corneliu Coposu şi cu Ion Raţiu. Poporul ăsta a dat cu şutul în toate şansele pe care le-a avut – pe care i le dăduse, în sfârşit, istoria - şi l-a votat pe Iliescu. (Am văzut şi clipul în care Ilici mulţumea minerilor, pentru că i-au bătut pe studenţi. Studenţii pe care i-a numit fascişti…) Normal, poporul acesta nu se putea recunoaşte în cineva ca Raţiu. A fost un moment în care România ar fi putut merge, definitiv, pe un alt drum. Vă aduceţi aminte cum râdeau toţi de el pentru că purta papion? Vă amintiţi cum nu-l pricepeau, fiindcă nu avea limbaj de lemn? Vă amintiţi masele idioate pentru care garanţia definitivă a calităţii unui om era să fi stat în ţară şi să fi mâncat salam cu soia? Eu îmi amintesc. Aceleaşi mase au ajuns acum acolo unde merită: să asculte manele, să se uite la ţâte şi cururi, să caşte ochii la execuţii politice. Aceleaşi mase care se plictiseau acum 19 de ani la discursurile lui Coposu au intrat azi în Europa cu priviri tâmpe, agresive, analfabete. Iar în Europa au ucis, au violat şi au furat. Mi-e silă."

Jos pălăria, omule !

Gheorghe Smeoreanu, 2008-05-06, Criterii Politice