Nume: Stanescu Mihai
Varsta:16 ani
Liceul: Colegiul National „Ragu Greceanu”, Slatina, Olt
Clasa: a IX-a
Profesor coordonator: Sirghie Elena
Adresa scolii:strada Nicolae Balcescu, Nr.8, Slatina, Olt
Subiectul 1
La 20 mai 1914 in comuna Babota, judetul Salaj s-a nascut Corneliu Valentin Coposu fiul protopopului Grigore Coposu si al Ludovicai.
Parcurgand evenimentele vietii sale, cel mai socant este sa descoperi, ca a fost, practic, lipsit de libertate nu 15 sau 17 ani ci 42 de ani pana in decembrie 1989.
Incepand cu 1987 Corneliu Coposu solicita aderarea PNT-CD la Uniunea Europeana Crestin Democrata, ca un prim pas in integrarea Romaniei (comunista atunci) in structuri politice europene. Se avea in vedere „o solidarizare a tuturor, fara deosebire de crez si orientare politica, pe linia unor principii comune tuturor”.
Evenimentele din 1989 l-au gasit pe Corneliu Coposu dornic sa-si apere si mai mult idealurile pentru care a luptat si a suferit timp de 40 de ani, ani grei de detentie, dar si persecutiile post penitenciare la care a fost supus. Niciodata nu a uitat pentru ce a luptat: „Patriotismul este o dragoste deosebita pentru tara, o disponibilitate de a-ti da oricand viata pentru ea si de a nu marturisi acest sentiment. Gasesc ca afisarea patriotismului este indecenta. Un om care simte dragoste pentru tara, un om care este decis ca in interesul tarii sa-si sacrifice propria existenta nu are voie sa se bata pe piept cu sentimentul acesta”.
In zilele revolutiei din 1989 anunta printr-un mesaj-manifest reintrarea in viata politica a PNT-CD.
Principiile de baza alea platformei partidului, dupa opinia lui Coposu au fost independenta si suveranitatea deplina a tarii, integritatea frontierelor de la 1938; libertatile fundamentale ale omului, pentru toate nationalitatile conlocuitoare, asigurate de institutiile democratice.
In ianuarie 1990 devine practic liderul opozitiei impotriva Frontului Salvarii Nationale (creat ca o uniune a tuturor fortelor democrate), care cauta sa monopolizeze puterea executiva si legislativa, confiscand Revolutia din decembrie 1989. Intelegand ca Revolutia a fost furata de noua putere si preluand misiunea grea de a conduce Opozitia in Romania post comunista, incepand cu 29 ianuarie 1990 devine tinta unei virulente campanii de presa prin care se lanseaza zvonuri pentru compromiterea lui. Campania avea sa se continue si dupa alegerile legislative din 1992 cand a devenit senator de Bucuresti.
Dupa 1990 Corneliu Coposu se plangea de faptul ca in Romania sistemul democratic nu functiona in parametrii normali, spunand: „Atata timp cat la voi sunt voturile cumparate printr-o forma sau alta si exista o majoritate ignoranta, dezinformata, usor de manipulat, filtrarea oamenilor politici valorosi este deficitara. Iar fara conducatori valorosi, intreaga societate va suferi.”.
Pe plan international activeaza in calitate de membru in Consiliul Uniunii Europene Crestin Democrate si in Internationala Crestin Democrata.
In urma calatoriilor participa la diferite congrese ale partidelor crestin democrate fratesti (Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia, Franta, Elvetia).
Ca principii de organizare a statului romanesc post comunist Corneliu Coposu stabilea: „Emanciparea natiunii romane prin intermediul elementelor noastre doctrinare definitorii: nationalismul luminat, sustinerea satului ca expresie a spiritualitatii romanesti si crestin-democratie (care presupune moralitate, dreptate si solidaritate sociala, subsidiaritate, implicarea valorilor crestine in lupta politica) si nu in ultimul rand, integrarea in sistemul valorilor si culturii europene, pastrarea identitatii romanesti intr-o Europa unita al carui motto este „Unitate in Diversitate” ”. „Partidele democrat-crestine au datoria sa vegheze la respectarea drepturilor, la demnitatea si libertatea cetatenilor, dar, mai ales la respectarea si protejarea celor slabi si a desmostenitilor soartei…”.
Invitat de Partidul Popular Austriac, Partidul Crestin Social Bavarez si Partidul Crestin Democrat din Elvetia in perioada 20 iulie - 5 august 1993, Corneliu Coposu face un lung turneu european in Austria, Germania si Elvetia. A profitat de ocazie pentru a sustine interesele Romaniei de a intra in Comunitatea Europeana, in Consiliul Europei si de a trece cu succes ultimul examen din octombrie pentru integrarea in institutiile politice si financiare europene.
In sensul acesta a obtinut promisiunea de la parlamentarii tarilor vizitate ca vor sprijini solicitarile romanesti.
Cu toate ca au fost reticente fata de aderarea Romaniei, el a incercat sa demonstreze ca incadrarea Romaniei in institutiile europene ar prilejui posibilitatea ca, pe cale de presiuni morale, Romania sa fie ajutata sa indeplineasca la standard european clauzele obligatorii pentru aceasta.
Coposu spunea: „Si aici au fost de acord cu argumentele mele(…). Este o politica gresita sa contesti niste adevaruri pe care occidentalii le cunosc. E mai bine, asa cum am facut noi, sa solicitam cu insistenta incadrarea Romaniei in aceste institutii, luandu-se angajamentul ca, pe parcurs, in masura posibilului, se vor indeplini toate clauzele(…). De aceeasi maniera am procedat, de altfel, si in ce priveste insistentele pentru acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate de catre Congresul Statelor Unite. Si acolo, am cerut, chiar prin scrisori particulare adresate tuturor congresmenilor pe care i-am cunoscut, nu numai sa fie de acord, dar chiar sa sustina acordarea acestei clauze care va fi benefica pentru interesele poporului roman, chiar daca de pe urma acordarii clauzei sau de pe urma intrarii Romaniei in institutiile europene vor bate moneda domnii de la guvern. Asta e o chestiune secundara”.
In data de 4 octombrie 1993, Consiliul de Ministri al Consiliului Europei aproba aderarea Romaniei ca membru cu drepturi depline la acest organism, iar pe 2 noiembrie Bill Clinton semneaza aderarea clauzei natiunii celei mai favorizate pentru Romania.
In 8-10 decembrie Corneliu Coposu participa la Bruxelles la Congresul alX-lea al Partidului Popular European despre care va declara: „Vreau sa subliniez doua lucruri. Mai intai prezentarea pe care am tinut-o in cadrul acestui congres in sprijinul patriotilor romani de la Tiraspol si apartenenta cel putin spirituala a Basarabiei la tara romaneasca”.
La acest congres personalitati de mare prestigiu international printre care: Valery Giscard d’Estaing, cancelarul Germaniei Helmut Cohl si-au luat angajamentul de a trimite telegrame de protest la Moscova, Kiev si la Chisinau pentru salvarea lui Ilascu si eliberarea patriotilor romani.
Cu aceeasi ocazie, Corneliu Coposu a lansat propunerea ca Romania sa se bucure de prioritate si sa fie primul dintre statele ex-comuniste care sa beneficieze de protectia si de asigurarea securitatii nationale si a frontierelor de catre NATO.
Pe 26 ianuarie 1994, Romania este primul stat care semneaza Parteneriatul pentru Pace si in 21-23 februarie la un simpozion despre rolul NATO in mentinerea pacii, Corneliu Coposu spunea: „Prabusirea comunismului a surprins Occidentul nepregatit, dezorientat, ca inainte de al doilea razboi mondial. Reactiile la semnalele noastre de alarma sint slabe.”.
Pe 18 septembrie 1995 Corneliu Coposu se intalneste cu patriarhul Romaniei, despre care a declarat: „este un om intelept, echilibrat, cult si foarte dispus la dialog(…). S-a mirat de bucuria fruntasilor Uniunii Europene Crestin Democrate, pe care i-am talmacit-o eu prin prezenta partidelor din tarile ortodoxe.”.
Pe 6 octombrie 1995 Coposu este decorat de catre Bernard Boyer ambasadorul Frantei la Bucuresti cu Legiunea de Onoare, in grad de ofiter. Aceasta distinctie a fost acordata la Bucuresti la rugamintea lui Corneliu Coposu, care a dorit sa primeasca aceasta distinctie in mijlocul compatriotilor sai.
In discursul rostit cu acest prilej ambasadorul Frantei a spus printre altele: „N-aţi fost nici şef de stat, nici ministru, nici comandant al armatei, nici academician şi nici măcar ambasador. Dar n-aţi avut nevoie de aceste titluri pentru a vă face un nume recunoscut şi respectat pretutindeni (...).Într-o zi, fără a-l căuta, aţi întîlnit destinul, sub o formă pe care o îmbracă frecvent de cînd cunoaştem istoria, şi aţi reacţionat la fel cu alţi câţiva oameni care au întâlnit acelaşi destin: Iosif, care refuză să recunoască divinitatea faraonului, personajele tragediei greceşti, care refuză să accepte injustiţia, sau primii creştini, care refuză sacrificiul pentru împărat (...) Destinul pe care l-aţi întâlnit a fost cu siguranţă unul din cele mai redutabile care ar putea să apară în calea unui om, pentru că stalinismul, în forma lui cea mai sinistră, a adăugat la suprimarea victimelor plăcerea perversă a înjosirii preliminare (...) Dumneavoastră aţi spus "Nu". Aceasta v-a costat foarte scump: 17 ani de detenţie, marcaţi de rele tratamente şi presiuni de tot felul, urmaţi de un regim de supraveghere. Aţi lăsat acolo cei mai buni ani ai vieţii, dar aţi câştigat ceva ce numai câţiva oameni pot aprecia: respectul faţă de sine şi faptul de a putea fi în acord total cu propria conştiinţă. Era normal ca după Revoluţie să jucaţi un rol în această ţară (...) pentru care sunteţi un punct de referinţă (...) Putem gândi, dar nu am avea dreptate, că purtarea dv. şi a unora dintre prietenii dv. este, pentru cei care nu au avut ocazia să treacă prin ceea ce aţi trecut, un fel de reproş în viaţă. Eu cred că este exact contrariul (...) Graţie dumneavoastră, graţie câtorva oameni, România de azi e o Românie liberă şi toţi românii, oriunde ar fi ei şi orice ar fi făcut, se recunosc în dumneavoastră.”.
Fara sprijinul lui Corneliu Coposu actiunea de la Snagov, constituirea Comisiei Nationale pentru Elaborarea Strategiei Nationale privind Pregatirea Romaniei pentru Aderarea la Uniunea Europeana si pentru Declaratia politica de sustinere semnata de liderii celor 14 partide parlamentare, alaturi de seful statului, seful Guvernului si presedintii celor doua camere, nu ar fi fost posibila.
Ultima aparitie in public a lui Corneliu Coposu a avut loc la Conferinta Nationala a Femeilor din PNT-CD din 21 octombrie 1995.
Pe 11 noiembrie s-a stins din viata la Bucuresti. La catafalcul sau au venit vreme de 3 zile zeci de mii de oameni, care au dorit sa-si ia ramas bun de la cel care a fost un mare om politic, unul dintre putinii Oameni de Stat pe care i-a dat Romania.
Acum la 15 ani de la disparitia lui Corneliu Coposu au ramas in istorie cuvinte cu care ne putem mandri: „Mi-am facut un examen de constiinta. Am trecut in revista toate suferintele si mizeriile prin care am trecut de-a lungul puscariilor, anilor de detentie, a persecutiilor post penitenciare. Si cred ca as opta pentru acelasi destin. Cred ca destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist dar, daca mi s-ar ridica in fata aceleasi alternative, ceea ce as alege ar fi tot trecutul pe care l-am trait si pe care l-as respecta cu seninatate.”
Subiectul 2
Cu cat liderii unei tari sunt mai puternici, cu atat tara este mai bine pozitionata in plan international si mai bine organizata in interior.
Oamenii politici puternici au capacitatea de a intelege, de a ierta si de a construi.
Konrad Adenauer a fost un politician crestin-democrat german, de profesie jurist, care din 1917 si pana in 1933 a exercitat functia de primar general al Kölnului. Adversar al national-socialismului, a fost inlaturat din functia de primar general si s-a retras la manastirea Maria Laach, iar in anul 1944 a fost arestat sub acuzatia de complot impotriva regimului nazist. La 70 de ani, in 1946 a condus munca de reconstructie a crestin democratiei germane, miscare interzisa in timpul dictaturii hitleriste.
Corneliu Coposu a fost pentru Romania ceea ce a fost Konrad Adenauer pentru Germania.
Intre 1937 si 1940 Corneliu Coposu a activat ca secretar personal al lui Iuliu Maniu pe care l-a insotit in toate misiunile politice. Impreuna cu intreaga conducere a PNT pe 14 iulie 1947 a fost arestat, fiind tinut in arest preventiv pana in 1956 fara sa fie judecat. In 1956 i s-a inscenat un proces pentru „inalta tradare a clasei muncitoare” si pentru „crima contra reformelor sociale” fiind condamnat la munca silnica pe viata.
In 1964 a fost pus in libertate dupa 17 ani de detentie.
Pe amandoi ii leaga rezistenta in fata dictaturii (una hitlerista, cealalta comunista) si anii grei petrecuti in detentie.
Politicianul crestin-democrat german Konrad Adenauer, spre deosebire de Corneliu Coposu a avut posibilitatea sa construiasca un regim democratic dupa iesirea din inchisoare, cand a devenit cancelar al Germaniei in 1949.
Adenauer a fost cel care a lasat deoparte neintelegerile devenite istorice dintre Germania si Franta si alaturi de Charles de Gaulle a reusit reconcilierea germano-franceza si a pus bazele aliantei franco-germane, care a construit nucleul Uniunii Europene. Este considerat ca fiind unul dintre „parintii Europei” alaturi de Robert Schauman si Jan Monnet.
Si Corneliu Coposu a inteles necesitatea aderarii la structurile europene si inca din 1987 incearca sa introduca PNT la Uniunea Europeana Crestin Democrata. Aceasta a fost posibil la 6 februarie cand profitand de prezenta la Bucuresti a presedintelui Uniunii Europene Crestin Democrate a solicitat aderarea PNT-CD-ului, cu rugamintea ca aceasta sa nu fie facuta publica decat atunci cand conditiile din Romania vor fi favorabile. Aceasta a fost posibil abia in 1990, pe 1 februarie la Congresul Uniunii Europene Crestin Democrate de la Bruxelles.
Daca pentru Germania, Konrad Adenauer a pus bazele constituirii Uniunii Europene, pentru Romania Corneliu Coposu in 1993 in perioada 20 iulie-5 august in urma unui turneu european, invitat de Partidul Popular Austriac, Partidul Crestin Social Bavarez si Partidul Crestin Democrat din Elvetia a sustinut interesele Romaniei de a intra in Comunitatea Europeana, in Consiliul Europei, dar si integrarea in institutiile politice si financiar europene.
Atat Konrad Adenauer, cat si Corneliu Coposu au ramas in istorie ca doi oameni politici puternici, care dupa lungi si grele suferinte au reusit sa afirme in plan european principiile carora le-au ramas credinciosi toata viata. Recunoasterea personalitatii lui Corneliu Coposu a fost facuta odata cu acordarea de Franta a inaltei distinctii: Legiunea de Onoare in grad de ofiter.
Orice tara se poate mandri cu asemenea oameni, iar noi, romanii putem spune ca, gratie unor „Mari Oameni” printre care si Corneliu Coposu, Romania de azi e o Romanie libera si toti romanii oriunde ar fi ei nu-si uita istoria.
Subiectul 3
Corneliu Coposu, Seniorul cum ii spuneau apropiatii a fost respectat pentru taria credintei sale in virtutile si valorile democratiei, pentru modul demn in care a inteles sa se manifeste in spatiul public, fiind un exemplu de slujire responsabila a unui ideal. Acum, la 14 ani de la disparitia sa, Corneliu Coposu constituie cu siguranta un reper pentru generatia tanara.
In primul rand pentru ca tanara generatie are nevoie de modele reale ancorate in istoria recenta a Romaniei si in al doilea rand Corneliu Coposu va fi intotdeauna un reper moral pentru generatiile in formare.
Fiecare isi alege modelele in functie de ceea ce doreste sa realizeze in viata. Corneliu Coposu, prin felul demn in care si-a construit viata ne poate da tuturor invataminte de viitor.
A fi capabil sa-ti ierti tortionarii, a solicita ingaduinta pentru cei care ti-au rapit cei mai frumosi ani ai vietii este cea mai inalta dovada de umanism.
In ciuda unei rigiditati si a unor pozitii inflexibile, domnul Coposu nu evita dialogul, demonstra maturitate, responsabilitate si intelegere in fata unor momente dificile. Mai mult, a sustinut unele probleme importante pentru tara – cum ar fi eforturile pentru integrarea Romaniei in Uniunea Europeana si NATO sau negocierile pentru tratatul cu Ungaria.
Oamenii l-au iubit, l-au respectat pentru taria credintei sale in virtutile si valorile democratiei, pentru modul demn in care a inteles sa se manifeste in spatiul public, fiind un exemplu de slujire al unui ideal.
A suferit mult in perioada totalitara, pentru ca nu a abdicat de la principiile sale.
Corneliu Copusu era un om fermecator, cu totul exceptional prin naturaletea cu care obisnuia sa puna in acord cuvantul cu fapta, principiile cu actiunea, doctrina cu viata. Pentru el democratia crestina erau un mod de viata. Seniorul ne-a demonstrat ca se poate sa ramai nealterat in fata abjectiei calomnioase si sa-ti spui dreptatea prin simplu fapt ca, orice s-ar intampla, nu incetezi sa crezi in ea si sa o slujesti in ciuda tuturor obstacolelor.
Corneliu Coposu credea cu tarie in puterea binelui ca forta dumnezeiasca, eterna si invingatoare asupra raului efemer. Aceasta credinta i-a dat puterea sa se impuna ca statura politica si morala cu valoare de reper national. El ne-a demonstrat ca e posibil sa ramai fidel convingerii ca morala si politica sunt compatibile, ca politica adevarata este fundamentata pe principii morale. El a facut aceasta dovada prin forta propriului exemplu de om incoruptibil, care nu tranzactioneaza principiile.
Credea cu tarie ca Romania va ajunge sa-si castige locul in comunitatea internationala si a actionat mereu in acest sens.
Una dintre calitatile speciale ale lui Corneliu Coposu era aceea ca reusea sa comunice pe intelesul tuturor, simplu si concis, cu orice fel de interlocutor, in orice tip de societate. Imbina inteligenta cu moralitatea, dar si cu umorul.
Corneliu Coposu a trait intr-o lume plina de entuziasm si bazata pe valori crestine autentice, a intors obrazul pentru a mai fi lovit inca odata si dupa 1989, cand romanii nu erau inca pregatiti sa uite trecutul comunismului si sa recunoasca adevaratii purtatori ai stindardului libertatii.
Aducem omagiul memoriei omului si liderului politic Corneliu Coposu, cel care ramane un punct de referinta pentru clasa politica romaneasca, un model de om politic si un exemplu bun de urmat.
Gratie domnului Coposu si a altor oameni, Romania de azi e o Romanie libera in care multi romani se recunosc in dumnealui.
Acum,la 15 ani de la moartea Seniorului, avem obligatia morala, noi tinerii, sa cunoastem viata si activitatea domnului Corneliu Coposu pentru a nu uita, pentru ca pe buna dreptate se spune ca: „cine uita nu merita …”.
