Elev: Knebel Annelise
Clasa A X- A A (Filologie)
16 Ani
Prof. Coord.: Ivan Mariana
Colegiul Tehnic De Transport Feroviar „Anghel Saligny” Simeria
Şoseaua Naţională, Nr. 136, Simeria, Hunedoara
Tel.0254261654
Subiectul numărul 1
Descrieţi cronologic activitatea şi poziţia preşedintelui C. Coposu privind integrarea României în Uniunea Europeană.
21-22 decembrie 1989…rugăciunile înălţate spre un Dumnezeu- care părea că uitase România în cazanul demonic al comunismului mai mult de patruzeci de ani- erau finalmente ascultate.
Ideea supremei salvări animă idealiştii-dizidenţi în timp ce avatarii regimului proaspăt înlăturat se erijează în contra-revoluţionari.
Corneliu Coposu…e un om al unei “utopii”, un Ulise al mitologiei comuniste care a rătăcit prin labirintul unui sistem care şi-a exersat maliţiozitatea până la extrem.
Corneliu Coposu…e o punere în abis al unei spiritualităţi ce îşi trage sevele din idealurile strămoşilor, e un Pan al timpului modern care vrea să îşi ridice patria pe culmile lui Excelsior…dar se pare că totdeauna există un “dar”- dar nu toţi suntem patrioţi, idealişti sau morali.
Pe când momentul părea prielnic,iluzia se transforma în deziluzie. Un om contra…un misionar venit din istoria încărcata de etică,datorie şi romantism patriotic,Corneliu Coposu se înconjoară de oameni…prea puţini,cu prea mult suflet, prea vulnerabili la profan.
Şi iată…cinci ani de altceva, de nicicum, de iluzii şi deziluzii, de dorinţe sufocante în absurd; cinci ani de un alt fel de vânătoare… regală. Luptele metaforice continuă tot din opoziţie, tot dizident faţă de reminiscenţele comunismului. Din nou victime, mitinguri, înscenări calomnioase şi trăire în absurd.
În acest context, liderul partidului istoric PNŢ (reînfiinţat în 8 ianuarie 1990-PNŢCD) îşi continua activitatea proteică pentru ţară faţă de care sentimentele patriotice aveau o viabilitate incontestabilă.
Să fie Corneliu Coposu un supra-om, un Don-Quijote care se bate cu morile de vânt, apoi se trezeşte din visul efemer printre sfinţi?! Doar Dumnezeu ne-ar putea elucida interogaţia! Un sfânt printre oameni… care a pus înaintea-i ego-ului ţara şi propăşirea ei, de parcă personalitatea sa ar fi fost conturată în legende istorice…
Şi chiar e o legendă, un mit pentru noi care ne-am născut într-o lume…mai liberă. Poate ca noi trăim visul unei generaţii care şi-a însuşit averi în ceruri şi nu pe pământ.
Astfel conturat, portretul eseistic al lui Corneliu Coposu pare scos din cutia Pandorei. Dar el a trăit în realitatea părinţilor şi bunicilor mei. Eu l-am descoperit în poze, articole şi memorii ascunse-n noi.
Anii `90…o altă povară. De data aceasta fără percheziţii la domiciliu,ci cu beţe-n roate,obstacole,vexaţiuni,calomnii,discreditarea sa politică şi umană.
Activitatea lui Corneliu Coposu presupune stabilirea de contacte cu străinătatea nu pentru “amorul propriu”, ci pentru bunul progres al ţării noastre. În ciuda detractărilor şi a tentativelor de discreditare în faţa românilor, Corneliu Coposu îşi continuă drumul politic în vederea mijlocirii relaţiilor cu Europa şi SUA.
Orice invitaţie sau participare la vreun congres din străinătate devenea arma de exprimare a cuvântului unei naţiuni într-o preerie fără coordonate precise.
Februarie 1990- Corneliu Coposu este invitatul lui Jacques Chirac la Paris, ocazie de “cultivare” a prieteniei vechi-filofranceze, dar şi a sănătăţii sale.
Participările la evenimentele politice ale partidelor creştin-democrate, anume: Congresul Internaţional al Partidelor Creştin-Democrate din Luxemburg (20 mai 1990) şi Convenţia Partidului Republican SUA (august 1992) - momente ce prilejuiesc îmbunătăţirea relaţiilor cu străinătatea şi apropierea de sferele economice şi politice de care ţara avea nevoie în această etapă de tranziţie.
Intenţia lui Corneliu Coposu era eradicarea politicii neocomuniste şi angajarea ţării noastre într-un sistem de valori care avea în vedere dezvoltarea economiei şi instaurarea democraţiei ”Am profitat de ocazie pentru a susţine interesele României de a intra în Comunitatea Europeană, în Consiliul Europei, şi de a trece cu succes ultimul examen, din toamnă, de la începutul lui octombrie, pentru integrarea în instituţiile politice şi financiare europene. În sensul acesta, am avut un schimb de vederi cu parlamentari din ţările pe care le-am vizitat şi care ne-au promis, la insistenţele mele, că vor sprijini solicitările româneşti (...) Sigur că nu puteam veni să combat argumentele pe care se întemeiază reticenţele lor faţă de România spunînd nişte neadevăruri. Însă am încercat să le demonstrez că încadrarea României în instituţiile europene ar prilejui posibilitatea ca, pe cale de presiuni morale, România să fie ajutată să îndeplinească, la standard european, clauzele obligatorii pentru această încadrare. Şi aici au fost de acord cu argumentele mele” (Tudor Calin Zarojanu, Viaţa lui Corneliu Coposu, Ed. Maşina de scris, Bucureşti, 2005, pag.155.)
Astfel, participarea la Congresele Internaţionale şi Europene reprezintă o modalitate de a promova idealurile României şi poziţia acesteia în lume atât politic, cât şi economic-social.
Fiind membru în Consiliul Uniunii Europene Creştin-Democrate şi în Internaţionala Creştin-Democrată, participă la congrese ale partidelor omoloage PNŢ CD din Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia, Franţa şi Elveţia fapt ce determină apropierea relaţiilor şi facilitarea transmiterii punctului de vedere întruchipat de ţara noastră prin personalitatea lui Corneliu Coposu.
De asemenea, relaţia cu regele Mihai este o mană cerească pentru promovarea intereselor ţării noastre; - iată, momente propice de relaţionare politică a României prin Corneliu Coposu care alături de regele Mihai scriau cartea de vizită a unei ţări care vrea să atingă “luminiţa de la capătul tunelului”.
Corneliu Coposu îşi canaliza energia pentru strategia de aderare în sferele europene, de aliniere şi sincronizare a ţării noastre cu civilizaţia mondială. Corneliu Coposu nu negociază principii, cu vehemenţa sa plină de fler, invită în 7 iunie 1993 pe Ion Iliescu să deschidă orizontul României spre aderare în Consiliul Europei, cu ocazia vizitei lui Daniel Atkinson. Poziţia fermă a liderului şi partidului PNŢCD este soldată cu admiterea în forul Consiliului European a României, ca stat membru în 4 octombrie 1993, iar în 2 noiembrie 1993, preşedintele SUA, Bill Clinton semnează acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România.
Şi încă nu se pune punct activităţii sale… deşi speculanţii vremii ancoraţi în trecutul comunismului idilic premeditau scoaterea lui din peisajul politic.
În următorii ani, Corneliu Coposu participă la Bruxelles, la Congresul al X-lea al Partidului Popular European unde susţine drepturile patrioţilor români de la Tirospol (cazul Ilie Ilaşcu) şi invocă apartenenţa cel puţin spirituală a Basarabiei la România. Aici se evidenţiază personalitatea unui om mai mult decât un ministru de externe; îi determină pe participanţii la Congres (Valery Giscard d’Estaig, cancelarul Helmut Kohl, şapte prim-miniştrii, 20 miniştrii de externe, şefii opoziţiei din toată Europa) să tragă un semnal de alarmă prin trimiterea de telegrame protestatare la Moscova, Kiev şi Chişinău.
Corneliu Coposu lansează, de asemenea, propunerea ca România, fostă ţară comunistă să se bucure de prioritatea şi pătrunderea în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord pentru a beneficia de protecţie şi de asigurare a securităţii naţionale şi a frontierelor. Câteva luni mai târziu, România devine primul stat ex-comunist care semnează Parteneriatul Pentru Pace cu NATO.
Astfel, luptele “date” de preşedintele moral al României conturează o victorie grandioasa pentru viitorime.
Dacă România n-a ştiut să-şi recunoască trimisul precum poporul evreu pe Mesia, întreaga activitate a fost apreciată la cel mai înalt nivel posibil- acordarea Legiunii de Onoare. Ambasadorului francez, Bernard Boyer rosteşte un discurs apoteotic în care graţia şi modestia lui Corneliu Coposu devin virtuţiile unui om în sufletul căruia România şi neamul românesc erau…rămân icoane.
Dar Meka cerească îşi aşteaptă drumeţul obosit de vicisitudinile vieţii parcurse pe drumul cel drept… Corneliu Coposu….mereu trăitor, prezent în adorarea noastră.
