Elev: Zaharcu Emma-Andreea
18 ani
cls. a XI-a F
Liceul Teoretic „ Mihai Eminescu”
Adresa liceului: municipiul Călăraşi, str. Prelungirea Bucureşti nr. 12
Telefon: 0242/32.18.29
Prof. coordonator: Stoian Gheorghe

Subiectul Nr. 1 - Descrieţi cronologic activitatea şi poziţia preşedintelui C.Coposu privind integrarea României în Uniunea Europeană.

Motto:
"Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă,
Seamănă întinderi de credinţă
Şi rodeşte roua îndurării.
Răsădeşte dragostea şi crinul
În ogorul răspândit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, uitarea şi seninul." (Corneliu Coposu)

Pentru o lume de abia ieşită din comunism, obişnuită cu un limbaj al ,,tovarăşilor’’, intrarea în viaţa publică a foştilor deţinuti politici, dintre care se detaşa Corneliu Coposu, a constituit un adevărat şoc. Şi totuşi, acum Romania este membră NATO şi a Uniunii Europene.

Corneliu Coposu, născut în Ardeal, aflat sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar, pledează pentru libertatea şi democraţia poporului român. În ceeea ce priveşte politica externă a ţării, a fost adeptul reorientării acesteia de pe axa Moscova - Beijing pe direcţia Londra-Washington, un susţinător al aderării României la UE şi NATO. Era în permanenţă criticat de Ion Iliescu şi acoliţii acestuia, care în 1989, a semnat tratatul de prietenie cu URSS, noroc că, în 1991, URSS s-a dizolvat.

Dupa şaptesprecece ani de detenţie pentru ,,înalta trădare a clasei muncitoare şi crimă contra reformelor sociale “, Corneliu Coposu este repus în libertate, deşi este urmărit şi convocat la Securitate. Începând cu anul 1987, singurul om cu viziune din Romania, îşi propune să îndeplinească idealurile lui Iuliu Maniu. ( Iuliu Maniu: ,,Cornele, să nu lăsaţi partidul să moară” ). Astfel, trimite o cerere lui Jean -Marie Daillet, vicepreşedintele organizaţiei Internaţionala Creştin Democrată (ICD), şi afiliază Partidul Naţional Ţărănesc (PNŢ), lucru ce nu doreşte să devină public. Astfel PNŢ intră în rândurile marii familii creştin- democrate, Uniunea Europeana Creştin Democrată. (UECD).

Doi ani mai târziu, Coposu anunţă printr-un mesaj-manifest reintrarea în viaţa publică a PNŢ, devenit ulterior Creştin şi Democrat (PNŢCD). La temelia doctrinară a PNŢCD, se află morala creştină, regăsită în afirmaţiile Mântuitorului din Noul Testament. Iuliu Maniu, preşedinte martir al PNŢ, susţinea în urmă cu mulţi ani că România nu duce lipsă de oameni competenţi, ci de oameni de caracter.

După sângeroasa revoluţie din 1989, Seniorul, este solicitat, cu ocazia fiecărui eveniment politic major în România, să-şi exprime opiniile în interviurile luate de posturile internaţionale de radio şi posturile de radio interne; acordă numeroase interviuri apărute în presa românească şi străină şi oferă ţării un program benefic pentru popor, ce constă în respectarea drepturilor omului, libertate de conştiinţă, privatizare, retrocedarea proprietăţilor confiscate de comunişti, ajutorarea celor nevoiaşi, garantarea proprietăţii, încurajarea agriculturii bazate pe ferme - idei ce au fost esenţiale pentru integrarea în NATO şi în Uniunea Europeana.

Întelegând că revoluţia din decembrie 1989. a fost furată de noua putere "emanată", înzestrată cu reflexe totalitare, Frontului Salvării Naţionale (FNS), care căuta să monopolizeze puterea executivă şi legislativă, Corneliu Coposu va prelua greoaia misiunea de a conduce opoziţia în România postcomunistă: opoziţia nu a avut acces la televiziune, reprezentanţii săi care încercau să se întâlnească cu alegătorii erau bătuţi de bande organizate, iar PNŢCD s-a ales cu morţi, răniţi şi sediile partidului devastate; regimul neocomunist a încercat prin aducerea minerilor la Bucureşti să distrugă partidele de opoziţie, presa liberă, societatea civilă. Acţiunile lui Ion Iliescu şi ale guvernului său ,, au lovit în inimă democraţia română”. Pe vremea aceea România era socotită “o punte” între Est şi Vest.

În 1991 este reales preşedinte al PNŢCD la primul Congres al partidului, apoi devine Preşedinte a CDR.

În următorul an, fidel crezului său monarhic, Coposu face o vizită Regelui Mihai I în Elveţia; legătura cu familia regală a continuat până la sfârşitul existenţei sale.

Treptat, va deveni ţinta unei campanii de presă prin care se lansează zvonuri pentru a-l compromite. Continuând cu aceeaşi intensitate chiar şi după alegerile legislative, s-a desfăşurat pe două planuri: în mediul urban - principalul vector de comunicare - presa favorabilă FSN şi lui Ion Iliescu; în mediul rural - rolul principal revenea activiştilor locali - le vorbeau ţăranilor despre "pericolul" reprezentat de "ţărăniştii lui Căposu". Nu este de mirare că, în campania electorală, reprezentanţii PNŢCD au fost agresaţi în multe zone rurale.

În urma alegerilor din 1992, devine senator de Bucureşti si activează pe plan internaţional, în calitate de membru în UECD şi în ICD; efectuează călătorii, un turneu de prezentare al candidatului CDR, Emil Constantinescu, în Benelux, Franţa, Germania şi Anglia, participă la diverse congrese ale partidelor creştin democrate franceze.

În 1995, Seniorului, care nu şi-a dorit să fie numit ,, tovarăş “, i se acordă Legiunea de Onoare cu grad de ofiter de către Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Bernard Boyer, în numele Preşedintelui Jacques Chirac.

Chiar dacă preşedintele promovat de Coposu, Emil Constantinescu, avea să se recunoască înfrânt de sistem la finele mandatului, iar performanţa guvernamentală sub Radu Vasile şi Victor Ciorbea a lăsat adesea de dorit, România a învăţat pentru prima dată lecţia alternanţei la putere; Radu Vasile se va confrunta cu una din cele mai importante crize de subminare a autorităţii statale a României, în urma manifestaţiilor minerilor conduşi de Miron Cozma. Mai târziu, în urma unor neînţelegeri în coaliţie, în care reforma a bătut pasul pe loc, s-a înregistrat prima creştere economică postdecembristă, deşi dezvoltarea ţării a fost mult sub aşteptări. (“Orice vis se răzbună.”, I. D. Sârbu)

Corneliu Coposu, Seniorul scenei politice româneşti, este cel care a trasat jaloanele României moderne, prin stabilirea obiectivelor aderării României la NATO şi la Uniunea Europeană; PNŢCD are merite majore în lansarea reformei economice autentice într-o perioadă dificilă politic şi economic. Acum, putem folosi ancora U.E şi NATO pentru a evita derapajul spre autoritarism nedemocratic.

Wilfried Martens - preşedintele Partidului Popular European, despre Corneliu Coposu: “În timpul îndelungatului calvar al României, Corneliu Coposu a fost marele simbol de speranţă, onoare, inteligenţă şi forţă umană. A fost unul dintre puţinii oameni politici pe care nu am putut să nu-l admir. Avea un stil care nu se întîlneşte decît de puţine ori într-un secol. A fost o tragedie pentru România cît şi pentru civilizaţia europeană, faptul că el nu a avut şansa de a conduce ţara, de a construi o democraţie robustă şi tolerantă, o democraţie care să aducă România în centrul civilizaţiei europene, civilizaţia pentru care Coposu a fost un exemplu aşa de mare”.

Subiectul Nr. 2 - "Are ţara nevoie de lideri puternici?"

Pentru noi istoria este o dovadă. Neştiutorii nu vor fi niciodată în stare să înţeleagă prezentul, nici să prevadă viitorul… Indiferent de partid, în Romania avem nevoie de oameni politici verticali, responsabili, cu experienţă politică şi profesională, care să nu se lase cumpăraţi.

Exemplul cel mai concret de lider puternic din exterior poate fi considerat Konrad Adenaeur - politician creştin-democrat german, adversar al naţional-socialismului, iar cel mai bun exemplu de pe scena politicii româneşti este Corneliu Coposu - adversar al comunismului, vizionar român de talie europeană.

Adversari ai mişcărilor extremist-naţionaliste, au fost condamnaţi la inchisoare: Adenaeur a fost înlăturat din funcţia de primar general, a fost arestat sub acuzaţia de complot împotriva regimului nazist; soţia sa a fost de asemenea arestată, murind în detenţia Gestapo; Coposu a fost condamnat la muncă zilnică pe viaţă pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" şi pentru "crimă contra reformelor sociale", rămânând închis într-un sever regim de izolare, dar sechelele detenţiei şi-au spus cuvântul şi asupra consoartei sale, Arlette, care a murit la doi ani după eliberare.

După perioada de detenţie, au continuat să lupte, dând dovadă de curaj, consecvenţă şi îndrăzneală! Astfel, Corneliu Coposu a reînfiinţat PNŢCD, al cărui preşedinte va fi până la moarte; este unul dintre iniţiatorii Convenţiei Democrate Române, pentru a contracara guvernarea de stânga a lui Ion Iliescu; a fost numit Ofiţer al Legiunii de Onoare. Konrad Adenaeur a condus munca de reconstrucţie a creştin-democraţiei germane - interzisă în timpul dictaturii hitleriste; a fost ales în funcţia de cancelar al RFG; a pus bazele reconcilierii franco-germane; este considerat unul din "părinţii’’ Europei.

Konrad Adenaeur şi Corneliu Coposu pot fi consideraţi militanţi ai creştin- democraţiei, aducând în politică morala creştină, respectul faţă de valorile tradiţionale, credinţa, familia; acest regim politic a apărut ca o reacţie la atacurile extremist-naţionaliştilor împotriva bisericii după cel de Al Doilea Război Mondial.

Asemenea oameni se nasc în istorie o dată la câteva sute de ani; trebuie să devină un model pentru tineri, pentru speranţa noastră. De asemenea conducători avem nevoie pentru a respira un aer politic cât mai curat! Urmaşii au devenit epigoni, uitând marea lecţie politică despre negociere, şi anume, că principiile nu se negociază. Astfel, au pierdut totul.

În Romania ar trebui să se pună mai mult accentul pe crimele comise împotriva poporului român de stăpânirea comunistă, ca şi atunci când vorbim despre Holocaust. Tinerii în care îşi punea atâtea speranţe Corneliu Coposu trebuie să ştie adevărata noastră istorie. Numai aşa vor putea împlini idealurile patriotice, pentru care a ars până la ultima suflare Corneliu Coposu, luminându-ne calea.

Romania pentru a fi puternică, are nevoie de partide puternice, iar partidele au nevoie de lideri puternici, care să-şi asume consecinţele propriei linii politice şi să aibă curajul să pună în mişcare ceea ce îşi propun; să fie oameni de caracter, consecvenţi şi cu tupeu! ’’ Vrem fapte, nu vorbe! ’’

Subiectul Nr. 3 - La 14 ani după dispariţia sa, mai poate Corneliu Coposu să reprezinte un reper ( model ) pentru tânăra generaţie ?

La început a fost Om. Corneliu Coposu, născut în Ardeal şi făcând parte dintr-o familie de români, şi-a propus încă de pe atunci să descătuşeze poporul român de sub jugul Imperiului Austro-Ungar şi să-l anexeze la Patria Mamă, România.

Corneliu Coposu a fost un model al moralităţii în politică. Atunci când România a ieşit din abisul comunismului, domnul Coposu a ştiut să reziste strategiilor de restaurare ale succesorilor de extremă stânga. A cultivat dialogul, dar a refuzat abdicările morale. Nu era dispus să susţină politicienii nedevotaţi monarhiei. Exigenţele etice şi viziunea sa monarhistă au creat coşmaruri nomenclaturii resuscitate şi tot mai însetată de răzbunare.

Pentru Senior, comunismul a fost un chin impus de către un ocupant străin care a umilit întregul popor român. Tragica moarte a lui Iuliu Maniu, moartea iubitei soţii, lunga şi neîndurătoarea detenţie de şaptesprezece ani în condiţii animalice ( ,, Treizeci şi patru de celule complet izolate. Patru-cinci sute calorii pe zi. Opt ani nu am vorbit cu nimeni. Încrederea în supravieţuirea din Holocaustul comunist a fost temelia rezistenţei; Am fost bătut cumplit, am fost bătut cu saci de nisip, cu cearceaf ud în baie, am fost pus să fac manej...’’), distrugerea economiei de piaţă, exploatarea crudă a ţărănimii au susţinut viziunea radical anticomunistă a lui Corneliu Coposu. Pentru el era de neconceput tolerarea unei distrugeri a noii democraţii…

Nu a renunţat niciodată la visele sale de libertate, a continuat munca lui Iuliu Maniu privind Partidul PNŢ, şi l-a afiliat, în condiţii de clandestinitate, la Internaţionala Creştin Democrată – forma perfectă pentru a integra bătălia democratică în ţara lui.

În bradul românesc împodobit cu valori false, spiritul său etic mai mult a îndepărtat decât să atragă; a fost unul printre atâţia; ridicat pe piedestal de prea puţini, recunoscut de prea mulţi adversari. După moartea sa, nimeni nu a îndrăznit sa îl urmeze. Seniorul a dorit ca eforturile sale să nu fie în zadar; a vrut să ne constientizam valoarea şi să-i urmăm exemplul. Şi noi ce am facut? Am uitat… Am devenit epigoni. Am uitat că avem datoria morală să ne pese!

De ce este un model? Pentru că şi-a sacrificat viaţa luptând pentru democraţie. A fost un patriot luminat, plin de iubire, căldură sufletească, sacrificiu, onestitate, curaj şi putere, o excepţie a zilei de ieri, o imposibilitate a zilei de azi…

Este păcat, că autorii manualelor de istorie, au uitat de el. Au uitat că este un reper după care tânăra generaţie se poate ghida în lupta cu corupţia şi injustiţia. Tânăra generaţie ar trebui sa ştie adevărata noastră istorie, să cunoască crimele comise de către comunişti precum ştiu despre Holocaust. Doar în acest mod prin venele lor va curge mândria pentru identitatea naţională, doar aşa li se va dezvolta conştiinţa naţională.

Personalitatea lui Corneliu Coposu rămâne în istorie sublimă şi tragică, izolată oarecum în măreţia ei, deasupra viermuielii politice care macină România. El este un model pentru noua generaţie, pentru speranţa adulţilor în miniatură. Asemenea oameni rar se nasc în istoria unei ţări, iar puţine ţări au avut parte de un asemenea soldat. Excelenţa Sa, Bernard spunea: "Dumneavoastră, domnule Coposu, nu aţi fost nici preşedinte, nici prim ministru, nici conducător militar, nici academician, nici măcar ambasador, nici una din acele figuri care ţin să apară la televizor, dar nici nu aţi avut nevoie. Toată lumea vă cunoaşte şi vă respectă, sper ca poporul român să se recunoască în dumnevoastră."

Desi nu a ocupat oficial funcţia de presedinte, a fost... este... şi va ramane.. Preşedintele Moral al României!