Matieș Bianca
18 ani
Eleva in clasa a XI-a Științe Sociale
profesor coordonator Bejenar Tiberiu
Colegiul Național “ C.D.Loga” Timișoara
Bulevardul Constantin Diaconovici Loga, nr. 37
tel: 0256/491873
www.cdloga.ro
Corneliu Coposu „Cea mai curata instanţă morală a lumii romaneşti de astăzi”
1.
Corneliu Coposu este un nume despre care până acum am auzit doar în liceu la orele de istorie, o personalitate remarcabilă,foarte importantă în istoria patriei noastre şi un exemplu de credinţă, voinţă şi respect.
Membru marcant al Partidului Național Țărănesc, din tinerețe, până la moarte, Corneliu Coposu doreşte să ducă mai departe idealurile lui Iuliu Maniu, dedicându-şi astfel întreaga viaţă şi activitate, scenei politice. Trecand prin cele mai mari greutăţi şi obstacole în perioada comunistă, Corneliu Coposu trece peste toate, cu puterea unu erou, având în primul rând principiul: „Fără credinţă nu se poate face politica!,,
În perioada comunismului, este legat de mâini la propriu în închisori, timp de 18 ani, iar apoi ţinut sub acuzaţii şi interogatorii până la căderea sistemului. Preşedintele moral al României nu renunţă nicio clipă şi nu îşi pierde încrederea că într-o zi România va fi o ţară liberă. Pentru aceasta activează clandestin în numele partidului,realizând o afiliere cu Internaţionala Creştin- Democrata și având planuri mari pentru patria sa pe plan internaţional.La 2 februarie 1987 ,cu ocazia vizitei în România, pentru o misiune culturală a vicepreşedintelui Internaţionalei Creştin-Democrate, Corneliu Coposu este asigurat de o întâlnire clandestină cu acesta. Oaspetele din Franţa Jean Marie Doyer, şi Corneliu Coposu au purtat atunci discuţii îndelungate, acesta din urmă interesându-se despre posibila soarta a partidului care ,deşi era desfiinţat oficial încă activa în secret. Partidul Creştin-Democrat francez avea la baza sa principiul moralei creştine, principiu care se regăsește și în fundamentele Partidului Național Țaranesc al lui Corneliu Coposu. Vicepreşedintele francez s-a arătat dispus să accepte aceasta afiliere, păstrând totuşi în taina adeziunea, pentru evitarea riscurilor unei arestări imediate a lui Corneliu Coposu. Mai târziu în anul 1990 -la congresul pe care Internaţionala l-a avut la Bruxelles această adeziune a fost făcută publică.
De aici începe un drum al României către Europa prin mâinile lui Corneliu Coposu, care ţine legătura cu românii din diaspora şi pe care îi solidarizeaza indiferent de orientare politică sau crez, pentru o propagandă anticomunista, militând pentru drepturile omului, suveranitatea şi independenţa ţării precum și integritatea teritoriala a statului.
Sfârşitul anului 1989, prin revoluţia anticomunistă, căderea lui Nicolae Ceauşescu şi a sistemului comunist, aduce pentru România posibilitatea înlăturării tuturor urmelor comunismului. În cartea sa, "Libertatea ca datorie", Petre Roman relatează următorul episod, petrecut în noaptea de 22 decembrie 1989:” La un moment dat a fost anunţată sosirea lui Corneliu Coposu. (...) "Să plece!" au strigat, aproape simultan, Bârlădeanu şi Iliescu. (...) Acum sunt convins că, exact în momentul acela, ceva din revoluţia română a luat o turnură greşită, al cărei preţ l-am plătit şi îl mai plătim şi azi.” Poate că dacă atunci cei din FSN l-am fi lăsat pe Coposu să îşi aplice ideologia, România era de mult timp integrata atât în Uniunea Europeană, cât şi o ţară mai prospera. Însă, acesta nu era interesul noilor personaje, ajunse la putere.
În mod firesc, sub o guvernare corectă România ar fi avut cale liberă spre Europa şi pentru aceasta, în ianuarie 1990 se reînfiinţează Partidul Naţional Țărănesc (PNŢ) sub denumirea de Partidul Naţional Țărănesc Creştin Democrat (PNŢCD). Corneliu Coposu susţine în continuare monarhia ca formă politică ideală şi propune pentru prima dată ideea unificării forţelor de opoziţie din România, la Congresul Internaţional al Partidelor Creştin-Democrate de la Luxemburg din iunie 1990.
În acelaşi timp, pentru a promova interesele țării, susţine şi participa la congrese şi convenţii ale Partidului Republican din America, discutând intrarea în NATO a României şi susţinerea financiară şi militară din partea Statelor Unite.
În anul 1992, prin munca şi străduinţa sa, Corneliu Coposu reuşeşte să devină membru în Consiliul Uniunii Europene Creştin-Democrate şi în Internaţionala Creştin-Democrată, participă la congrese ale partidelor omoloage PNŢCD din Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia, Franţa şi Elveţia, precum şi la un turneu de prezentare al candidatului prezidenţial al CDR, Emil Constantinescu, în Belgia, Olanda, Luxemburg, Franţa, Germania şi Anglia. El se implică şi în problema sensibilă a naționaliștilor maghiari, declarând înainte de Congresul Mondial al maghiarilor, de la Budapesta, că „Transilvania a fost, este şi va fi românească, este pilonul unităţii româneşti, şi trebuie să fie nebun de legat omul care se gândeşte că ar putea fi desprinsă din trupul ţării noastre.”. Prin aceste acțiuni, devine preşedintele neoficial al României, care activa pe toate planurile, fără interese personale pentru reușita obiectivelor sale.Susţine anumiți oameni politici în cursele electorale care urmau să îi ducă mai departe principiile.
Urmează în anul următor diferite vizite şi întâlniri, cu diverse personalităţi atât ale Europei, cât şi ale Americii, de exemplu înaintea vizitei lui Daniel Atkinson, care era preşedintele Comisiei pentru ţările membre ale adunării parlamentare a Consiliului Europei, Corneliu Coposu s-a întâlnit cu Ion Iliescu ,presedintele de atunci al României ,pentru a discuta necesitatea admiterii României în acest for, beneficiile şi avantajele aduse de această aderare dar şi susţinerea de care România avea atâta nevoie după 1989.
În acelaşi an 1993, Corneliu Coposu face un turneu european (Austria, Germania, Elveţia), invitat de Partidul Popular Austriac, Partidul Creştin Social Bavarez şi Partidul Creştin Democrat din Elveţia. Aici susţine în continuare interesele României de a intra în Comunitatea Europeană, Consiliul Europei şi în instituţiile politice şi financiare europene. La insistenţele sale, parlamentarii din ţările vizitate, au promis să sprijine solicitările româneşti, trecând peste reticențele lor despre Româniadin cauza abuzurilor neocomuniste dupa 1989(mineriadele,coruptia etc).Încadrarea țării noastre în aceste instituţii se realiza sub rezerva că, în timp, toate clauzele necesare vor fi duse la bun sfârşit în limitele posibilului.
După câteva luni în 4 octombrie, dorinţa lui Corneliu Coposu este îndeplinită şi Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei aprobă aderarea României, ca membru cu drepturi depline, la acest organism. Pentru români, aceste lucruri nu aveau o însemnătate prea mare atunci şi din cauza faptului că atât el cât şi partidul lui erau blamaţi şi judecaţi ca fiind nişte parveniţi, desigur imagine creată de partidul advers de la putere, care simţea că în orice moment prin adevăratele sale acţiuni, Coposu poate răsturna situaţia în favoarea lui.
O serie de întâlniri, conferinţe şi congrese,se desfășoară începând cu luna decembrie la Bucureşti,unde are loc Conferinţa Uniunii Europene Creştin-Democrate. În alocuţiunile lor, Wilfried Martens primul ministru al Belgiei şi Wim Van Velzen, europarlamentar al Olandei îl consideră pe Corneliu Coposu un erou. Astazi din perspectiva adevărului istoric, Corneliu Coposu, aşa a fost şi va rămâne pentru noi un exemplu, un ideal şi un om cu o valoare impresionantă.
Corneliu Coposu participă, la Bruxelles, la Congresul al X-lea al Partidului Popular European, unde susţine situaţia românilor patrioţi din Tiraspol, subliniind şi apartenenţa Basarabiei la România. Reuşeşte să stârnească interesul unor personalităţi de mare prestigiu participante la acest congres internaţional, ca Valery Giscard d’Estaig, sau cancelarul Helmut Kohl, şapte prim-miniştri, miniştrii de externe ai douăzeci de ţări, şefii opoziţiei din toată Europa, care îşi iau angajamentul, pe care l-au pus imediat în aplicare, de a trimite telegrame de protest la Moscova, Kiev şi la Chişinău, pentru salvarea lui Ilaşcu şi eliberarea patrioţilor români.
Cu aceeaşi ocazie, Corneliu Coposu lansează propunerea ca România să se bucure de prioritate şi să fie primul dintre statele ex-comuniste care să beneficieze de protecţia şi de asigurarea securităţii naţionale şi a frontierelor de către NATO.
O delegaţie a PNŢCD condusă de Corneliu Coposu pleacă la începutul anului 1994 într-un turneu european, pentru întâlniri cu Partidul Popular Austriac, cel Bavarez şi cel Elveţian. La finalul acestui periplu, Corneliu Coposu îl vizitează la Versoix pe Regele Mihai, faţă de care are un respect enorm, fiindu-i colaborator intim şi susţinător.
Urmează o perioadă grea pentru omul care conducea România pe drumurile Europei, deoarece se îmbolnăvește, fiind operat la un plămân, apoi boala recidivând la celălalt. După ce o perioadă de câteva luni,Corneliu Coposu lipseşte fizic dar păstrează legătura cu țara, cand revine pe scena politică româneasca, reprezentanţii Partidului Conservator din Marea Britanie îl vizitează şi declară:” Suntem bucuroşi să-l vedem pe domnul Coposu din nou la treabă”.Consider că această afirmaţie este una de mare importanţă, sugerând devotamentul şi încrederea englezilor în liderul moral al României.
Acţiunile sale continuă de acum atât în plan intern dar mai ales extern si în pofida bolii, numai cu voinţa sa, reuşeşte să atragă de partea României tot mai multe ţări, avantaje, să ofere încredere şi perspective de viitor.
Efectuează o nouă vizită în SUA (la invitaţia Congresului) şi în Germania unde are o serie de întâlniri cu oameni politici.
La întoarcerea în ţară, anunţă că primul ministru al landului Saxonia, dl. Bidenkoff, i-a promis să susţină un program de ajutorare a economiei româneşti.Ulterior Corneliu Coposu efectuează o vizită de două săptămâni în Bavaria, la invitaţia primului ministru al landului, aici are o serie de întâlniri politice cu lideri creştin-democraţi din landurile Bavaria şi Saxonia şi cu românii din diaspora germană.
Aflat în vizită la Bucureşti,în aceeași perioada preşedintele Germaniei, Roman Herzog, se întâlneşte cu Corneliu Coposu şi acceptă cu entuziasm propunerea acestuia de mărire a numărului de burse acordate studenţilor români, ca şi aceea de susţinere a integrării României în NATO. În această ultimă perioadă, seniorul primeşte recunoştinţa unor preşedinţi şi personalităţi importante din întreaga lume, mai puţin România, a cărui popor abia reuşeşte să întrezărească adevărul despre acest om extraordinar.
În luna mai a anului 1995, Corneliu Coposu este numit Ofiţer al Legiunii de Onoare franceze, distincţie pe care o va primi la Bucureşti, în octombrie, când în numele preşedintelui Jacques Chirac, este decorat de către Bernard Boyer, ambasadorul Franţei la Bucureşti. Dintre români, doar Vintilă Brătianu, Eugen Ionescu şi Ion. I.C. Brătianu au mai primit această înaltă distincţie. Contrar uzanţelor, decoraţia a fost acordată la Bucureşti, în urma rugăminţii lui Corneliu Coposu, care a dorit să devină ofiţer al Legiunii de Onoare în mijlocul compatrioţilor săi. Cu ocazia ceremoniei,ambasadorul declara:
„N-aţi fost nici şef de stat, nici ministru, nici comandant al armatei, nici academician şi nici măcar ambasador. Dar n-aţi avut nevoie de aceste titluri pentru a vă face un nume recunoscut şi respectat pretutindeni”
2.
Consider că o ţară are nevoie de lideri politici vizionari și puternici, care în primul rând să cunoască nevoile şi problemele ţării, dar să aibă şi soluţii pentru acestea. Astfel de lideri,s-au aflat și în cadrul partidelor creştin-democrate, deoarece urmează o serie de principii morale şi ideologice atât pentru selecția în funcţia de om politic cât şi pentru acţiunile acestuia.” Politica este arta de a duce la îndeplinire, ceea ce, din punct de vedere etic, se dovedeşte a fi corect „- Konrad Adenauer
Liderii politici puternici, sunt oamenii care în decursul istoriei au reuşit să se facă remarcaţi şi recunoscuţi atât pe plan naţional cât şi pe plan internaţional. O personalitate cu un parcurs biografic asemănător lui Corneliu Coposu a fost politicianul german Konrad Adenauer. Victimă a naţional-socialismului, şi-a dedicat viaţa şi cariera vizionară pentru reconstrucţia creştin-democraţiei germane, fiind un patriot desăvârşit.
Destinul celor doi este asemănător, ambii şi-au pierdut soţiile şi familiile din cauza sistemelor politice totalitare, cu care au luptat şi au reuşit să câştige lupte crâncene. Deși au trecut prin puşcării şi detenţii, printre interogatorii şi acuzaţii nefondate,cei doi lideri nu au capitulat. Prin toate câte a trecut şi a luptat mai departe pentru interesele ţării lui, Konrad Adenauer este considerat ca fiind unul din "părinţii Europei", alături de Charles de Gaulle, Robert Schuman (ministru de externe al Franţei), Alcide de Gasperi (ministru de externe al Italiei) şi Jean Monnet (autorul planului unificării industriilor vest-europene).Prin acțiunile sale , Konrad Adenauer a pus bazele alianței internationale franco-germane,iar apoi a Uniunii Europene spunand ca „ Europa trebuie creata”. În aceeași ordine de idei și acțiuni,după căderea regimului comunist, Corneliu Coposu a acționat pentru interesele țării sale.Deși nu a avut o functie de stat ( precum cancelarul Konrad Adenauer) Corneliu Coposu a acționat cu toate puterile pentru integrarea Euro-Atlantica a României și respectarea principiilor moralei creștine în politică
În concluzie pentru cei doi lideri politici, important era să realizeze și să adere la un organism pentru prevenirea pericolelor în timpul și după căderea comunismului în Europa, colaborare între state şi reconstrucţie cu ajutor reciproc.
3.
Da, Corneliu Coposu reprezintă un model pentru generaţia tânără, şi va reprezenta, atâta timp cât în paginile cărţilor de istorie vor exista fapte de-ale lui, idei care au dat roade şi soluţii la probleme mereu de actualitate.
Corneliu Coposu a fost un vizionar şi a ştiut să îşi urmeze ideile cu ambiţie şi încredere în forţele proprii şi eu cred că de asta au nevoie tinerii de astăzi, de încredere în propriile persoane, în ideea că pot schimba ceva. Seniorul ne este astăzi un model prezent în mai multe planuri. A demonstrat că se poate realiza orice prin muncă, şi-a îndurat destinul crud şi nu a renunţat nicio clipă la idealul său, acela de a vedea o Românie liberă, pe drumul prosperităţii şi al corectitudinii.
Este de asemenea şi un exemplu al omului intelectual,curajos,foarte prietenos si deschis. Observându-i verticalitatea şi limbajul îngrijit la o vârstă înaintată, în interviurile acordate,realizăm că și-a păstrat vorbirea coerentă, în comparație cu limbajul degradat folosit de către liderii comunişti şi chiar şi de o parte a populaţiei în acea perioadă. Având în vedere faptul că pentru 8 ani, nu a avut contact verbal cu alte persoane, ci doar cu sine, spune el, pentru a nu înnebuni, este de admirat faptul că a avut puterea uimitoare să rămână un om normal. Mai mult decât atât, a continuat să acţioneze prin cele mai eficiente metode, chiar să schimbe şi să creeze noi oportunităţi pentru România, o ţară care încerca să scape de comunism şi care fără ideile şi acţiunile lui ar fi rămas fără repere morale.
În zilele noastre modele de oameni asemenea lui sunt tot mai puţine, deoarece a intervenit dezinteresul faţă de popor şi de patrie. Astăzi se face ceva, numai dacă se obţin beneficii materiale imediate. Ei bine, Corneliu Coposu nu a fost un om bogat, decât prin cultură, suflet şi prin oamenii care l-au iubit chiar dacă unii şi-au dat prea târziu seama despre adevărata lui valoare. A fost un om simplu care a murit sărac şi nu a avut în viaţa sa bogăţii mari, în afară de iubirea sa faţă de popor.
Atitudinea lui faţă de reacţiile poporului şi a adversarilor politici este de asemenea de admirat, deoarece niciodată nu a jignit sau nu a lovit în oamenii de la putere, ba mai mult le-a oferit sugestii şi idei importante, dar care nu au fost luate în considerare pentru că erau mult prea orgolioşi și incorecți ca să accepte sugestii de la un adversar politic. Atunci când venea vorba de interesul ţării sale Corneliu Coposu îşi dădea toată silinţa să facă ce e mai bun. „Prin caracterul său ferm a impus respect până și adversarilor săi cei mai încrâncenați.Viața exemplară a acestui mare român a fost o pilda pentru toți cei care l-au cunoscut. (… ) Tuturor și mai ales tinerilor,să le fie dovadă de patriotism,devotament și tărie de caracter.”
Regele Mihai
