Motto: Imi caut in freamat hodina si grabnic ma-ntorc inapoi
Pe drum de amintiri, in gradina trecutului, plin de voi
(Corneliu Coposu, 1959)
O familie cu adanci traditii istorice, aparatoare de tara si de neam
Corneliu Valentin Coposu s-a nascut la 20 mai 1914, in comuna Bobota, judetul Salaj, intr-o casa cu o atmosfera politico-misticista, plina de esenta romaneasca si strabatuta de patriotism. Pe peretii numeroaselor camere pe care le avea casa ( 7 camere), erau tablouri ale lui Avram Iancu, Horea, Closca si Crisan, dar si gravuri ale lui Andrei Muresanu, Vasile Alecsandri si Mihai Eminescu.
Tatal sau, Valentin Coposu, protopopul greco-catolic al Samsodului, facuse studii teologice in tara si strainatate, era doctor in teologie si specialist in limba aramaica, vorbita, se pare, de Hristos. A trebuit sa se refugieze o data cu aplicarea arbitrajului de la Viena, mai intai, pentru ca era vanat de unguri, apoi, pentru ca era presedinte judetean al Ligii antirevizioniste. S-a refugiat langa Blaj, in comuna Coslariu, unde a si murit de inima rea la foarte scurt timp dupa refugiu, la 28 iulie 1941.
Bunicul sau dinspre tata se numea Grigire Coposu si era tot preot si prieten bun de familie si de vecinatate cu Gheorghe Pop de Basesti. La alegerile din 1906, care s-au desfasurat in vechiul judet Salaj cu multa violenta, atat candidatul Gheorghe Pop de Basesti, presedintele Partidului National Roman, cat si Grigore Coposu, au fost strasnic batuti de catre oficialitatile maghiare si in scurta vreme dupa aceea, Grigore Coposu moare la numai 50 de ani. Mama sa era fiica de preot; tatal ei era protopopul Iulian Anceanu, paroh si protopop in Surduc, judetul Salaj.
Strabunicul sau dupa mama era protopopul Gavril Vaida, care era var primar cu tatal lui Alexandru Vaida Voievod si facea parte din fruntasii Partidului National din acea epoca. Partidul National s-a nascut pe Campia Libertatii de la Blaj, la 16 mai 1848, cu un program concret de actiune, format din 16 puncte stabilite de Simion Barnutiu, program ce a stat la baza actiunii politice a intelectualitatii romanesti din Transilvania. Partidul National s-a constituit oficial in 1867 la Miercurea Sibiului, primul presedinte fiind Ilie Macelaru.
Pe atunci drepturile romanilor nu erau recunoscute. Dupa vechea "constitutie", in Transilvania se recunosteau doar trei natiuni: ungurii, secuii si sasii, romanii find tolerati, deci lipsiti de drepturi politice. Nefiindu-le recunoscute drepturile primordiale, romanii adoptasera tactica pasivista: se abtineau sa sustina campanii electorale, nu luau parte la Parlamentul de la Budapesta, il sabotau, iar prin aceasta atitudine de protest voiau sa atraga atentia asupra nerespectarii patentelor imperiale. Acestea erau hotararile Vienei prin care se stersesera deosebirile intre natiunile componente ale Transilvaniei.
Desi poporul roman devenise natiune recenta, aceasta patenta imperiala nu era recunoscuta de catre guvernul maghiar. Curentul pasoptist a continua pana in 1905, cand Partidul National a impus o noua linie, activa, prin angajarea populatiei romanesti in alegeri si astfel a obtinut un numar de 16 mandate in Parlamentul de la Budapesta.
Actiunea activista, initiata de deputatul de Orastie, Aurel Vlad, a castigat teren si a fost continuata cu succes de Iuliu Maniu si Alexandru Vaida Voievod, care au decis sa inceapa lupta pentru drepturile egale ale romanilor cu "veniturile", cum se spunea in Ardeal. Bunicul Gavril Vaida a trait pana la varsta de 99 de ani si a murit in preajma Unirii de la Alba Iulia, in 1918.
Corneliu Coposu a avut patru surori: Rodica, nascuta in 26 septembrie 1932, licentiata a Institutului Politehnic Bucuresti, Cornelia, nascuta in 31 ianuarie 1911, licentiata a Facultatii de Chimie din Cluj, Doina, nascuta in 2 aprilie 1922, licentiata a Facultatii de Farmacie din Bucuresti si Flavia (casatorita Balescu), nascuta in 6 decembrie 1924, licentiata a Facultatii ed Stiinte Economice din Bucuresti.
Familiile Coposu si Maniu se vizitau adesea, inclusiv la locuinta parinteasca a lui Iuliu Maniu de la Badacin, astfel incat Coposu s-a aflat in anturajul marelui lider taranist inca din primii ani din viata. De asemenea, era ruda cu Zaharia si Romulus Boila.
La numai 16 ani, Corneliu Coposu intra la Facultatea de Drept si Stiinte de Stat din Cluj. Dupa absolvire (1934), se inscrie la doctorat, pe care il va obtine peste trei ani. In aceasta perioada devine si campion de haltere la Clubul Sportiv Universitar. Din 1937 pana in 1940 este secretar personal al lui Iuliu Maniu. In 1940, Corneliu Coposu devine secretar politic al lui Iuliu Maniu si se muta la Bucuresti.
In timpul razboiului va asigura - in numele lui Iuliu Maniu - relatiile clandestine cu guvernul englez de la Liverpool, cu misiunea opozitiei de la Cairo (Printul Stirbei, Constantin Visoianu), cu trimisii romani la Stockholm si cu comandamentul militar aliat de la Poggia.
La 2 septembrie 1940, Corneliu Coposu participa la intalnirea secreta dintre Iuliu Maniu si Ion Antonescu, prin care cel de-al doilea isi ia angajamentul de onoare ca va cere abdicarea lui Carol al II-lea si nu va accepta nici un mandat din partea acestuia.
Opinia lui Corneliu Coposu: Antonescu era un mare patriot si (...) imprejurarea ca se bucura de o stima deosebita din partea lui Hitler a ferit Romania de multe necazuri.
(La 4 septembrie 1940, Ion Antonescu este numit prim-ministru, iar in 5 septembrie 1940 Constitutia din 1938 este suspendata, iar Carol al II-lea abdica in favoarea fiului sau, Mihai I.)
- 1942 -
La 24 ianuarie 1942, Iuliu Maniu ii spune Regelui Mihai ca Romania trebuie sa paraseasca Axa Roma-Berlin. Vor urma intalniri conspirative pe aceasta tema, pacalind vigilenta Sigurantei, fidela maresalului Antonescu. Dupa opinia lui Corneliu Coposu, ziua de 24 ianuarie 1942 este inceputul lui 23 August 1944. La 24 octombrie, Corneliu Coposu se casatoreste cu Arlette Marcovici, dactilografa la Comisia pentru Aplicarea Tratatului romano-bulgar. D-ra Arlette s-a nascut la 1 mai 1915 si era catolica. Vor sta impreuna doar 5 ani inainte de arestare.
- 1943 -
In luna noiembrie, Lucretiu Patrascanu se intalneste, in casa lui Corneliu Coposu, cu Iuliu Maniu, pentru a discuta un eventual armistitiu cu Aliatii.
20 decembrie. Corneliu Coposu il viziteaza la inchisoarea Malmaison pe Petru Groza, detinut, impreuna cu grupul lui Visan si cu spionii sovietici. Ii promite ca Maniu va interveni pe langa Antonescu pentru eliberarea lui.
- 1944 -
12 ianuarie. Insotit de Corneliu Coposu, Iuliu Maniu ii cere lui Antonescu sa-l puna in libertate pe Petru Groza, considerand ca atitudinea lui Groza este benigna. Maresalul promite ca va lua masurile necesare.
20 iunie. Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, C.I.C. Bratianu, Titel Petrescu (PSDR) si Lucretiu Patrascanu (PCR) semneaza platforma Biroului National Democrat, in vederea armistitiului cu Aliatii. Dupa infiintarea BND, Corneliu Coposu, alaturi de Samuel Leucutia si Cezar Spineanu, este insarcinat sa preia, sa depoziteze si sa distribuie la momentul potrivit 2000 de pistoale, primite de la Colonelul Cristea, in vederea eventualei rasturnari prin forta a lui Antonescu.
20 august. La consfatuirea BND, Lucretiu Patrascanu propune un guvern prezidat de Iuliu Maniu, Regele Mihai se intereseaza daca in PNT si PNL exista tineri care ar fi dispusi sa asigure paza lui Antonescu dupa arestarea sa. Cele doua partide refuza aceasta sarcina, care va reveni comunistilor, prin Emil Bodnaras.
23 august. Dupa demiterea si arestarea lui Antonescu, Corneliu Coposu este numit director de cabinet la presedintia Consiliului de Ministri, biroul lui Iuliu Maniu. Isi petrece zilele de 23 si 24 august in Palatul Regal, alaturi de Iuliu Maniu. Va demisiona in 11 noiembrie 1944.
12 decembrie. Corneliu Coposu este ales secretar al Delegatiei Permanente a PNT, organul de conducere al partidului, iar in anul urmator este ales secretar general adjunct al PNT.
- 1945 -
6 martie. Andrei Visinski, prim loctiitor al Comisarului Poporului pentru afacerile externe ale URSS, sub presiunea Armatei Rosii, impune instalarea guvernului dr. Petru Groza, primul guvern comunist din Europa de Est.
Corneliu Coposu ajunge la Palat la cateva minute dupa plecarea lui Visinski si i se arata, deasupra unei usi, crapatura provocata de iesirea violenta a acestuia.
La instalarea guvernului Petru Groza, Lucretiu Patrascanu i-a explicat maresalului Curtii Regale, Negel, ca ministrii nu pot jura ca pana atunci, pe cruce si pe Evanghelie, unii dintre ei fiind liber-cugetatori.
22 aprilie. Regele Mihai adreseaza Occidentului un apel in care atrage atentia asupra perspectivelor nefaste ale Romaniei, semnaland faptul ca a refuzat sa semneze unele hotarari ale guvernului Groza care vizau desfiintarea partidelor traditionale si judecarea membrilor acestora. Suveranul sesizeaza ca este pus sub semnul intrebarii viitorul Monarhiei in Romania.
9 mai. Capitularea Germaniei si sfarsitul de-Al doilea razboi mondial.
21 august. Regele Mihai cere demisia Guvernului. Petru Groza refuza. Drept ultima solutie, Mihai I intra in greva regala, refuzand sa mai contrasemneze decretele-legi.
8 noiembrie. La marea manifestatie promonarhista si anticomunista, unde au participat peste 50.000 de persoane, Corneliu Coposu este retinut de politie.
- 1946 -
13 martie. Corneliu Coposu primeste mandatul numarul 597 de infatisare in instanta pentru procesul de la 8 noiembrie 1945, dar nu se stabileste a se fi dat la acte de violente.
Concluzia: a se clasa cercetarea si pentru acest lot de invinuiti din care facea parte si Corneliu Coposu alaturi de alte 370 de persoane.
1 iunie. Executia maresalului Ion Antonescu, a lui Mihai Antonescu, a generalului Constantin Vasiliu si a lui Gheorghe Alexianu, dupa procesul din 18 mai, la care a luat parte si Iuliu Maniu, impreuna cu Corneliu Coposu si Ilie Lazar. In depozitia sa, care a durat peste sase ore, presedintele PNT l-a caracterizat pe Antonescu drept bun patriot, reprosandu-i doar ca nu a tinut cont de opinia liderilor politici, atunci cand s-a decis sa treaca Nistrul. Cand Maniu a rpecizat ca, la sfatul sau, maresalul a evitat deportarea evreilor din Romania, o parte din public a reactionat vehement, acuzandu-l ca minte. La sfarsitul depozitiei, dupa ora 14, Iuliu Maniu s-a indreptat spre boxa acuzatilor si i-a strans mana maresalului.
29 iulie - 15 octombrie. Conferinta de pace de la Paris.
- 1947 -
3 iulie. Corneliu Coposu participa la ultima sedinta a conducerii PNT, in casa lui Vasile Serdici.
13 iulie. Descinderea armatei si a politiei la clubul PNT din strada Clemanceau nr. 9.
14 iulie. Corneliu Coposu este arestat impreuna cu intreaga conducere PNT, dupa inscenarea de la Tamadau, desi nu facuse parte din grupul arestat acolo.
- 1947 - 1956 -
Ramane timp de 9 ani in arest preventiv, fara sa fie judecat pana in anul 1956. S-a incercat implicarea lui in numeroase procese politice, dar de fiecare data nu a putut fi condamnat din lipsa totala de probe.
- 1956 -
I se atenteaza un proces pentru inalta tradare. Este condamnat conform practicilor comuniste la munca silnica pe viata pentru "inalta tradare a clasei muncitoare si crima contra refermelor sociale".
- 1956 - 1962 -
Sase ani de regim sever de izolare la Ramnicu-Sarat.
- 1962 -
Se imbolnaveste grav de distrofie, ca urmare a tratamentului aplicat detinutilot politici.
- 1962 - 1964 -
Domiciliu fortat in Baragan, la Valea Calmatui, in comuna Rubla.
Aprilie 1964. Este pus in libertate dupa 17 ani de detentie in penitenciarele de la Vacaresti, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Ramnicu-Sarat, Poarta Alba, Capul Midia, Canalul Dunare - Marea Neagra, Gherla s.a.
Dupa 1964 lucreaza ca muncitor necalificat pe santierele de constructii, fiind angajat la intreprinderea de Constructii Montaj Bucuresti, atelier de tamplarie mecanica. Este permanent urmarit si convocat periodic la Securitate. I se fac 27 de perchezitii intre 1964 si 1989, si se confisca dulapuri intregi de documente si manuscrise.
Randuri consemnate de Oliviu Selesan din lectura cartilor "Viata lui Corneliu Coposu" de T.C. Zarojanu - Documente din arhiva fostei Securitati si Coposu Confesiuni - dialoguri cu Doina Alexandru.
