Postul de radio Europa Liberă a sărbătorit 60 de ani de existenţă. Unii cititori români s-ar putea întreba: „Cum, mai există?". Ei bine, le putem răspunde, da, Europa Liberă mai există şi e încă un post de radio redutabil chiar şi fără noi, veteranii săi, chiar şi fără ascultătorii săi din România. De altfel, mai transmite încă şi în limba română pentru ascultătorii din Moldova.

Dar postul nu este doar pe unde, ci şi în memoria milioanelor de oameni care, mai ales în vremurile de stăpânire comunistă a Europei Răsăritene, ascultau cu interes şi adesea cu o implicare emoţională emisiunile sale, pe atunci numai pe unde scurte. La vârsta respectabilă pe care o are, Europa Liberă continuă să joace un rol substanţial pentru cei care îl mai ascultă, fie pe acest continent, în fostul spaţiu iugoslav şi fosta Uniune Sovietică, fie în întinsele spaţii ale Asiei, în Afganistan şi Iran, de pildă. Căci Europa Liberă e încă plin de vigoare şi tinereţe, chiar dacă, pasămite, noi, veteranii săi onoraţi săptămâna trecută la Washington, nu mai suntem în studiourile sale.

Adunarea festivă a avut loc în sala mare de conferinţe a celui mai nou muzeu din capitala americană, denumit „Newszeum" şi consacrat istoriei şi rolului presei de-a lungul vremurilor. Europa Liberă are un loc aparte în acest muzeu, în sălile destinate presei electronice (radio, televiziune), unde sunt ilustrate convingător şi interesant rolul acestui post de radio de-a lungul deceniilor, mai ales în timpul războiului rece, amploarea audienţei sale şi ataşamentul milioanelor de ascultători. La dispoziţia cercetătorilor sunt, de asemenea, săli speciale în care se pot face studii amănunţite asupra unor aspecte de interes pentru istorici, jurnalişti şi alţi specialişti, se pot asculta emisiuni înregistrate de-a lungul anilor, se poate uneori vorbi cu veterani ai postului. Am fost invitat de onoare, împreună cu alţi veterani ai postului. S-au rostit cuvântări şi s-au ciocnit pahare. Au fost revederi emoţionante şi amintiri calde.

Ştiu că memoria acelor vremuri de demult şi a unor vremuri chiar mai apropiate este încă vie în rândul foştilor ascultători români ai Europei Libere. Scriu aceste rânduri pentru că doresc ca şi ei să participe cu amintirile şi sentimentele lor, trăite puternic şi de noi, cei care le vorbeam de la microfonul Europei Libere, la această sărbătorire. La adunarea aniversară au fost prezente mai multe sute de personalităţi ale vieţii publice şi mass-media americane. Cuvântarea principală a fost rostită de Walter Isaacson, preşedintele instituţiei care guvernează toate posturile internaţionale de radio şi televiziune finanţate de la bugetul Statelor Unite. El a evidenţiat rolul Europei Libere în anii dictaturii comuniste, insistând apoi asupra activităţilor sale actuale. Se cuvine a releva cu deosebire, în acest moment aniversar, ce a însemnat Europa Liberă pentru români. Căci aici acest post de radio a avut una dintre cele mai mari şi mai devotate audienţe. Era o reflectare a pustiului informaţional care dăinuia în această ţară, cât şi a capacităţii postului de a obţine informaţiile şi a le prezenta prompt şi cu acurateţe în cele 13 ore de emisiune pe care le avea atunci în fiecare zi.

Continuarea acestei extraordinare aventuri radiofonice, care adună şi azi în jurul aparatelor de radio milioane de ascultători, unii de pe continentul european (Moldova, fostul spaţiu iugoslav şi fostul spaţiu sovietic), alţii din Asia (Afganistan, Irak, Iran), constituie dovada că obţinerea unei informări complete, corecte şi prompte este o nevoie esenţială a omului modern, oriunde s-ar afla el pe glob. La 60 de ani, venerabilul post de radio trăieşte şi-şi face datoria acolo unde mai este nevoie de el. Ca unul care şi-a dăruit Europei Libere mai bine de 30 de ani din viaţă, mă bucur nespus că alte generaţii de jurnalişti au preluat această ­misiune generoasă.

Nestor Ratesh este ziarist, fost director al Departamentului românesc al Europei Libere

Nestor Ratesh, 22 octombrie 2010, România Liberă