O singura data am avut prilejul sa stau de vorba cu domnul Corneliu Coposu, in ultimul sau an de viata. I-am propus atunci publicarea unora din poeziile sale, scrise in minte in cei 8 ani de izolare totala in celula. As fi vrut sa realizam impreuna un profil spiritual al lui Corneliu Coposu din care sa excludem politica, o imagine a gandurilor sale literare si artistice. A privit cateva clipe in gol, cu o unda in plus de tristete pe chipul macinat de suferinta, si a rostit ragusit, aproape soptit : Mi-ar trebui pentru asta o zi in care sa ma linistesc, sa ma inchid in camera…. I s-a parut prea mult acea zi, din putinele pe care le mai avea de trait. Astazi, cand tot mistretul politic suit in copac se crede scriitor, cand toata lumea lanseaza carti, ca sa aiba pe ce pune autografe, Corneliu Coposu, cu o infinita stanjeneala de sine, isi facea socoteala zilelor pe care le mai avea de dat celorlal ti, nepastrand nici una pentru el insusi…
Cristian Tudor Popescu – COPIII FIAREI
7 februarie 2011, Blog World Words
