Scoala de vara de la Sighet a ajuns, in acest an, la a zecea editie. Timp de o saptamana, intre 9 si 16 iulie, cei 100 de cursanti, selectionati prin concurs, au avut prilejul de a intalni oameni de cultura, toti celebritati, pe care i-au ascultat cu atentie, apoi le-au pus intrebari pertinente. Cei mai multi dintre elevi au venit la Sighet pentru prima oara si toti au fost puternic marcati sufleteste dupa ce au vizitat Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, precum si Cimitirul Saracilor de la marginea orasului, unde se afla ingropati, in morminte anonime, eroi ai neamului, ucisi de comunisti. Elevii au fost impresionati de personalitatile prezente la Sighet, dar nu intimidati, uneori intrand in dispute cu conferentiarii. Dispute cordiale, bineinteles! Au invatat multe, mai au de invatat, dar in fiecare se ghiceste deja o personalitate deosebita si, in principiu, ei vor trebui sa faca parte din viitoarea elita, culturala si politica, a Romaniei. Memorialul de la Sighet este un drum spre dreptate. "Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate fi o forma de justitie", a spus Ana Blandiana, presedinta Fundatiei Academia Civica, si aceasta fraza a fost inscriptionata in Memorial.
Ei alcatuiesc o Romanie ideala
Sunt tineri si frumosi. Cei mai multi s-au nascut dupa prabusirea comunismului. Spre deosebire de altii din generatia lor, le pasa. Au preocupari profunde. Aceasta nu inseamna ca nu stiu si ei sa se distreze. Dar mai intai de toate vor sa afle adevarul, fie si cel mai crud cu putinta. De la bunici, parinti, profesori, de la personalitati culturale si politice. Sunt foarte curajosi. Ei alcatuiesc o Romanie ideala. Au dat examene serioase ca sa ajunga la scoala de Vara de la Sighet. Cum se vede mai jos, au fost foarte impresionati, atat de Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei cat si de adultii cu care s-au intalnit si au discutat. Unii si-au incredintat impresiile spre publicare. Iata-le:
Catalina Matei, Liceul "George Enescu", Bucuresti:
"La Memorialul de la Sighet iei parte la o sfanta inmormantare. Se ingroapa uneltele insangerate ale comunismului, se plang victimele date trupului tarii. Capul e plecat, pumnul e strans - dorind dreptate, auzul se ascute, iar durerea se vrea razbunata. Aici, memoria capata valori justitiare, iar corpul dobandeste o coloana vertebrala dreapta. Constiinta nationala se naste impreuna cu dorinta de a face bine. Memorialul invata pasii sa ocoleasca gropile represiunii comuniste si ii indruma pe calea hartii Celui Drept, putandu-se ridica la rangul unei scoli, unui muzeu, unui tribunal sau chiar la rangul unei biserici".
Nicu Dan, Liceul "Ion Creanga", Chisinau:
"scoala de Vara de la Sighet reprezinta un fenomen unic in intreaga Europa. Venind aici, in 2006 si 2007, am cunoscut personal oameni de care pana atunci doar auzisem. Pentru un tanar interesat de istorie si politica, scoala de Vara e o mina de aur, un loc in care gasim istoria comprimata, si adunata in incinta fostului penitenciar, a fenomenului comunist in Romania, dar si in alte tari europene. Vizitand Memorialul, mi-am facut o impresie "pe viu" despre crimele comunistilor, despre teroarea si abuzurile pe care le-au practicat acestia. Ascultandu-i pe Stephane Courtois, Dennis Deletant, Andrei Plesu, am constientizat ca fenomenul comunist, in toate laturile sale, este o mare amenintare la adresa integritatii personalitatii umane, pe care vrea sa o distruga. Sunt extrem de fericit ca am reusit sa vin de doua ori la scoala de Vara de la Sighet. stiu cu siguranta ca tot ce s-a intamplat aici mi-a influentat decisiv viziunile".
Ruxandra Neacsu, Liceul de Muzica "George Enescu", Bucuresti:
"Sunt oameni care prefera sa arunce in Necunoscut cheia portii spre Trecut... Se lasa dominati de indiferenta sau prefera aparenta "lipsa" de memorie a unui timp nefast, compromitator. Dupa aproape douazeci de ani de la Revolutie, continua sa fie ascunse numeroase evenimente din perioada represiunii comuniste. Memorialul de la Sighet incearca sa reconstituie pasii celor care au facut pierduta Cheia. Cu trecerea timpului, se deschide lacatul, putem pasi intr-un alt spatiu, iar Nestiutul incepe a se revela. scoala de Vara ne-a permis sa urmam acest drum si ne-a oferit sansa de a simti puterea adevarului asupra propriei constiinte. Nimic nu este mai presus decat cunoasterea intrutotul a realitatii trecute, pentru ca suntem "sculptati" de mana stramosilor, iar noi, la randul nostru, avem obligatia morala de a ne forma urmasii. Memoria este trecut, trecutul este istorie, iar istoria trebuie sa fie intotdeauna adevar".
Daniela Mantarau, Colegiul National "B. P. Hasdeu", Buzau:
"Un taram necunoscut pentru mine, pana la 9 iulie 2007, scoala de la Sighet mi-a survenit ca o propagare a unei memorii colective in propria-mi constiinta, ca o intimidare a tuturor simturilor mele interioare, ca o sensibilizare extrema a propriului suflet scaldat pana atunci in indiferenta. Astfel, scoala de Vara de la Sighet a ajutat la mantuirea sufletului meu! Dorinta de razbunare a predecesorilor nostri intemnitati, morti sau umiliti, precum si dorinta de libertate, a unei conduceri corecte si democrate - toate acestea le-am simtit intensificandu-mi-se in spirit. In acest sens, prin cuvant, am reusit sa raspundem cu totii laolalta la intrebarea "Ce-ti dorim noi tie, dulce Romanie?", elucidand toate misterele doar intr-o incapere iluminata de viziuni rationaliste si de amintiri fulgeratoare, crunte. Emotiile doamnei Ana Blandiana in fata frumosului, radicalismul si diplomatia lui Stephane Courtois, tremurul spiritual al lui Nicu Ionita si alte voci triumfatoare, fiecare cu propria maniera de a trai istoria, m-au facut sa resimt efectul unei vointe arzatoare, manifestara in diferite forme, de democratizare totala a mentalitatilor. Colectivul scolii de Vara constituie impreuna cu cadrul Memorialului, un mini-univers aflat in continua extindere, un arbore pe cale sa dea roade, un adolescent aflat pe drumul maturitatii... Astfel, Necunoscutul m-a asteptat si m-a intampinat iar mai apoi m-a incantat. Sa incercam sa scapam cu totii de poluarea prafului comunist!"
Raluca Enescu, Colegiul National "Spiru Haret", Bucuresti:
"sase seara. Stau in sala de conferinte a Memorialului de la Sighet. Port blugi si pantofi cu paiete si ma gandesc insistent ca am nevoie de o coca-cola. Am citit candva ca un sportiv - fotbalist, parca - a fost la un pas de a fi arestat pentru ca incercase sa aduca in tara, dintr-o deplasare, o sticla de "bautura imperialista". Stau in sala si iau notite. Vorbitorul din fata mea spune ceva despre Soljenitin - ma gandesc sa-l citesc si eu zilele astea. Soljenitin si atatia - atatia ca el! - nu au avut voie sa-si publice operele. Pentru cine gandea? Pentru cine scria? Oare stia, in sinea lui, ca va veni un timp cand va fi si el ascultat? Probabil da, intr-un fel. si el, si Paul Goma si disidentii care scriau samizdat... Cineva imi vorbeste despre istoria tarii noastre. Despre falsificarea alegerilor care i-au adus pe comunisti la putere, despe fenomenul Pitesti si despre munca fortata la Canal. Mi-au povestit candva ai mei despre cum se facea istorie pe vremuri: stiai numai ce voiau ei sa stii. Credeai numai ce voiau ei sa crezi. Armata Rosie salvatoare a eliberat Romania si asa mai departe; trebuia sa crezi asta neconditionat, fara sa pui intrebari. Stau in cladirea Memorialului de la Sighet. Aici a fost inchisoare pentru detinuti politici. Aici au murit oameni. Oameni adevarati. Oare a contat asta? Tortionarii ar fi facut orice sa te faca sa crezi ca nu. Eu pot sa port blugi, sa-l citesc pe Soljenitin si sa fac cercetare istorica. Gandesc. Pun intrebari. Sunt libera. si cat de mult, datorita celor care nu au fost!"
Edith Tita, Colegiul National "Vasile Alecsandri", Bacau:
"Opusul pacatului nu este virtutea, ci libertatea" - Nicolae Steinhardt. Timp de sapte zile m-am convins inca o data ca libertatea este cel mai important lucru: nu esti om daca nu esti liber si nu esti liber daca nu esti om. Paradoxal - sau poate nu chiar atat - acest lucru s-a petrecut intr-o inchisoare. Ma rog, fosta inchisoare comunista, acum muzeu: Memorialul Sighet. A fost primul meu "an" la scoala de Vara. Ca oricarui boboc, naiv, asteptarile mi s-au dovedit gresite. Conferintele nu au avut structura la care ma asteptam, programul nu a fost la fel de lejer si scurt pe cat ma asteptam si am rezistat la noua ore de conferinte pe zi mai bine decat ma asteptam. Am vazut personalitati cat pentru toata viata de pana acum si am aplaudat cat pentru toata viata de acum inainte. Am ascultat si am invatat - nu cat pentru toata viata, ci pentru o saptamana (plina). N-am avut nicio clipa senzatia ca stau degeaba, asa cum mi se intampla adesea la scoala-scoala. Europa Libera, Polonia, lustratia, arhive CIA, STASI si KGB, fosti detinuti, filme interzise, orori ale inchisorii, toate erau interesante si necunoscute. (Bineinteles, comparativ cu cate mai sunt de cunoscut, mai sunt si acum, dar drumul catre adevar, deci catre libertate, l-am inceput). Imi place, deci, sa cred ca am meritat cu totii locul aici si ca am facut cinste ocaziei care ne-a fost oferita. Pentru aceasta ocazie, pentru lucrurile pe care le-am aflat, pentru ochii care ni s-au deschis, pentru lucrurile pe care inca le avem de aflat - pentru acestea a meritat din plin sa venim aici - iar in ce ma priveste, pentru acestea probabil am sa vin si la anul. Pana atunci, va urez libertate in ganduri si fapte!"
Alexandra-Madalina Iosif, Colegiul National "Mihai Viteazul", Slobozia:
"Ar fi un sacrilegiu sa vorbesc in doar cateva randuri despre ceea ce inseamna scoala de Vara de la Sighet... Un sacrilegiu in fata unui destin al unei intregi generatii, sanctificat cu tributul unor morti nevinovate. E realitatea unei istorii ce renaste an de an intr-un fost spatiu al terorii, devenit loc de pelerinaj, in care suntem obligati sa ne inchinam macar o data in viata. Voi incerca sa redau doar cateva scurte impresii legate de Memorialul de la Sighet. Vorbisem deja cu cativa detinuti politici si ma simteam prea mica in fata unor caractere atat de puternice incat sa se impotriveasca in fata unui intreg sistem. Ma vedeam in fata unor mituri, mult prea ancorata in profanul cotidian pentru a avea dreptul sa acced la aceasta lume. Mi-am facut curaj in urma cu un an, cand am scris primul eseu pentru scoala de Vara. Emotia momentului in care am deschis plicul prin care mi se confirma ca am fost acceptata este unul dintre acele putine momente incredibile pe care le traiesti intr-o viata. De atunci a trecut un an. Pentru a doua oara am avut in fata mea personalitati culturale (e de ajuns sa precizez nume ca Andrei Plesu, Romulus Rusan, Sorin Alexandrescu, Alexandru Zub, Stephane Courtois, Dennis Deletant si altii), care ma fac sa sper la salvarea din aceasta existenta mercantila a secolului XXI. Nu mi-as fi imaginat ca voi putea vorbi vreodata cu Ana Blandiana, un suflet divin pe care il descoperisem pana acum doar prin versurile sale. Desi programul a fost unul dens, nu pot sa nu raman fascinata de fiecare prelegere, toate subiectele fiind de un interes vital pentru mine, in contextul in care doar printr-o intelegere optima a trecutului si o asumare a sa vom putea trai prezentul impacati cu noi insine, chiar daca strapunsi de suferinta celor care au luptat pentru democratie. Se incheie o saptamana de experiente cultural-istorice care m-au schimbat cu siguranta. Am descoperit o alta perspectiva a ceea ce obisnuim sa numim "trecut" sau "istorie", ca pe un timp incheiat pe care il lasam undeva in urma, fara a mai intoarce privirea inapoi. M-am intors la ceea ce a fost si continua sa existe in memoria colectiva, am simtit fiorul detentiei, al suferintei, pentru a ma transforma intr-o Pasare Phoenix a democratiei, pentru a renaste din cenusa valorilor, a drepturilor si a libertatilor, incendiate candva de ideologia comunista. Am trait cu adevarat "scoala memoriei", intr-o incercare continua de implinire spirituala".
Madalina Guzun, Colegiul National "I. L. Caragiale", Ploiesti:
"Privita din afara, scoala de Vara de la Sighet este o incredibila oportunitate pentru tanara generatie de a cunoaste opresiunea comunista si consecintele ei. Pentru mine, insa, zilele petrecute aici au insemnat cu mult mai mult de atat. Atmosfera de la Sighet, creata atat de tinerea cursurilor in incinta Memorialului, cat si de oamenii prezenti, reprezinta cadrul perfect pentru insusirea unei educatii ce transcende granitele informarii stiintifice. Aici se impartasesc experiente, se reconstituie o ierarhie pertinenta a valorilor, se contureaza personalitati. si cel mai important, aici se spune adevarul. scoala de Vara mi-a aratat ca este posibil ca trauma comunista si post-comunista a Romaniei sa fie tratata deschis, fara teama de realitati incomode. Iar cum o societate nu se poate stabiliza decat prin cunoasterea propriului trecut, consider ca atitudinea promovata aici este un pas esential catre o democratie eliberata de spectrele neocomunismului. Tocmai de aceea, voi fi intotdeauna mandra ca am avut sansa de a cunoaste Sighetul".
