Corneliu Coposu Fan Page

„Corneliu Coposu mi-a pus condiţia să nu urăsc” - Evenimentul Zilei

Înapoi la Ziare din 2009

Constantin Ionascu

La 95 de ani de la naşterea marelui politician Corneliu Coposu, ultimul secretar al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD), constănţeanul Constantin Ionaşcu, vorbeşte despre moştenirea spirituală lăsată de Seniorul politicii româneşti.

Nea Costică, aşa cum îi place să i se spună, l-a cunoscut pe Corneliu Coposu în 1943, când, impresionat de manifestaţia anti-antonesciană de pe Bulevardul Elisabeta, din Capitală, s-a înscris în partid.

Constantin Ionaşcu, acum în vârstă de 85 ani, îşi aminteşte că în fruntea manifestanţilor de pe Bd. Elisabeta se aflau Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi Corneliu Coposu. Astfel, a început pentru nea Costică viaţa de ţărănist, alături de Corneliu Coposu, care l-a cooptat în partid „cu magnetismul lui, cu veselia permanentă şi cu puterea extraordinară de a ne mobiliza”.

Împreună au trecut apoi prin închisorile comuniste. ”Am scăpat mai uşor, am luat doar 9 ani. Eu eram mai neînsemnat faţă de titanii PNŢCD “, spune nea Costică. De fiecare dată când este invitat la orele de istorie pentru a le vorbi elevilor, Constantin Ionaşcu povesteşte despre Senior şi lupta anticomunistă. „Ce am văzut eu vreau să dau mai departe, nimic nu trebuie uitat”, consideră nea Costică.

„Eu închideam şi deschideam uşa partidului”

Acasă are o bibliotecă impresionantă, plină cu albume de fotografii şi copii ale tuturor şedinţelor Biroului Executiv al PNŢCD, din perioada 1992-1995, când s-a stins din viaţă Corneliu Coposu. La vremea respectivă, Costantin Ionaşcu era secretarul permanent al partidului şi al preşedintelui Corneliu Coposu. „Acolo în sediu munceam, acolo dormeam. Eu închideam şi deschideam uşa partidului, toţi cei care veneau la Senior treceau mai întâi pe la mine”, spune nea Costică.

Constantin Ionaşcu a fost chemat la Bucureşti de Corneliu Coposu, imediat după ce în 1992 a reuşit să organizeze la Constanţa o mare manifestaţie ţărănistă. „A fost primul oraş unde evenimentul a decurs fără probleme, pentru că în toate celelalte oamenii lui Iliescu au făcut totul să-l împiedice”, adaugă Ionaşcu.

„Lumea lui Coposu era plină de entuziasm”

Fostul secretar al PNŢCD susţine că optimismul şi liniştea sufletească i le datorează lui Corneliu Coposu. „Când am ajuns la Bucureşti, chemat să-l ajut, m-a întrebat ce îmi poate oferi. Nimic, i-am zis, vreau doar să lucrez cu dumneavoastră. Am eu o condiţie, mi-a zis el, să nu urăşti. A fost tare greu, dar m-am format încetul cu încetul. Şi aşa am învăţat să nu mai am resentimente faţă de bolşevicii care ne-au mâncat viaţa, ne-au controlat, ascultat, bătut. Primul ajutor pe care ţi-l dă lipsa de ură este sănătatea, spun asta la anii mei. Acum sunt liniştit, dorm ca un copil de se miră şi nevastă-mea”, mărturiseşte nea Costică.

Anii petrecuţi în preajma lui Coneliu Coposu l-au încărcat cu multă energie şi, mai ales, cu multă înţelepciune. „Avea un stil... Nu se pronunţa niciodată definitiv, asculta îndelung, avea răbdare, stătea, analiza, gândea, studia oamenii, întâmplările. Lumea lui Coposu era plină de entuziasm şi cu un apetit pentru sacrificiu. Făcea orice să fie bine”, îşi aminteşte Costică Ionaşcu.

Ştia tot ce se întâmplă în partid

În ceea ce priveşte viaţa politică, Ionaşcu spune că Seniorul ştia tot ce se petrece în partid, chiar şi despre grupările din interior care erau împotriva lui. „Nu i-a agreat niciodată pe Radu Vasile şi pe Ulm Spineanu. Ştia că Ţepelea şi Gabrielescu erau oamenii lui Ion Iliescu din PNŢCD. Cunoştea faptul că Ioan Avram Mureşan lucra, împreună cu unii din Timişoara şi Arad, să instaureze puterea ardelenească în partid, dar fără Coposu. A ştiut dintotdeauna, ca să numai vorbim de Ioan Lup, care până în 1989 avusese sarcină să-l urmărească în permanenţă. Ştia până şi de Dudu Ionescu, care încerca să-l dea jos pe şeful de la tineret, Remus Opriş. Toate astea le vedea, dar spunea „lasă Costică, asta e mintea pe care o au. Unii dintre ei au făcut şi ei puşcărie”. Nu putea să fie răzbunător, deşi avea informaţii despre toţi ţărăniştii care turnau din casă”, mai povesteşte Constantin Ionaşcu.

Coposu: „Prietenii mei nu mai sunt cu mine”

Fostul secretar îşi mai aminteşte şi că Seniorul era vizitat frecvent de Virgil Măgureanu. ”De la Măgureanu ştia domnul preşedinte cine sunt trădătorii. Venea noaptea, eu îi deschideam uşa, eu o încuiam după ce pleca. Nu vorbeau numai despre ţărănişti, ci de oameni din toate domeniile. Îl respecta mult pe domnul Coposu”, spune nea Costică.

În toamna lui 1995, anul dinaintea alegerilor, în toată ţara se organizau alegeri pentru filialele locale. Corneliu Coposu se simţea bine, era optimist şi pentru a coordona noua reorganizare a PNŢCD nu s-a mai dus în Germania la tratament, deşi fusese programat.

”Nu mă mai duc, Costică. Lasă-mă în pace, avem alte treburi urgente, trebuie să câştigăm alegerile de la anul”, mi-a spus. Şi s-a întâmplat scandalul de la Vrancea, unde Ioan Lup vroia să fie senator şi a reuşit să convingă o parte din membrii Biroului Naţional să impună la Focşani o conducere formată din legionari şi foşti comunişti de frunte ai judeţului. 7 din 13 au votat împotriva lui Corneliu Coposu, am procesul verbal al şedinţei, eu l-am făcut, stăteam între Senior şi Ioan Lup. Corneliu Coposu îi ştia pe toţi, de la Măgureanu. La sfârşit am rămas doar noi doi în sediu, era târziu, atât a spus: „Prietenii mei nu mai sunt cu mine”. S-a dus acasă, s-a aşezat în pat şi de atunci nu s-a mai ridicat, aşa de puternic a fost şocul pentru el”, işi aminteşte Constantin Ionaşcu.

Documente unicat

În albumele sale de poze, Constantin Ionaşcu păstrează la loc de cinste fotografii cu Corneliu Coposu, Doina Cornea, Ana Blandiana, Ticu Dumitrescu, Ion Raţiu, Vartan Arachelian sau cu ambasadorul Franţei, care i-a înmânat Legiunea de Onoare. De asemenea, păstrează poze de la mitingurile de protest sau electorale ale PNŢCD. „Am şi o mulţime de documente de la partid. Pe toate le am în arhivă, nu le găsiţi în altă parte, doar la surorile Coposu o parte dintre ele”, spune Nea Costică, adaugând că le păstrează ordonate în biblioteca pe care a construit-o cu mâna lui.

Feri Predescu, 20 Mai 2009, Evenimentul Zilei

Articol citit de 2185 ori.

Alte articole