Corneliu Coposu Fan Page

Omul care i-a sfidat pe rege şi pe mareşal - România Liberă, 26 Noiembrie 2010

Înapoi la 1 Decembrie 2010

CARACTER. Liderul Partidului Naţional Ţărănesc li s-a opus în egală măsură lui Carol al II-lea şi lui Ion Antonescu

Antonescu

Pe măsură ce ne apropiem de 1 Decembrie, când aniversăm, acum, 82 de ani de la Marea Unire din 1918, ne amintim cu adâncă recunoştinţă de figurile luminoase care, prin eroismul lor, prin profundul patriotism de care au dat dovadă în cele mai grele împrejurări politice, au reuşit să aducă Ardealul la patria-mamă.

În pleiada de corifei ai Marii Uniri intră, desigur, Alexandru Vaida-Voevod, Iosif Jumanca, ceilalţi şi, nu în ultimul rând, conducătorul lor recunoscut, Iuliu Maniu.

Despre relaţiile lui cu Carol al II-lea istoricii au scos în relief critica aspră pe care Iuliu Maniu i-a făcut-o, la un moment dat regelui, pe care l-a acuzat că nu şi-a respec­tat, de fapt, nici un angajament luat atunci când şeful PNŢ a „pertractat" cu el reîntoarcerea în ţară. „Sub Domnia Majestăţii Voastre -spune el -, din nenoro­cire, are loc pulverizarea parti­delor, prin încurajarea tuturor desiden­ţelor (...). Majestatea Voastră a cultivat intenţionat pe dezertori şi pe transfugi". Dar regelui nu i-a păsat de criticile lui Iuliu Maniu de a fi organizat camarila regală şi a dat dovadă de un opotunism neaşteptat prin încurajarea înfiinţării, în Ardeal, a unui alt partid naţio­nalist, contrapus PNŢ-ului.

În cele din urmă, regele Carol al II-lea şi-a luat metresa, cu care s-a compromis şi cu ajutorul acesteia şi al relaţiilor ei, a jefuit ţara şi a dat bir cu fugiţii.

Opozantul lui Antonescu

În ceea ce priveşte atitudinea lui Iuliu Maniu în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, redăm un fragment din jurnalul genera­lului Radu B. Rosetti, datat în 5 mai 1943, căruia dictatorul militar i-ar fi povestit despre una dintre întâlnirile cu Hitler, la care a fost de faţă şi ministrul de Externe al Reichului, Joa­chim von Ribbentrop. Acesta, la un moment dat, a intrat în discuţie şi i-a spus lui Antonescu, în timp ce îi arăta un dosar de pe masa lui Hitler: „Uitaţi-vă, avem aici notele schimbate de Maniu cu englezii. Dacă Maniu ar fi fost german, ar fi fost condamnat la moarte şi executat". Ribbentrop a încercat, astfel, să-i sugereze lui Antonescu „soluţia finală" pentru conducătorul PNŢ, aflat în opoziţie făţişă în privinţa politicii dictatorului român. „Idee la care Antonescu n-a marşat, răspunzând că Maniu are mult prestigiu în ţară şi orice măsură împotriva lui s-ar întoarce contra sa, a lui Anto­nescu, dar şi a germanilor. Ribbentrop a vrut să mai insiste, dar Hitler i-a făcut semn să înceteze, spunând: «Să-l lăsăm pe mareşal să facă cum crede el că este mai bine»", scrie genera­lul român. Dar cum autorităţile nu-l slăbeau, liderul PNŢ s-a trezit acasă cu un procuror de rang înalt căruia, printre multe altele, i-a declarat că a stat două luni deoparte neimplicându-se în acţiuni politice, dar acestea au trecut şi că el, Maniu, consideră că este în interesul României să se ştie în străinătate că o orga­nizaţie politică serioasă, româ­nă, fie chiar de opoziţie, ia atitudine favorabilă puterilor occidentale. Ba chiar propune ca el, Iuliu Maniu, să fie autorizat să plece în străinătate, pentru a folosi reţelele sale din cercurile care vor hotărî viitoarea pace. Sau, ce puţin, să i se îngăduie (...) a-şi exprima făţiş, în ţară, cunoscuta sa atitudine în politica externă. Era un convins anglofil. Iar când magistratul Tulius Goruneanu - căci despre el este vorba - i-a explicat la ce riscuri se supune încălcând legile în vigoare, Maniu a răspuns că socoteşte marile interese ale neamului românesc mai presus de persoana sa.

Desigur, ar mai fi multe de spus, inclusiv despre scrisorile dure pe care i le trimitea periodic lui Antonescu, căruia îi critica public toată politica, mai ales după desfiinţarea partidelor. Ceea ce nu l-a împiedicat, atunci când un grup de lideri evrei l-au abordat cu rugămintea de a interveni urgent pe lângă mareşal, să nu accepte cererea lui Hitler - ce părea fără drept de apel - de a-i preda pe toţi evreii Germaniei.

Şi, după trei ore -ne spune Zaharia Boilă, în memoiile sale, de pertractări dure, păreri pro şi contra, Antonescu a cedat... Sunt pagini luminoase, despre un fost mare lider al PNŢ-lui şi al întregului Ardeal, artizanul Marii Uniri din 1 Decembrie 1918.

Virgil Lazar, 26 Noiembrie 2010, România Liberă

Articol citit de 1909 ori.

Alte articole