Fan Page Corneliu Coposu

Detalii despre torturile din închisorile comuniste.

Înapoi la 2015

sursa: adevarul.ro, Alina Pop

Corneliu Coposu: „Am fost bătut cu sacul de nisip, cu cearşaful ud, cu creionul la testicule, cu biciul“


Corneliu Coposu a petrecut 17 ani în detenţie.

Chinurile la care erau supuşi deţinuţii politici în închisorile comuniste din România sunt de neimaginat pentru cei ce nu au trăit, pe viu, acele cumplite experienţe. Corneliu Coposu aprecia într-un discurs ţinut la Paris în 1994 că aproximativ 180.000 de ţărănişti au pierit în urma teribilelor condiţii de detenţie, la aceştia adăugându-se şi alţi deţinuţi.

În discursul său, ţinut în cadrul simpozionului ”Exilul românesc - Identitate şi conştiinţă istorică”, desfăşurat la Paris în mai 1994, Corneliu Coposu include şi experienţele sale personale din cei 17 ani de detenţie comunistă.

”Nu mai vorbesc de traumele psihice, de ameninţări, de informaţii strecurate în legătură cu persecuţiile asupra familiei, faţă de care bătăile nu mai însemnau mare lucru, în comparaţie cu tortura gândurilor”

Corneliu Coposu, deţinut politic


 ”Am fost bătut la tălpi cu capul în jos, am fost conectat la curentul electric, am trecut prin pumnii faimosului Tarzan, un analfabet troglodit, care cântărea 120 de kilograme şi care, îmbrăcat în uniformă de căpitan, exercita rolul de terorist al Ministerului de Interne. Am fost bătut cu sacul de nisip, cu cearşaful ud, cu creionul la testicule, cu biciul la manej. Nu mai vorbesc de traumele psihice, de ameninţări, de informaţii strecurate în legătură cu persecuţiile asupra familiei, faţă de care bătăile nu mai însemnau mare lucru, în comparaţie cu tortura gândurilor”, rememora Seniorul.


Corneliu Coposu spunea că de la faimoasele anchete de la Ministerul de Interne, întoarcerile în celulă erau, ”frecvent, pe targă”, iar traumatismele fizice nu se vindecau săptămâni întregi.

Un medic evalua la ce grad de tortură poate fi supus fiecare deţinut

Potrivit Seniorului, în toate puşcăriile exista un medic care îl consulta pe fiecare deţinut nou-sosit pentru a-i stabili ”plafonul de rezistenţă la bătaie”. ”După examinare, medicul decreta: ”Poate suporta bătaia până la nivelul cutare” sau ”are o afecţiune care poate determina moarte deţinutului, dacă se aplică sistemul de torţionare nr.5” etc”, detalia el.

”Aşa se face că am şi eu, din păcate, pe fluierele picioarelor, nişte urme care nu se vor şterge niciodată. A trebuit să suport cătuşele în mai multe rânduri, pentru că am frecventat 17 puşcării”

Corneliu Coposu


Printre acele ”sisteme de torţionare”, Corneliu Coposu povestea că existau unele ”acoperite”, care nu lăsau urme. ”Aş putea menţiona aici bătaia cu sacii de nisip, care distruge organele interne, fără urme vizibile. Se utilizau săculeţe cu 2-3 kilograme de nisip, cu care era izbit deţinutul în spate şi în piept, care produceau rupturi în circulaţia arterială şi internă, afectări ale sistemului pulmonar sau ale celorlalte organe - rupturi de ficat, plesnituri de splină atc. Tot un astfel de procedeu era bătaia cu cearceaful ud: deţinutul era înfăşurat într-un cearceaf ud, astfel că loviturile de bici nu se vedeau, apăreau numai a treia sau a patra zi”, explica el.

O altă bătaie de joc la adresa deţinuţilor politici era transportarea lor în cătuşe. ”Gluma predilectă a deţinuţilor de drept comun care montau aceste cătuşe eră să le strângă puternic, în aşa fel încât ele intrau în carne, lăsând urme care se infectau. Aşa se face că am şi eu, din păcate, pe fluierele picioarelor, nişte urme care nu se vor şterge niciodată. A trebuit să suport cătuşele în mai multe rânduri, pentru că am frecventat 17 puşcării”, completa Corneliu Coposu, la Paris.

Închisorile au făcut aproape 200.000 de victime doar în rândul PNŢ

Mulţi dintre deţinuţi nu au rezistat la aceste torturi şi la munca silnică la care erau supuşi şi au pierit. Seniorul spunea că numărul exact al deţinuţilor politici şi al morţilor din puşcăriile regimului comunist nu a fost stabilit, în ciuda încercărilor de a obţine date. ”Ne-am adresat Ministerului de Interne şi Serviciului Român de Informaţii, din păcate fără rezultat: nu suntem în măsură să vă comunicăm numărul deţinuţilor de la închisoare Sighet sau Jilava sau Gherla etc”. (...) Datele obţinute, prin mijloace oarecum empirice, probează că numărul membrilor Partidului Naţional Ţărănesc arestaţi din 1945 şi până în 1952 se situează la aproximativ 272.000. Dintre aceşti arestaţi, aproape două treimi au murit în închisori”, spunea el.


”Nu te-ai ţinut bine, Radule. Mâine îmi raportezi mai mulţi morţi”


Un episod semnificativ despre intenţia clară a comuniştilor de exterminare a rezistenţei româneşti este rememorat de Corneliu Coposu din perioada în care s-a aflat în lagărul de la Midia: ”În lagărul de la Midia, unde am fost un an şi şapte luni, au murit în acest interval 700 de deţinuţi. În fiecare zi se făcea raportul. De infirmerie răspundea un deţinut care s-a vândut regimului. Numele lui era Liviu Radu, originar din Braşov. Îi dau numele aici pentru a fi înfierat de istorie pentru modul criminal în care s-a comportat. Liviu Radu, în raportul general pe colonie (care însuma aproximativ 4.000 de deţinuţi), raporta comandantului, faimosul Borcea: ”Să trăiţi, Domnule Comandant, infirmeria are 150 de deţinuţi vii şi 15 morţi”, la care comandantul replica: ”Nu te-ai ţinut bine, Radule. Mâine îmi raportezi mai mulţi morţi””.

Cum erau batjocoriţi morţii

Corneliu Coposu vorbeşte şi de un ”regim” al penitenciarelor comuniste în ceea ce priveşte îngroparea morţilor: ”Deţinutul mort era pus într-o lasă, dezbrăcat de toate hainele care aparţineau inventarului închisorii şi dus într-un loc de la marginea cimitirlui (un loc mocirlos, la Râmnicu Sărat, iar la Sighet, în cimitirul săracilor, abandonat datorită deselor inundaţii). Acolo, gardienii săpau o groapă de 50 - 60 de centimetri, cadavrul era aruncat din ladă (cae se păstra, pentru că era utilizată frecvent) şi mortul era acoperit, în pripă, cu pământ, se pare că aciditatea solului a distrus şi oasele, pentru că la căutarea lor s-au găsit unele resturi, care n-au putut duce, însă, la nici un fel de identificare”.

Articol citit de 674 ori.

Alte articole