Corneliu Coposu Fan Page

JUNIORII SĂLĂJENI AI SENIORULUI

Înapoi la Elevi

Fundația Corneliu Coposu din București și filiala Sălaj

JUNIORII SĂLĂJENI AI SENIORULUI

Zalău, 2011

Volum apărut cu sprijinul financiar al dlui Cristian Fulger, vicepreședintele Fundației Corneliu Coposu din București

Responsabil de număr Marin POP

CUPRINS

I. PREMIANȚII SĂLĂJENI AI EDIȚIEI I

II. ELEVII SĂLĂJENI PARTICIPANȚI LA EDIȚIA A II-A

Concursul „Corneliu Coposu în istorie” — un proiect educațional de excepție

Odată cu trecerea în eternitate a Seniorului politicii românești, cum îl numea marele nostru filozof Petre Țuțea pe Corneliu Coposu, uriașa lui personalitate a intrat în patrimoniul național al României. El aparține întregii națiuni românești, indiferent de etnie, religie sau culoare politică.

Corneliu Coposu sublinia, într-unul din ultimele lui interviuri, că dacă ideile pe care le-a preluat de la înaintași, a crezut cu sfințenie în ele și le-a transmis mai departe, atunci persoana lui nu mai este importantă. Dar, Corneliu Coposu a făcut mai mult decât atât. Și-a dedicat întreaga viață în slujba democrației și a moralității.

Ideile și credințele sale, precum și cele pe care le-a preluat de la înaintașii săi trebuie duse mai departe. Generația noastră are datoria morală de a le transmite următoarelor generații. De asemenea, să nu lase a se așterne praful uitării peste memoria unor personalități precum Simion Bărnuțiu, Gheorghe Pop de Băsești, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu și multe alte personalități sălăjene.

În acest sens, considerăm că ideea domnului Cristian Fulger, vicepreședintele Fundației Corneliu Coposu și nepotul direct al Seniorului, de a iniția un concurs intitulat „Corneliu Coposu în istorie”, este una extraordinară.

Chiar dacă mulți s-au arătat sceptici la început, întrebându-se ce cunoșteau elevii care aveau doar câțiva ani când Seniorul trecea în eternitate, concursul a înregistrat un real succes în rândul tinerilor liceeni, dornici să cunoască la adevărata lui valoare un adevărat model de moralitate. Credem că este un proiect educațional de excepție, care trebuie să continue.

Inițiat de Fundația Corneliu Coposu, de dl. Cristian Fulger și distinsele surori Flavia și Rodica Coposu, proiectul beneficiază de sprijinul Ministerului Educației, precum și a unor instituții și asociații culturale de prestigiu.

Lansarea primei ediții a concursului a avut loc pe data de 4 februarie 2008, pe pagina de web a fundației. Ultima zi de primire a lucrărilor a fost 20 aprilie 2008, iar festivitatea de premiere a avut loc, la București, pe data de 17 mai 2008.

Întrebările concursului au fost următoarele:

  1. Compoziție liberă la titlul concursului, cu accent pe ideea de „Președinte moral al României”, care a fost cotată cu 60% din nota finală;
  2. În ce lucrări (carte, ziar, etc.) se regăsesc paragrafele de mai jos?: „Tot atunci mi-a dispărut o altă scriere de nerefăcut – Istoria unui tribun”, cotată cu 20% din nota finală;
  3. „Ceea de a pierdut poporul român prin comunism nu poate fi compensate în viața a două sau trei generații”, cotată tot cu 20%.

La prima ediție a concursului, juriul a fost alcătuit din următoarele persoane:1) Rodica Coposu – Președintele Fundației Corneliu Coposu; 2) Constantin Ticu Dumitrescu – Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici; 3) Doru Dumitrescu – Inspector General de Istorie în cadrul Ministerului Educației; 4) Cristian Fulger – Vicepreședintele Fundației Corneliu Coposu și webmaster la pagina de site a fundației; 5) Christian Mititelu – Președinte Alianța Civică; 6) Elena Năstăsoiu – Profesor de Istorie; 7) Tudor Călin Zarojanu – Jurnalist, scriitor.

Concursul s-a bucurat de un real succes. Peste 100 de lucrări de la elevii claselor IX–XII din întreaga țară au fost trimise online. Subliniem faptul că Școala „Corneliu Coposu” din Zalău a beneficiat de o dispensă specială, în sensul că au avut dreptul să participle la concurs elevii claselor a VIII-a.

Nici premiile nu au fost mai prejos. Iată în ce au constat: 1). Premiul I: un laptop; 2). Premiul II: două aparate fotodigitale; 3). Premiul III: 10 cărți „Viața lui Corneliu Coposu”, de Tudor Călin Zarojanu, cu autograful președintelui Fundației Corneliu Coposu și a autorului; 4). Mențiune: 3 cărți „Istoria României”; 5). Premiul special al juriului: „Enciclopedie de Istorie Universală”.

Tuturor participanților li s-au oferit diplome de onoare din partea fundației, iar școlilor participante și profesorilor coordonatori li s-au acordat diplome și donații în cărți. De asemenea, subliniem că participanților câștigători li s-au decontat cheltuielile de deplasare la festivitatea de premiere din București.

Inițiatorii concursului decid ca pentru cea de a doua ediție să se deplaseze în alte centre din țară, respective festivitățile de premiere. Locația aleasă a fost orașul Buzău.

Ediția a II-a a concursului „Corneliu Coposu în istorie” a debutat în toamna anului 2009, pe data de 30 noiembrie. Lucrările au fost trimise tot online, până la data de 1 mai 2010. Festivitatea de premiere a avut loc la Buzău, după cum am arătat mai sus, pe data de 21 mai.

Iată care au fost întrebările de la ediția a II-a:

  1. Descrieți cronologic activitatea și poziția președintelui Corneliu Coposu privind integrarea României în Uniunea Europeană – 50% din notarea concursului
  2. „Are țara nevoie de lideri politici puternici?”. Argumentați răspunsul dumneavoastră făcând o paralelă între destinele politicienilor creștin-democrați Corneliu Coposu în România și Konrad Adenauer în Germania – 25%
  3. „La 14 ani de la dispariția sa, mai poate Corneliu Coposu să constituie un reper (model) pentru generația tânără? Da și de ce da; nu și de ce nu” – 25%

La cea de a doua ediție juriul a avut următoarea componență: 1) Rodica Coposu – Președintele Fundației Corneliu Coposu; 2) Marin Pop – Cercetător științific la Muzeul Județean de Istorie și Artă — Zalău; 3) Doru Dumitrescu – Inspector General de Istorie în cadrul Ministerului Educației; 4) Cristian Fulger – Vicepreședintele Fundației Corneliu Coposu și webmaster la pagina de site a fundației; 5) Christian Mititelu – Președinte Alianța Civică; 6) Elena Năstăsoiu – Profesor de Istorie; 7) Tudor Călin Zarojanu – Jurnalist, scriitor; 8) Drd. Matei Gheboianu – Istoric; 9) Florin Sari – Reprezentantul Fundației Konrad Adenauer în România.

În ceea ce privește premiile, ele au fost și mai consistente ca cele de la prima ediție: 1) Premiul I: notebook; 2) Premiul II: două aparate digitale; 3) Premiul II: trei telefoane mobile; 4) Mențiune: 6 cărți „Istoria României”; 5) Premiul special al juriului: „Enciclopedie de Istorie Universală”; 6) Premiu special al Ministerului Educației; 7) Premiul special al Fundației Corneliu Coposu; 8) Premiul special al Fundației Konrad-Adenauer.

Ediția a III-a a concursului „Corneliu Coposu în istorie” va debuta în toamna anului 2011, iar festivitatea de premiere va avea loc în luna mai 2012.

Conducerea Fundației Corneliu Coposu a făcut o invitație onorantă Sălajului, județul natal al Seniorului pentru a găzdui festivitatea de premiere a concursului. Este, într-adevăr, o inivitație onorantă pentru noi sălăjenii, dar, în același timp, o mare responsabilitate. La fel și pentru noua filială a Fundației Corneliu Coposu, care a luat ființă de curând în județul Sălaj.

Liceenii sălăjeni, precum și elevii gimnaziști ai școlilor „Corneliu Coposu” din Zalău și „Gheorghe Șincai” din Bobota sunt așteptați să participe în număr cât mai mare la cea de a III-a ediție a concursului „Corneliu Coposu în istorie”. La fel și liceenii din întreaga țară. Nu în ultimul rând, credem că premiile acordate câștigătorilor vor fi substanțiale șivor încununa munca celor merituoși.

cercetător științific dr. Marin POP
Muzeul Județean de Istorie și Artă — Zalău

Ediţia a II-a a concursului organizat de Fundaţia Corneliu Coposu pentru noi profesorii şi elevii Şcolii „Corneliu Coposu” nu a mai fost o surpriză fiind participanţi deja şi la ediţia I. Ce ne-a surprins a fost însă tema concursului „Corneliu Coposu în istorie”, cu un subiect care stârnea interesul profesorilor dar şi al elevilor — „La 14 ani de la dispariţia sa, mai poate Corneliu Coposu să constituie un reper (model) pentru generaţia tânără?”

Ne-am întrebat atunci cum ar putea tinerii de azi să-şi aleagă un model despre care prea puţin cunoşteau şi pe care îl asociau mai mult cu viaţa politică, de care oricum nu erau prea încântaţi.

Nu ştiau prea multe pentru că nu li s-a spus, pentru că în orele de istorie prea puţin se vorbea de Corneliu Coposu, pentru că părinţii şi bunicii lor nu au fost întrebaţi şi nu îşi aminteau cu prea mare plăcere de perioada comunistă.

Concursul a fost o provocare pentru ei, dar şi pentru noi, profesorii de la Şcoala Corneliu Coposu. Vasta bibliografie pusă la dispoziţie de organizatorii concursului, excursiile pe plaiurile natale ale Seniorului, la Centrul Cultural Şincai – Coposu dar şi la închisorile comuniste de la Memorialul Comunismului i-au ajutat pe elevii noştri să redacteze lucrări deosebite, răsplătite cu o menţiune şi premiul Fundaţiei Corneliu Coposu.

Festivitatea de premiere de la Buzău a fost pentru toţi o surpriză plăcută prin faptul că acolo am avut ocazia să le întâlnim pe surorile Seniorului, Rodica şi Flavia Coposu, care au fost alături de grupul de la Zalău, i-au felicitat pe copii, au făcut poze şi şi-au exprimat dezamăgirea că nu au putut premia mai multe lucrări, care au fost foarte bune, drept care au făcut cadou copiilor şi dascălilor lor o excursie la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetu Marmatiei.

Aşteptăm nerăbdători următoarea ediţie a concursului şi, având în vedere că festivitatea de premiere se va organiza la Zalău, ne vom strădui să avem lucrări cât mai bune, ca şi prin aceasta să dovedim că putem fi la înălţimea patronului spiritual al şcolii, marele om politic şi patriot, Corneliu Coposu.

Profesor Mona PĂNICAN,
director Şcoala „Corneliu Coposu” Zalău

Concursul „Corneliu Coposu în istorie” este un concurs naţional de creaţie și cunoştinţe referitoare la viaţa și activitatea Seniorului. El este realizat în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi se adresează tuturor elevilor din clasele VIII–XIII.

Prima ediţie a fost lansată în anul 2008 sub titlul „Deceniul IX — deceniul Corneliu Coposu”.

De la Şcoala gimnazială Corneliu Coposu din Zalău au participat elevii Dârjan Georgiana, clasa a VIII-a B, Pakular Alexandru, clasa a VIII-a B, Hus Larisa, clasa a VIII-a B, Ghiurco Lavinia, clasa a VIII-a B şi Moş Lorena din clasa a VIII-a E.

Elevii au abordat vastă bibliografie postată pe pagina de internet a Fundaţiei Corneliu Coposu, şi nu numai, pentru a putea răspunde la cele două întrebări cu referire la viaţa şi activitatea Seniorului şi pentru realizarea unui eseu cu tema concursului, cu accente pe ideea: Corneliu Coposu — Preşedintele moral al României.

Festivitatea de premiere a avut loc la Bucureşti în data de 17 mai 2008, în urma deliberării juriului, elevii Moş Lorena şi Dârjan Georgiana au obţinut menţiuni care au constat in diplome şi carţi. Rezultatele au fost notabile având în vedere ca elevii noştri au fost singurii elevi de gimnaziu din concurs.

La ediţia a II-a, desfăşurată în anul şcolar 2009–2010 am pornit cu mai mult curaj şi încredere având în spate experienţa ediţiei trecute, de asemenea, premiile consistente au atras un numar mai mare de elevi, Băltan Dan, clasa a VIII-a A, Barna Daniel, clasa a VIII-a A, Bonţe Oana, clasa a VIII-a A, Pop Andreea, clasa a VIII-a A, Holhoş Dana Cătălina, clasa a VIII-a B, Petruş Pop Cătălina Iulia, clasa a VIII-a B.

Pentru a răspunde la întrebările concursului „are nevoie ţara de lideri puternici?”, „la 14 ani de la dispariţia sa, mai poate Corneliu Coposu să constitue un reper pentru tânăra generaţie?”, elevii au dat dovadă de multă imaginaţie şi creativitate. Eforturile nu au fost în zadar, iar la festivitatea de premiere de la Buzău, din data de 22 mai 2010, eleva Pop Andreea a obţinut premiul special al Fundaţiei Corneliu Coposu, iar eleva Bonţe Oana a obţinut o bine meritată menţiune. Recompensele au fost consistente constând în diplome, aparate foto digitale, iar surorile Coposu au sponsorizat o excursie la Memorialul comunismului din Sighet-Maramureş.

Sunt convins că primele două editii ale acestui concurs au lăsat o amprentă pozitivă asupra elevilor noştri, ceea ce ne dă încredere că la urmatoarea ediţie, care va avea festivitatea de premiere la Zalău, elevii şcolii noastre vor obţine rezultate deosebite, sau chiar marele premiu.

Bancea Gheorghe
Profesor de istorie la Şcoala gimnazială Corneliu Coposu din Zalău

I. PREMIANȚII SĂLĂJENI AI EDIȚIEI I

Corneliu Coposu-un model, o stea mereu luminoasă

Sunt oameni care umplu spaţiul dintre ei şi semenii lor cu credinţă, multă bunătate, verticalitate morală, curaj, putere de sacrificiu şi iubire. Sunt calităţi care apropie, dar care, mai ales, despart. Pentru că în foarte puţini oameni se regăsesc toate aceste însuşiri. Ei nu sunt regula, ei sunt excepţia, modelul.

Cine a fost acest om? Ce ar trebui să ştim despre el?

Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914, în Bobota, într-o familie de luptători pentru drepturile şi libertăţile românilor din Transilvania şi slujitori ai altarului. Cursurile primare le-a început la vârsta de 5 ani, în anul 1919 la şcoala confesională din satul natal. În anul 1930 a început cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Cluj. Tinereţea şi-a petrecut-o în preajma marilor oameni politici: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, Virgil Potarca.

În 1940 primeşte titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu, îndeplinind această funcţie până la arestarea sa şi a lui Maniu, la 14 iulie 1947. I s-a încredinţat cifrul secret al corespondenţei diplomatice prin care opoziţia negocia ieşirea României din Axa şi întoarcerea ei către aliaţii tradiţionali. Avea misiunea de a întreţine relaţii confidenţiale cu reprezentanţii guvernului englez la Liverpool, cu delegaţii opoziţiei române care duceau tratative la Cairo, cu emisarii români de la Stockholm şi cu comandamentul militar aliat din Italia.

A fost ales preşedinte al filialei PNŢ Sălaj, secretar general adjunct şi delegat PNŢ în anul 1945.

Doi ani mai târziu, în data de 14 iulie 1947, este arestat cu întreaga conducere PNŢ, după înscenarea de la Tămădău, deşi nu făcuse parte din grupul arestat acolo. A fost dus în subsolul Ministerului de Interne, a fost introdus în garnizoana nr.12, în condiţii care — faţă de ceea ce avea să urmeze — erau aproape acceptabile: pat de beton, două scaune de beton, duş şi closet. Un perete era din sticlă dublat de sârmă ghimpată, iar pe cel opus era uşa dublă una din fontă şi cea exterioară din gratii.

Traseul de detenţie urmat de Corneliu Coposu, începând cu 1947, a fost Ministerul de Interne, Malmaison, Văcăreşti, Snagov, Piteşti, Craiova, Uranus, Jilava, Malmaison, Midia, Ghencea, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Uranus, Jilava, Gherla, Sighet, Aiud, Râmnicu Sărat, MI, Rubla.

Corneliu Coposu a declarat că, în timpul petrecut la închisoare, s-a făcut o anchetă în legătură cu Pătrăşcanu. Astfel când s-a hotărăt… condamnarea lui la moarte s-a făcut o înscenare verosimilă pentru care era nevoie de mărturii. Însă a refuzat categoric să se predea acelui joc, fiind chinuit într-un mod oribil, cu tot felul de mijloace de tortură. Printr-un singur sistem de torţionare nu a trecut şi anume cel al tentativei de electrocutare. Supraveghetorii din arest au declarat, la rândul lor, faptul că era foarte liniştit şi vroia să îşi omoare timpul citind cărţi.

La 11 septembrie, Corneliu Coposu este transferat la Penitenciarul din Craiova, unde îi este zidită uşa de la celulă vreme de 8 luni. În acest timp, reuşeşte să sape o gaură în perete până la celula profesorului Hudiţă, orificiu prin care putea sta de vorbă.

După mărturisirea lui Corneliu Coposu, des-zidirea a fost o dezamăgire, pentru că astfel a fost descoperită şi astupată calea de comunicaţie.

Penitenciarul Jilava, în data de 4 februarie 1949, cere transferul lui Corneliu Coposu de la Craiova, până în 6 decembrie când este dus de la Craiova, împreună cu alţii, la Cap Midia. Noii veniţi sosesc în colonia de muncă unde sunt repartizaţi în 16 barăci, în interiorul unui ţarc de sârmă ghimpată, fără drept de a primi pachete, bani sau vizite la vorbitor. Corneliu Coposu va lucra la acelaşi vagonet cu Şerban Ghica, îndeplinindu-şi normele, ajutându-şi şi prietenul. Săpa şi încărca pământul timp de zece ore pe zi, într-un frig de până la 25 grade, cu mâinile goale. Aceste lucruri le-a povestit mai târziu munca era foarte grea, deţinuţii înnebuniţi de foame… mâncau iarbă, mâncau câini, pisici vânate… larve de cărăbuşi.

După 17 ani de închisoare, este eliberat în aprilie 1964, fiind urmărit permanent de către organele de securitate, până în 1989. După evenimentele din decembrie 1989, s-a impus ca fiind cel mai proeminent lider politic din România, supranumit Seniorul. A anunţat oficial existenţa Partidului Naţional Ţărănesc în 7 ianuarie 1990, al cărui conducător a fost până la ultima suflare. Corneliu Coposu a reuşit să afilieze PNŢ la Internaţionala Creştin-Democratică încă din anii dictaturii, în 1987. Grav bolnav, s-a stins din viaţă la data de 11 noiembrie 1995, la vârsta de 81 de ani.

Este greu de crezut, însă după ce sub jumătate de secol de comunism, puţini dintre noi au ştiut de existenţa lui, după ce ne-am lăsat prostiţi de intoxicările conform cărora şi-ar fi petrecut acele decenii la Paris, mâncând caviar cu polonicul, am afat, în sfârşit, adevărul şi am început să înţelegem cu cine avem privilegiul de a fi contemporani.

Prin întreaga sa activitate, Corneliu Coposu a devenit un simbol al democraţiei, al tenacităţii şi rezistenţei împotriva oricărei forme de dictatură.

De ce este un model? De ce a rămas o excepţie?

Corneliu Coposu a fost un astfel de om. Un martir şi un mit. Percepţia unei asemenea fiinţe într-o lume jalonată de violenţă şi de pragmatism vulgar s-a dovedit imposibilă. Cum să existe cineva dezinteresat de funcţii şi onoruri publice şi mai ales de obţinerea unei averi?!

Într-o ţară bombardată cu false valori, spiritul lui Corneliu Coposu distanţează mai mult decât atrage. Venerat de fideli (prea puţini) şi recunoscut de adversari (prea mulţi), Seniorul este considerat un exemplu de admirat, dar nu de urmat, din cauza complexităţii şi valorii sale.

Câte legăminte nu s-au făcut la căpătâiul lui Corneliu Coposu? Câţi oameni politici legitimaţi de Senior şi-au ţinut făgăduiala acelor clipe?! În imensul cortegiu care-l însoţea în noiembrie 1995, un bătrân din Ardeal spunea: N-a avut în el nici un strop de ticăloşie… Cum să câştige în politică?… A fost un Sfânt. Sfinţii nu ajung la putere. Ei au puterea de la Dumnezeu!

Georgiana Serena DÎRJAN

A fost, este, şi va fi mereu cu noi…

Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914 la Bobota, în Sălaj şi a decedat în data de 11 noiembrie 1995 la Bucureşti. El a fost un om politic român, preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc, lider al opoziţiei din România postcomunistă şi senator. Corneliu Coposu este un simbol care a excelat în rezistenţă, în faţa sistemului opresiv, nu şi-a abandonat niciodată crezul axiologic şi principiile pe care le avea, indiferent ce se întâmpla, el mergea mai departe. Supranumit şi "Seniorul", Corneliu Coposu a luptat neîncetat pentru atingerea idealurilor democratice pe care le-a înţeles mai bine decat oricine într-o manieră firească, niciodată forţată.

Ar fi foarte greu să ne imaginăm cum ar fi România dacă Seniorul, Corneliu Coposu nu ar fi plecat aşa de repede de printre noi. Sub conducerea sa, totul ar fi arătat altfel, chiar şi guvernarea din 1996–2000. Fără Corneliu Coposu, România ar fi fost cu totul altfel. România ar fi fost o ţară în care Partidul Comunist nu ar fi avut nici un fel de opoziţie, şi în loc să ne îndreptăm spre Uniunea Europeană şi NATO, ne-am fi afundat într-o relaţie fără nici un viitor cu comunitatea statelor care au fost sovietice.

Marele merit al Seniorului a fost că, chiar dacă perioada de după 1989 a trăit-o în opoziţie, a reuşit să pună istoria României pe cursul ei firesc. Faptul că România astăzi este membra al NATO şi a intrat în Uniunea Europeană este o confirmarea viziunii Seniorului şi în mare măsură a fost meritul lui. Cuvintele frumoase despre el, chiar şi după doisprezece ani de trecerea sa în eternitate sunt de prisos.

Până şi duşmanii lui au realizat astăzi cât de important a fost că au avut cinstea să fie adversarii lui Corneliu Coposu, pentru că, contează mult mai mult decât o victorie în alegeri. "Nu contează persoana mea, important este să rămână o atitudine", spunea adeseori Corneliu Coposu, Seniorul. Chiar dacă Corneliu Coposu nu mai este cu trupul printre noi, alături de noi, gândirea lui va fi mereu prezentă şi va trăi în continuare.

Mulţi spun că Seniorul, Corneliu Coposu ar fi fost un preşedinte moral al României, a fost un preşedinte moral, este şi va fi întotdeauna. El a rezistat şaptesprezece ani în închisoarea comunistă şi nu a renunţat la ceea ce visa, la libertate şi democraţie. Cu asemenea vise măreţe a ţinut pe picioare ideea de Partid Naţional Ţărănesc în timpul comunismului. Corneliu Coposu a avut şi iniţiativa de a aflilia, în condiţii de clandestinitate, PNŢ la Internaţionala Creştin Democrată, el a considerat aceasta o formă pentru a integra lupta democratică în ţara lui, în structurile democraţiilor europene.

În decembrie 1989 politica s-a întors în România şi a adus ca drept dar pe el, Corneliu Coposu. Era un om care nu putea fi insultat, nu putea fi acuzat de nimic însă biografia sa acuza. Pentru că în politică nu a existat, nu există şi nici nu vor exista preoţi a trebuit să se nască un om numit Corneliu Coposu, care să ia asupra lui păcatele ei. După toate evenimentele din 1989, el a venit în faţa ţării cu un program benefic pentru întreg poporul, program care constă în drepturi, libertăţi, privatizări şi multe altele.

Corneliu Coposu a fost unul din puţinii politici de după 1989 care este stimat şi apreciat de multa lume, cercuri largi şi din străinătate, ca de exemplu: excelenţa sa, Bernard care spunea: „Dumneavoastră, domnule Coposu, nu aţi fost nici preşedinte, nici prim ministru, nici conducător militar, nici academician, nici măcar ambasador, nici una din acele figuri care ţin să apară la televizor, dar nici nu aţi avut nevoie. Toată lumea vă cunoaşte şi vă respectă, sper ca poporul român să se recunoască în dumnevoastră”.

Wilfried Martens - preşedintele Partidului Popular European, spunea despre Corneliu Coposu: „În timpul îndelungatului calvar al României, Corneliu Coposu a fost marele simbol de speranţă, onoare, inteligenţă şi forţă umană. A fost unul dintre puţinii oameni politici pe care nu am putut să nu-l admir. Avea un stil care nu se întâlneşte decât de puţine ori într-un secol. a fost o tragedie pentru România cât şi pentru civilizaţia europeană, faptul că el nu a avut şansa de a conduce ţara, de a construi o democraţie robustă şi tolerantă, o democraţie care să aducă România în centrul civilizaţiei europene, civilizaţia pentru care Coposu a fost un exemplu aşa de mare”.

În anul 1995, el a fost numit Ofiţer al Legiunii de Onoare, o înaltă distincţie care este acordată de Republica Franceză unor cetăţeni străini. La sediul Ambasadei Franţei la Bucureşti, pe data de 6 octombrie a avut loc ceremonia înmânării acelei distincţii. Corneliu Coposu, în privinţa politicii externe a fost adeptul reorientării acesteia de pe axa Moscova-Beijing pe direcţia Londra-Washington. El a fost şi un susţinător al aderării României la Uniunea Europeană şi NATO.

După 1989, Corneliu Coposu a ştiut să reziste strategiilor restaurate ale succesorului dispărutului, dar nu şi defunctului PCR, în timpul când România a ieşit din marasmul comunist.

Comunismul, pentru Corneliu Coposu a fost un calvar impus de un ocupant străin unui popor umilit şi martirizat. Moartea tragică a lui Iuliu Maniu, modelul său existenţial, propria sa detenţie de şaptesprezece ani, victimizarea sistematică a elitelor politice si culturale, distrugerea economiei de piaţa şi exploatarea sălbatică a ţărănimii au fost tot atâtea elemente care au susţinut viziunea radical anticomunistă a lui Corneliu Coposu. După băile de sânge din timpul Revoluţiei din decembrie 1989, nu putea să tolereze o repetare a distrugerii noii democraţii precum în perioada 1945–1946.

În noiembrie 1995 Corneliu Coposu a decedat şi a generat un imens val de simpatie populară pentru forţele politice anticomuniste din România. Deşi el nu a beneficiat de funeralii naţionale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniţi din întreaga ţară. Corneliu Coposu, Seniorul este înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic. Numeroase locuri publice îi poartă numele. În Piaţa Palatului din Bucureşti a fost dezvelit un monument în amintirea lui Corneliu Coposu, monument aşezat faţă în faţă cu cel al lui Iuliu Maniu, ale cărui idealuri le-a dus mai departe.

Imaginea Seniorului în prezent, a rămas la fel de bună si va rămâne tot aşa de acum înainte şi pentru totdeauna. Când te gândeşti la Corneliu Coposu, te gândeşti doar lucruri bune având respect şi admiraţie faţă de el.

Corneliu Coposu va rămâne mereu în inimile noastre, în gândurile noastre, mereu printre noi…

Lorena MOȘ

II. ELEVII SĂLĂJENI PARTICIPANȚI LA EDIȚIA A II-A

Are o ţară nevoie de lideri puternici?

În opinia mea, o ţara are nevoie de lideri politici puternici, de oameni capabili şi drepţi, pregătiţi să reprezinte poporul. Un lider politic puternic va şti să menţină echilibrul în guvernarea ţării, va şti să se impună, va şti să fie autoritar. Este foarte important ca el sa fie în acelaşi timp devotat, sincer şi să se comporte impecabil în orice situaţie.

Ar fi minunat ca şi în ziua de azi să se găsească măcar un om politic cu sentimente sincere, adevărate. Ar fi prea frumos ca un lider politic să fie in stare să piardă tot, de la bunuri până la familie, însă nu şi credinţa în Dumnezeu.

Aşa a facut Corneliu Coposu. Destinul său a fost foarte asemănător cu cel al politicianului Konrad Adenauer în Germania. Amândoi au fost nişte oameni puternici, cu un caracter deosebit, care au luptat pentru eliberarea poporului de sub oribilul regim totalitar.

Konrad Adenauer s-a născut la data de 5 ianuarie 1876 în Koln. A fost un politician creştin-democrat german, de profesie jurist. Precum Corneliu Coposu, Adenauer nu a întrerupt legătura cu plaiurile natale, acesta din urmă exercitând funcţia de primar general al Kolnului în perioada 1917–1933. Fiind un adversar al naţional-socialismului, a fost înlăturat din funcţia de primar general. S-a retras la mănăstirea Maria Laach. În 1944 a fost arestat sub acuzaţia de complot împotriva regimului nazist. Trei ani mai târziu, Corneliu Coposu este arestat împreună cu intreaga conducere PNŢ, după înscenarea de la Tămădău, deşi nu făcuse parte din grupul arestat acolo. Rămâne timp de 9 ani în arest preventiv, fără să fie judecat. S-a încercat implicarea lui în numeroase procese politice, dar nu a putut fi condamnat din lipsă de probe. În anul 1956 i se intentează un proces de înaltă trădare. Este condamnat conform practicilor comuniste la muncă zilnică pe viaţă pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare si crimă contra reformelor sociale". Soţia lui Konrad Adenauer a fost arestată, murind în detenţia Poliţiei Secrete. De asemenea, și soţia lui Corneliu Coposu, Arlette Marcovici va fi arestată în 1950 și implicată împreună cu sora ei France într-un proces înscenat de spionaj; după ispăşirea a 14 ani de pedeapsă, iese bolnavă grav din închisoare și moare în 1965.

În ciuda vârstei înaintate (în 1946 împlinise 70 de ani), Konrad Adenauer a condus munca de reconstrucţie a creştin-democraţiei germane, mişcare interzisă în timpul dictaturii hitleriste. In același an, Corneliu Coposu a fost promovat secretar al Delegatiei Permanente, forul conducător al partidului.

Konrad Adenauer a purtat o intensă luptă diplomatică pentru apropierea ţării sale de Franţa, punând alături de Charles de Gaulle bazele alianţei franco-germane, care a constituit nucleul Uniunii Europene. Este considerat ca fiind unul din "părinţii Europei". Adenauer a contribuit în mod decisiv la racordarea Republicii Federale Germania în sistemul atlantic de securitate. De asemenea, Corneliu Coposu activează pe plan internaţional, printre altele în calitate de membru în Consiliul Uniunii Europene Creştin Democrate şi în Internaţionala Creştin Democrată.

Precum Corneliu Coposu, Konrad Adenauer a fost un mare om politic care a adus realizări imense în ţara sa.

 

La 14 ani de la dispariţia sa, mai poate Corneliu Coposu să constituie un reper (model) pentru generaţia tânără?

 

Orice om se diferenţiază de semenii săi prin comportament, fapte, atitudini şi limbaj. Totuşi este extrem de greu să te afirmi în orice domeniu, dacă în interiorul tău nu se află ceva genial, ceva ce sclipeşte permanent. Însă, în fruntea acestei societăţi sunt de cele mai multe ori întâlnite non-valorile. Ele sunt tot mai des promovate şi luate drept model de către tinerii din ziua de azi. Modelul „ideal” pentru un tânăr este o persoană foarte bogată, cu un vocabular foarte sărac, care conduce o maşină scumpă și abia dacă se mai târăşte din cauza kilogramelor de aur care îi atârnă pe întreg corpul. Astfel de persoane ar fi: Gigi Becali, Nicolae Guţă şi lista poate să continue…

Din punctul meu de vedere, Corneliu Coposu ar trebui să constitue un model pentru tinerii din ziua de azi, deoarece el a fost un om minunat, un om curajos care nu a ştiut să-şi urască nici cei mai aprigi duşmani, un Senior în toată regula. Tinerii reprezintă viitorul, iar viitorul s-ar anunţa foarte strălucit dacă măcar o parte din noi am avea ca reper pe domnul Corneliu Coposu.

Va mai avea parte ţara noastră vreodată de nişte oameni precum Corneliu Coposu? Va fi vreodată poporul român preocupat să se elibereze din lanţurile prostiei? Va încerca să stopeze manelizarea sa? Tind să spun „NU!”, deoarece tinerii pe care îi văd nu sunt interesaţi de şcoală, nu citesc, nu depun nici un fel de efort. Mai degrabă învaţă o manea, decât să înveţe o poezie, îşi caută refugiul în stupefiante și abandonează şcoala. Astfel, ei refuză să progreseze, sau chiar mai rău, ne aruncă într-o perioadă de regres.

Cel puţin pentru mine, Seniorul Corneliu Coposu este un model, o stea luminoasă spre care mă îndrept. Prin acţiunile sale ne-a dovedit tuturor că este o persoană deosebit de înţeleaptă, şi că merită, şi acum, la 14 ani de la dispariţia sa, să i se aducă laude.

Omagiile mele marelui sălăjan, celui care a fost Preşedintele moral al României!

Cătălina HOLHOȘ

„Are o ţară nevoie de lideri politici puternici?”

Sigur, o ţară are nevoie de lideri politici puternici, funcţionali şi eficienţi. Un lider politic trebuie să fie constant, ferm, onest, foarte muncitor şi să fie incapabil de a face tranzacţii cu principiile. Sigur că trebuie să dispună de o oarecare abilitate în susţinerea principiilor pentru care militează. Fără îndoială că trebuie să aibă o mare dragoste de oameni, adică posibilitatea de a şi-i apropia în mod sincer şi capacitatea de a le asculta toate păsurile şi nevoile şi de a intra în rolul fiecărui om interpretând şi punând la suflet necazul lui. Calitatea de căpetenie pe care ar trebui să o aibă un lider politic este fermitate în concepţii şi refuzul de a tranzacţiona principii. Dacă aceste două calităţi sunt întrunite, omul politic respectiv are vocaţia de a dobândi încrederea şi chiar afecţiunea celor din jurul lui. Liderul politic trebuie să pună interesele generale mai presus de ale sale, interesele ţării mai presus decât ale propriului partid. Trebuie să fie un om cu o anumită statornicie de caracter şi, în acelaşi timp, un om de curaj, trebuie să fie mlădios în acţiune, dar nestrămutat în principii. Aceste calităţi le-am găsit şi la liderul politic Corneliu Coposu şi le găsim şi la toţi liderii politici adevăraţi ca de exemplu Konrad Adenauer.

Konrad Adenauer s-a născut la data de 5 ianuarie 1876, în Köln. A fost un politician creştin-democrat german, de profesie jurist. Din 1917 şi până în 1933 a exercitat funcţia de primar general al Kölnului. Adversar al naţional-socialismului, a fost înlăturat din funcţia de primar general. S-a retras la mănăstirea Maria Laach. În 1944 a fost arestat sub acuzaţia de complot împotriva regimului nazist. În ciuda vârstei înaintate (în 1946 împlinise 70 de ani), Konrad Adenauer a condus munca de reconstrucţie a creştin-democraţiei germane, mişcare interzisă în timpul dictaturii hitleriste. În anul 1949, la vârsta de 73 de ani, a fost ales în funcţia de cancelar al Republicii Federale Germania — primul de după cel de-al doilea război mondial. A reuşit apropierea ţării sale de Franţa, punând alături de Charles de Gaulle bazele alianţei franco-germane, care a constituit nucleul Uniunii Europene. Este considerat ca fiind unul din "părinţii Europei", alături de Charles de Gaulle, Robert Schuman (ministru de externe al Franţei), Alcide de Gasperi (ministru de externe al Italiei) şi Jean Monnet (autorul planului unificării industriilor vest-europene, plan pus în practică de politicienii enumeraţi anterior). Adenauer a contribuit în mod decisiv la racordarea Republicii Federale Germania în sistemul atlantic de securitate. În 1955 a obţinut repatrierea germanilor deportaţi la muncă forţată în Siberia. Şi-a dat demisia din funcţia de cancelar federal la data de 15 octombrie 1963, făcând loc lui Ludwig Erhard, un politician creştin-democrat mai tânăr, în fotoliul de cancelar. A continuat să fie activ politic. A decedat la 19 aprilie 1967, în Rhöndorf, azi Bad Honnef, lângă Bonn.

Dacă facem o paralelă între cei doi lideri politici observăm că au pus pe primul loc interesele generale faţă de ale sale, concepţiile şi principiile în folosul celor mulţi şi cu toate că au avut mult de suferit, demnitatea lor nu i-a lăsat să se dea bătuţi.

La 14 ani de la dispariţia sa, mai poate Corneliu Coposu să constituie un reper (model) pentru generaţia tânără?

Sunt oameni care umplu spaţiul dintre ei şi semenii lor cu credinţă, multă bunătate, verticalitate morală, curaj, putere de sacrificiu şi iubire. În foarte puţini oameni se regăsesc toate aceste însuşiri. Este greu de crezut, însă după ce sub jumătate de secol de comunism, puţini dintre noi au ştiut de existenţa lui, am aflat, în sfârşit, adevărul şi am început să înţelegem cu cine avem privilegiul de a fi contemporani.

Prin întreaga sa activitate, Corneliu Coposu a devenit un simbol al democraţiei, al tenacităţii şi rezistenţei împotriva oricărei forme de dictatură, un martir şi un mit, dezinteresat de funcţii, onoruri publice şi averi.

Seniorul este considerat un exemplu de admirat. Un bătrân din Ardeal spunea: N-a avut în el nici un strop de ticăloşie… Cum să câştige în politică?… A fost un Sfânt. Sfinţii nu ajung la putere. Ei au puterea de la Dumnezeu!

Corneliu Coposu a fost un adevărat model moral şi politic. În măsura în care putem spera într-o schimbare a clasei politice, speranţa trebuie să cuprindă ideea că nişte tineri ar putea să il ia drept model.

Nu în sensul de a suferi ceea ce a suferit el, ci în sensul de a avea în acelaşi timp tăria credinţei în propriile idei, dar şi inteligenţa şi umorul de a înţelege realitatea.

Figura sa brăzdată de anii grei de suferinţă petrecuţi în închisorile comuniste era oarecum în contrast cu o frumuseţe a sufletului.

A fost preşedintele moral pentru că politica nu l-a corupt niciodată şi pentru că nu şi-a dorit niciodată vreo funcţie sau demnitate pentru sine, ci doar să ducă la îndeplinire crezul său politic care urmărea un singur interes – propăşirea României. A fost consecvent valorilor pe care le-a preţuit dintotdeauna: democraţia adevărată, dragostea de neam şi de ţară, naţionalismul autentic.

Moralitatea lui a reprezentat o chintesenţă a spiritualităţii româneşti clădită de-a lungul veacurilor printr-o atitudine de respect faţă de marii săi înaintaşi.

Modelul Corneliu Coposu, un catalizator care să echilibreze în aceeaşi măsură energiile noii generaţii cu experienţa şi înţelepciunea vechii generaţii.

Dan-Alexandru BĂLTAN

Are o ţară nevoie de lideri puternici?

Corneliu Coposu şi Konrad Adenauer…doi politicieni născuţi în ţări diferite, Coposu în România şi Adenaeur în Germania. Amândoi au deţinut adevărul în inimi. Amândoi s-au dovedit a fi lideri politici puternici ce au reuşit să-şi ducă la bun sfârşit o mare parte din ceea ce şi-au propus.

Viaţa lui Corneliu Coposu ca om politician a însemnat multe eforturi, multă muncă și răbdare în scopul ce l-a avut. El a făcut numeroase pasuri importante în vederea integrării României în Uniunea Europeană. Cu ocazia Conferinţei Uniunii Europene Creştin-Democratice, care s-a susţinut la 3 decembrie 1993, Corneliu Coposu a fost declarat erou! Este cunoscut şi sub numele de „Presedintele moral al Romaniei”.

Asemănătoare a fost şi viaţa lui Konrad Adenaeur ca om politic. În ciuda vârstei înaintate pe care o avea (în 1946 împlinise 70 de ani), acesta a condus munca de reconstrucţie a creştin-democraţiei germane, a reuşit apropierea ţării sale de Franţa, punând alături de Charles de Gaulle bazele alianţei franco-germane, care a constituit nucleul Uniunii Europene. A fost considerat ca fiind unul din „Părinţii Europei”.

Aceşti doi mari oameni politici au deţinut puterea dreptăţii în suflet, dar şi a voinţei. Au fost doi lideri puternici și corecţi, cel mai important lucru de care ţara lor, a fiecăruia, avea nevoie pentru a se dezvolta rapid şi pentru a fi primită în Uniunea Europeană.

Şi în zilele noastre, orice ţară are nevoie de astfel de lideri politici puternici şi ambiţioşi spre bine, lideri care să nu se lase bătuţi până la moarte, să înainteze cu adevărul luminându-le pe faţa de pe care să se poată citi iubirea sinceră pentru ţara lor, a fiecăruia.

Eu consider că o ţară umplută de politicieni slabi, greşit aleşi, ce încă nu ştiu ce vor de fapt, ce nu au puterea cuvântului în minte şi în suflet, este o ţară prost condusă, şi nu are nici un viitor in faţa sa.

Noi nu avem nevoie de astfel de lideri înfricaţi, slabi, şi neputincioşi pe dinăuntru, dar pe dinafară pătaţi de adevărul fals, de faimă şi mareţie ce de fapt nu o merită, ci doar pe jumătate, sau pe sfert. Oameni politici ce aruncă cu banii in aer pe diverse lucruri ce nu-şi au rostul, în loc să-i investeasca cu cap. Noi nu avem nevoie ca ţara noastră să fie privită în derâdere de către alte ţări avansate din toate punctele de vedere datorită faptului că sunt conduse de lideri politici puternici ce luptă cu toate forţele pentru ţara lor, a fiecăruia dintre ei, şi nici o ţară nu are nevoie de astfel de persoane.

Oameni politici precum Corneliu Coposu sau Konrad Adenaeur sunt oamenii demni de urmat de către toţi politicienii, din toate ţările. Sunt oamenii puternici, care, în ciuda faptului că, pe lângă reuşite, au îndurat lupte grele şi au trecut peste acestea prin forţa măreaţă proprie, aceştia au învăţat că o ţară nu se conduce corect decât prin voinţă enormă şi forţă.

Îtr-adevăr, orice ţară are nevoie de copii ale acestor mari personalităţi, deoarece, numai astfel acestea vor fi conturate de adevăr, dreptate, egalitate, iubire, putere şi măreţie!

Corneliu Coposu-un model demn de urmat pentru generaţia tânără din zilele noastre

Corneliu Coposu, marele om politic, „Preşedintele moral al României”, a fost cel care a luptat din toate forţele primite de la Cel de Sus, cel care a fost declarat erou, cel ce şi-a iubit ţara la infinit și cel care a luptat în folosul României cu armele dreptăţii. El a fost unul dintre cei mai de seamă oameni ai politicii, poate cel mai corect dintre toţi. El nu a aspirat niciodată spre faimă, spre avere, spre măreţie! Născut printre plaiurile româneşti, acest mare om politic a moştenit simplitatea şi modestia oamenilor români de pe pământul strămoşesc.

Au trecut 14 ani de când sufletul său a fost ridicat la cer şi primit printre îngeri, printre alte suflete pure, sincere şi nuanţate de dragoste. Acolo sperăm că şi-a găsit liniştea şi pacea de care sigur avea nevoie dupa atâţia ani în care s-a zbătut pentru România, deoarece a iubit-o.

În mintea mea şi în judecata mea proprie, eu consider că ţara noastră are nevoie mare de un asemenea model, un exemplu demn de urmat pentru tinerii politicieni ce au puterea de a începe noi drumuri cu o iniţiativă dreaptă și sinceră, la fel ca cea a lui Corneliu Coposu. În faţa ochilor noştri se arată noua generaţie tânără, cu alte concepţii decât cele ale politicienilor ce se prezintă de zeci de ani cu umbra falsă a adevărului, a cinstei şi a dreptăţii. Aceştia nu fac altceva decât să înșele oamenii neputincioşi şi „mici” în faţa acestora.

Sincer m-am săturat să văd zi de zi cum suntem înşelaţi, purtaţi de valuri cum vor aceştia, deoarece nu par să aibă sinceritatea în inimi şi din această cauză nu acţionează şi nu se străduiesc prea mult să ne ofere un trai mai bun. Pentru politicienii în vârstă, din ziua de azi, faima, măreţia şi banii sunt pe primul loc. Pe al doilea, al treilea, sau al patrulea loc ne aflăm noi, românii.

O nouă generaţie tânără, cu concepţii noi şi cu sinceritate în inimi, alături de corectitudine şi modestie, la fel ca cea a lui Corneliu Coposu, ar putea schimba această ţară într-una mai bună, mai prosperă, conturată prin adevăr şi dreptate.

Chiar dacă au trecut ani de zile de la dispariţia sa, niciodată nu este prea târziu pentru nimeni să se întoarcă în timp şi să privească în spatele acestui mare om politic, Corneliu Coposu. Niciodată nu este prea târziu ca ţara noastră, România, să fie primită în mâinile dreptăţii, de suflete sincere, ca cele ale tinerilor români politicieni ce chiar îşi doresc să schimbe această ţară, cel puţin majoritatea lor. Spun asta pentru că se poate vedea în ochii lor o licărire suavă ce doreşte din toată puterea să iasă la suprafaţă şi să se facă văzută prin flacăra adevărului şi a iubirii sincere faţă de ţara în care s-au născut, ţara România! Aceştia îşi pot condimenta calităţile numai dacă îl vor lua drept exemplu pe cel mai mare om politic român care a trăit vreodată printre plaiurile strămoşeşti, Corneliu Coposu, schimbând ţara din minciună în adevăr!

Andreea POP

Are o ţară nevoie de lideri puternici?

Se pare că între Konrad Adenauer şi Corneliu Coposu sunt foarte multe asemănări, însă ce mai importantă asemănare dintre ei ar fi lupta lor împotriva regimurilor totalitare (regimul nazist respectiv cel comunist). Ambii, mari politicieni cu dorinţa arzătoare de a-şi feri ţările de nedreptate şi foşti deţinuţi ai lagărelor de concentrare: în anul 1944, Konrad Adenauer a fost arestat sub acuzaţia de complot împotriva regimului nazist, iar in anul 1956, lui Corneliu Coposu i se intentează un proces de inaltă trădare şi este condamnat conform practicilor comuniste la muncă zilnică pe viaţă pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare şi crimă contra reformelor sociale".

Konrad Hermann Joseph Adenauer este în primul rând artizanul miracolului economic al Germaniei de Vest de după cel de-al Doilea Război Mondial. Ceea ce e remarcabil la acest om este faptul că a fost numit în funcţia de cancelar la frumoasa vârstă de 73 de ani, primul cancelar ales după cel de-al Doilea Război Mondial. A părăsit poziţia la 87 de ani. Înainte de a fi prim-ministru, a fost primar al oraşului Koln în perioada 1917–1933 şi preşedinte al Consiliului de Stat Prusac. A reuşit apropierea ţării sale de Franţa, punând alături de Charles de Gaulle bazele alianţei franco-germane, care a constituit nucleul Uniunii Europene, uniune la care, datorită acţiunilor lui Corneliu Coposu se integrează şi România. Este considerat ca fiind unul din "părinţii Europei", alături de Charles de Gaulle, Robert Schuman (ministrul de externe al Franţei), Alcide de Gasperi (ministrul de externe al Italiei) şi Jean Monnet (autorul planului unificării industriilor vest-europene, plan pus în practică de politicienii enumeraţi anterior). În timpul mandatului său, Germania a fost recunoscută drept stat suveran şi admisă în NATO — 1955. Şi-a dat demisia din funcţia de cancelar federal la data de 15 octombrie 1963, făcând loc lui Ludwig Erhard, un politician creştin-democrat mai tânăr, în fotoliul de cancelar dar a continuat să fie activ politic. Adenauer a devenit celebru şi prin marea sa afirmaţie: "Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont".

Corneliu Coposu şi-a început viaţa politică în anul 1937 când a activat ca secretar personal al lui Iuliu Maniu, pe care l-a însoţit în toate misiunile sale politice. În 1940 a primit funcţia secretar politic al lui Iuliu Maniu, iar în 1945 a devenit preşedinte al filialei PNŢ Sălaj. La revenirea din exil reînfiinţează Partidul Naţional Ţărănesc sub titulatura Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, al cărui preşedinte va fi până la moarte. Este unul din iniţiatorii Convenţiei Democrate Române, alianţă de partide creată în 1992 cu scopul de a contracara guvernarea de stânga a lui Ion Iliescu.

În mai 1995 a fost numit Ofiţer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincţie acordată de Republica Franceză cetăţenilor străini. Pe 6 octombrie 1995 a avut loc la sediul Ambasadei Franţei la Bucureşti ceremonia înmânării înaltei distincţii.

Probabil că cei doi, Konrad Adenauer şi Corneliu Coposu, sunt printre puţinele persoane politice care au demonstrat dăruire patriei lor până în ultimul moment al vieţii şi cărora ar trebui să li se urmeze exemplul, deoarece, cel puţin ţara noastră are nevoie de lideri politici puternici, asemenea celor doi mari seniori.

La 14 ani de la dispariţia sa, mai poate Corneliu Coposu să constituie un reper (model) pentru generaţia tânără?

Ce fel de cuvinte am putea aduce la adresa lui Corneliu Coposu în afară de cele de laudă, mulţumire, devotament şi stimă pentru tot ceea ce a făcut ca nouă, conaţionalilor săi şi patriei sale să ne fie bine şi să trăim mai liniştiţi într-un regim sigur şi democrat?

Corneliu Coposu este exemplul cel mai potrivit de urmat în viaţă, deoarece până şi el a demonstrat că orice este posibil în viaţă şi că întotdeauna e bine să aspiri la ce este mai bun pentru tine şi pentru aproapele tău. A dat dovadă de un prieten devotat, în ciuda faptului că a fost judecat greşit de mai multe ori aducându-i-se acuzaţii false şi un adevărat om politic dedicat ţării.

Se spune că fiecare om în viaţă trebuie "să-şi urce propriul Everest"; se pare că domnul Corneliu Coposu nu a ezitat nici o secundă să-l urce pe al său… a continuat să-l urce în ciuda "furtunilor" pe care a fost nevoit să le înfrunte cu calm practicând "un sport extrem" la vârstă înaintată.

În viziunea mea, Corneliu Coposu este singurul om politic cunoscut cu sentimente sincere, care nu s-a gândit la prestigiul lui când a încercat să-şi apere ţara, ieşind cu fruntea sus din ghearele şi gurile însetate de cruditate ale comunismului, continuându-şi cariera politică… este înfăptuitorul unei Noi Românii, o Românie, în care datorită actelor sale de patriotism, noi nu mai îndurăm cruzimea şi stricteţea cu care au fost trataţi părinţii şi bunicii noştri.

Mi-ar fi greu să spun că Seniorul nu mai există, deoarece el n-a murit, el a plecat doar într-o călătorie undeva departe lăsându-ne ca moştenire marea sa avere: IUBIREA ŞI LUPTA PENTRU DREPTATE şi în special pentru ROMÂNIA. Pentru aceasta îi mulţumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru noi dorind să ştie că amintirea sa va rămâne tipărită în mintea şi sufletul meu nu 14 ani sau 30, ci pentru totdeauna… amintirea unui unui trimis al lui Dumnezeu pe Pământ care acum locuieşte pe o stea ce luminează cu gingăşie din orizontul îndepărtat şi că sunt mândră că sunt din acelaşi judeţ cu un sălăjean în memoria căruia merită cu adevărat să-ţi scoţi pălăria.

Cătălina Iulia PETRUȘ-POP

Are o ţară nevoie de lideri puternici?

Opinia mea este ca orice ţară trebuie să fie binecuvântată cu oameni precum Corneliu Coposu și Konrad Adenauer, deoarece aceşti oameni sunt cei mai preţioşi aştri cereşti cu care o ţară poate să se mândrească.

Precum Coposu, Konrad Adenauer a îmbrăţişat politica, fiind jurist, adversar al naţional-socialismului, primar general al Kölnului şi cancelar al Republicii Federeale Germania, primul după cel De-al Doilea Război Mondial. Corneliu Cposu a fost preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat(1990–1995), senator, lider al opoziţiei din România postcomunistă.

Deşi sunt doi oameni care provin din ţări diferite, de pe meleaguri îndepărtate, din ţinuturi cu tradiţii specifice fiecăruia în parte, aceşti oameni sunt ca două picături de apă, acest pur adevăr ilustrând faptele lor pline de vitejie şi iubire nemărginită ce o posedă aceşti doi îngeri faţă de patria lor. Ei aveau un ţel comun, duceau o luptă continuă împotriva a două regime nedemocratice, acestea fiind regimul nazist instaurat în Germania şi regimul comunist instaurat în România.

Aceşti eroi au fost deţinuţi sub aceste regimuri, deoarece au fost printre puţinii oameni care au avut curajul să spună nu, să se opună comunismului şi nazismului şi să spere la o ţară democratică. Datorită curajului lor neînfricat şi caracterului lor puternic și solid ca piatra, ei fiind deţinuţi sub cele două regimuri nedemocratice, au triumfat asupra torturilor la care au fost supuşi și şi-au reluat activitatea de politicieni creştini-democratici.

În concluzie parerea mea este că avem nevoie de lideri puternici precum Corneliu Coposu şi Konrad Adenaur, deoarece aceşti oameni grăiesc vorbe din adâncul sufletului şi luptă din greu pentru a atinge apogeul viziunilor și a viselor sale. Deasemenea, sunt de părere că aceste raze de soare care reflectă încredere, perseverenţă şi corectitudine nuanţează un izvor de puritate şi sinceritate.

La 14 ani de la dispariţia sa, mai poate Corneliu Coposu să constituie un reper (model) pentru generaţia tânără?

Corneliu Coposu este, precum Mihai Eminesu în literatura română, un luceafăr, al lumii politice ce străluceşte şi luminează prin puritate, dreptate şi moralitate, virtuţi pe care acesta le-a deţinut încă din tinereţe. Coposu este modelul pur de curaj pe care îl poate urma orice persoană.

Am cerut opinii despre acest înger şi am aflat că oamenii i-au cunoscut adevărata valoare, l-au admirat şi l-au iubit datorită aerului său angelic, reflectat de faptele sale care nu includeau nici o fărâmă de egoism. Însă nu toţi au ştiut câte sacrificii a făcut Corneliu Coposu pe parcursul vieţii sale. După ce a fost închis pe nedrept, pentru că a avut curajul să se opună regimului comunist, unii oameni l-au privi cu alţi ochi, crezând că a fost un om corupt.

Corneliu Coposu este un simbol al rezistenţei anticomuniste, un bun creştin şi un reper moral în conştiinţa neamului românesc.

Acest om nu poate fi descris în cuvinte, deoarece nici un cuvânt nu îi nuanţează mareaţa fiinţă scăldată în virtuţile cele mai alese, astfel am redactat nişte versuri prin care doresc să evidenţiez toată stima şi respectul faţă de Corneliu Cposu, un om de la care am învăţatcă, dacă aspiri la un lucru anume, trebuie să lupţi din greu pentru a-ţi atinge apogeul visurilor tale.

Cu chipul blând şi ochi senini
Cu vorba dulce şi curată,
A fost model pentru creştini
Model pentru lumea toată.

Cu al său har şi modestie
Cu care-a fost el înzestrat
Nume scaldat în armonie
Un om binecuvântat.

El prin curaj şi prin iubire
Drumul în viată şi-a croit
Şi a ramas în amintire
Un om ce este preaiubit!

Oana BONȚE

Are o ţară nevoie de lideri puternici?

Da, ţara are nevoie de oameni politici puternici precum Corneliu Coposu şi Konrad Adenauer. Aceşti doi oameni politici pot fi luaţi ca simboluri ale patriotismului. Ambii au luptat împotriva regimurilor politice nedemocratice.

Konrad Adenauer a fost duşman declarat nazismului german, iar Corneliu Coposu a luptat împotrica regimilui comunist. Ambii au fost închişi şi acuzaţi pe nedrept, dar au sperat că măreţele lor planuri vor reuşi.

Konrad Adenauer a reuşit imposibilul, pot spune. El a condus munca de reconstituire a creştin-democraţiei germane. În 1949, deşi avea o vârstă înaintată (73 ani), a fost ales cancelar al Republicii Federale Germane.

Apoi a reuşit apropierea cu Franţa, şi astfel, alianţa franco-germană constitue nucleul Uniunii Europene.

Astfel, Adenauer Konrad a fost unul dintre oamenii puternici de care avea nevoie o ţară pentru a fi puternică.

Corneliu Coposu a călcat pe urmele lui Konrad Adenauer, doar că el a luptat în România, şi împotriva comunismului. Chiar şi închis şi chinuit, a sperat că va reuşi în ceea ce şi-a propus: să aducă un regim democratic în România. După multe acţiuni făcute de el în acest scop, a reuşit să trăiască zilele în care putea spune că comunismul a fost doar un coşmar care a trecut.

Corneliu Coposu şi Konrad Adenauer sunt doi oameni puternici, a căror destine a fost scăparea ţării lor de sub puterea naţional-socialismullui.

De astfel de oameni are nevoie o ţară.

La 14 ani de la dispariţia sa, mai poate Corneliu Coposu să constituie un reper (model) pentru generaţia tânără?

Chiar şi după 14 ani de la dispariţia sa, Corneliu Coposu poate să constituie un mod pentru generaţia tânără.

Tinerii ar trebui să-l aleagă drept model deoarece, în sufletul marelui om politic, patriotismul a atins apogeul. Toţi tinerii dacă ar fi măcar pe sfert la fel de patrioţi, ţara ar fi un loc mult mai bun. Generaţia tânără ar trebui să-şi iubească compatrioţii precum Corneliu Coposu. Acesta nu s-a gândit nici o clipă la binele lui, ci la binele ţării şi a compatrioţilor. Astfel de oameni ne trebuie nouă astăzi, zi în care ţara, asemeni unei corăbii, trece printr-o furtună şi încet încet se scufundă.

În concluzie, Corneliu Coposu e o amintire vie, nucleul patriotismului României, şi el este unul dintre cele mai bune modele după care ne putem ghida astăzi.

Daniel Cornel BARNA

Articol citit de 4098 ori.

Alte articole