Scrisoarea dlui. Preşedinte Emil Constantinescu - 15 noiembrie1997

Înapoi la Mesaje

Articol citit de 5164 ori.

Alte articole

Scrisoarea dlui. Preşedinte Emil Constantinescu - 20 mai 1997
Scrisoarea dlui. Preşedinte Emil Constantinescu - 15 noiembrie1997

20 MAI

14 iulie 1947 - este arestat impreuna cu intreaga conducere PNT, dupa inscenarea de la Tamadau, desi nu facuse parte din grupul arestat acolo.
1947-1956-1962 - Corneliu Coposu ramane timp de 9 ani in arest preventiv, fara sa fie judecat. S-a incercat implicarea lui in numeroase procese politice, dar nu a putut fi condamnat din lipsa de probe. Coposu este condamnat conform practicilor comuniste la munca silnica pe viata pentru "inalta tradare a clasei muncitoare si crima contra reformelor sociale". Corneliu Coposu ramine 8 ani in regim sever de izolare la Ramnicu Sarat
1962-1964 Se imbolnaveste grav ca urmare a conditiilor de exterminare aplicat detinutilor politici.Are domiciliul fortat in Baragan la Valea Calmatui in comuna Rubla.
aprilie 1964 - Corneliu Coposu este pus in libertate dupa 17 ani de detentie in penitenciarele de la Vacaresti, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Ramnicu Sarat, Poarta Alba, Capul Midia, Canalul Dunare-Marea Neagra, Gherla, Sighetul Marmatiei, etc.
- Asa a fost traita realitatea comunista

citeste biografia completa
OMAGIU
Arhiva Foto
Arhiva Video
Alte limbi
- Français
- Deutsch
- English
- Español
HARTĂ SITE

1 9 1 4 – 1 9 9 5
Corneliu Coposu

Play Pause

Dreptatea Anul XXIV (Seria a IV-a) nr 704 - Vineri 16 octombrie 1992

Rugă | Prière

Biblioteca cu si despre Corneliu Coposu

CITATE:

Citat din Dreptatea, nr. 39

"Astazi se calca in picioare drepturile omului in numele libertatii. In numele libertatii se insceneaza culpe, se falsifica documente, se reabiliteaza naravitii trotuarului politic. Si tot in numele libertatii se sparg capete, se muta falci inco....

Istorie

Despre Demnitate

"Privit din perspectiva zilei de astăzi, Corneliu Coposu pare croit dintr-un aliat nefamiliar. Acela al curajului, demnităţii, onoarei şi patriotismului. În 1990, într-o Românie dominată de ură şi de resentiment, el a întruchipat, alături de un mănunchi de oameni, idealul unei patrii la care am visat, mereu. Nu a fost să fie, iar contemporanii săi au ignorat lecţia pe care le-a predat-o, cu tenacitate şi fără emfază. De abia în clipa despărţirii de Corneliu Coposu, românii au început să înţeleagă semnficaţia sacrificiului său. După două decenii, memoria sa este acel reper la care mă întorc, spre a respinge resemnarea. Corneliu Coposu este parte din energia care ne hrăneşte speranţa, oprindu-ne să cădem pradă deznădejdii."
Profesor Ioan Stanomir, Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti