Născut în urmă cu 95 de ani, Corneliu Coposu este întruchiparea spiritului secolului 20, ca puţini alţii dintre contemporanii săi. De fapt, el reprezintă tot ce a avut mai bun de oferit secolul 20, în ceea ce priveşte valorile, curajul şi talentul politic.
S-a născut în 1914, într-o regiune aflată atunci pe teritoriul Austro-Ungariei. A devenit liderul Partidului Ţărănesc Creştin Democrat în perioada interbelică, apoi, în timpul regimului Antonescu din cel de-al Doilea Război Mondial s-a alăturat rezistenţei, iar după 1947, a intrat în rândurile opoziţiei anticomuniste. A suferit zeci de ani de persecuţii din partea comuniştilor, a fost încarcerat şi trimis la muncă silnică. Şi-a pierdut soţia din pricina unei boli pe care aceasta a contactat-o în închisoare. Şi a continuat să îşi ispăşească pedeapsa cu muncă forţată, chiar şi după ce a fost eliberat din închisoare. Dar toate astea nu l-au îngenuncheat pe Corneliu Coposu. Convingerile sale şi credinţa sa au fost de nezdruncinat. Chiar şi atunci când era constant terorizat de Securitate, a reuşit, în anii ’80, să stabilească şi să-şi menţină legăturile cu creştin-democraţii români aflaţi în exil, şi cu mişcarea Creştin-Democrată Internaţională.
Când, în decembrie 1989, românii s-au eliberat de sub jugul unuia dintre cele mai brutale regimuri comuniste din Europa, Corneliu Coposu a revenit în atenţia publică. Imediat a trecut la treabă, a început să planifice, să organizeze, să construiască şi să conducă alternativa creştin-democrată la rămăşiţele vechiului regim, persoane transformate peste noapte în naţionalişti şi populişti. În prima jumătate a anilor ‘90, a reuşit să devină una dintre figurile proeminente ale politicii româneşti. Atunci l-am cunoscut. Admiraţia mea pentru acest om a crescut de la o conversaţie la alta. Am simţit întotdeauna că are ce să ne înveţe, pe noi, pe europeni. Şi asta datorită convingerilor sale democratice şi a credinţei sale de nezdruncinat că Europa trebuie să fie întreagă şi liberă. Şi a credinţei sale în Dumnezeu, care l-a ajutat în cele mai negre momente ale dictaturii şi i-a dat puterea să ducă până la capăt luptele politice din România liberă.
Întotdeauna mi-l voi aminti ca pe un mare prieten. Şi toţi ni-l vom aminti ca pe un om exemplar – Român, European, Creştin şi Democrat.
English Version
Corneliu Coposu, who was born 95 years ago today, embodies the 20th century like few other people I have known. In fact, I believe he embodies the best that the 20th century had to offer, in terms of values, courage and political talent.
He was born in 1914 in what was then Austria-Hungary. He became a leader of the Christian Peasants' Party between the wars, joined the resistance to the Antonescu regime in World War II and became a member of the anti-communist opposition after 1947. What followed were decades of communist persecution, imprisonment and forced labor. He lost his wife as a consequence of a disease she contracted during imprisonment. And he was reduced to manual labor even after release from prison. But all this could not break Corneliu Coposu. It could not break him because his convictions, and his faith, were unbreakable. Even under constant Securitate harassment, he managed, in the 1980s, to develop and nurture contacts with exiled Romanian Christian Democrats, and to the Christian Democrat International.
His moment came when Romanians freed themselves from one of Europe's most brutal communist regimes, in December 1989. He immediately went to work, planning, organizing, building, and leading a Christian Democratic alternative to the remnants of the old regime that had by now turned nationalist and populist. In the first half of the 1990s, he managed to become one of the most distinguished political leaders of Romania. That is when I met him. In our long conversations, I developed a deep admiration for this man. I have always felt that he had a lot to teach us, all over Europe. That concerns his firm democratic convictions as well as his unshakeable belief that Europe must be whole and free. And it also concerns his faith in God which carried him through the darkest hours of dictatorship, and gave him strength in the political battles of free Romania.
I will always remember him as a great friend. And we will all remember him as an exemplary man - Romanian, European, Christian and democrat.
Version française, traduit par PML
Né il ya 95 ans, Corneliu Coposu incarne l'esprit du 20e siècle, comme peu d'autres de ses contemporains. En fait, il incarne mieux que le 20ème siècle avait à offrir, en termes de valeurs, le courage et d'habileté politique.
Il est né en 1914, dans dans une région du le territoire Austro-Hongrois. Il est devenu chef du Parti Paysan Chrétien-Démocrate dans la période interbelique, et aussi, pendant le régime Antonescu pendant la Seconde Guerre Mondiale il rejoint la résistance, et après 1947, il a rejoint l'opposition anti-communiste. Il a souffert des décennies de persécution par le régime communiste, a été emprisonné et envoyé aux travaux forcés. Il a perdu sa femme à cause d'une maladie qu'elle a contactée en prison. Et continua à servir sa peine de travail forcé, même après avoir été libéré de prison. Mais tout cela n'a pas à genoux le Corneliu Coposu. Ses croyances et sa foi était inébranlable. Même quand il a été constamment terrorisés par la sécurité, a réussi, dans les années '80, établir et de maintenir des liens avec les chrétiens-démocrates roumaines en exil, et le mouvement Chrétien Démocratique Internationale.
Quand, en Décembre 1989, les roumains ont été libérés du joug de l'un des régimes communistes les plus brutaux de l'Europe, Corneliu Coposu est retourné à l'attention du public. Il se mit aussitôt au travail, il a commencé à planifier, organiser, construire et mener l'alternative chrétienne-démocratique aux restes de l'ancien régime, les gens transformé pendant la nuit dans nationalistes et populistes. Dans la première moitié des années '90, il a réussi à devenir l'une des figures marquantes de la vie politique roumaine. Pendant ce temp je l'ai rencontré. Mon admiration pour cet homme augmenté d'une conversation à l'autre. J'ai toujours eu le sentiment qu'il a quelque chose à nous enseigner, nous, les européens. Et c'est à cause de ses convictions démocratiques et sa conviction inébranlable que l'Europe doit être unie et libre. Et sa foi en Dieu, qui la aidé dans les moments les plus sombres de la dictature et lui donna la force de mener à la fin des luttes politiques en Roumanie libre.
Je vais toujours me rappeler de lui comme d'un grand ami. Et chacun d'entre nous ne rappelons de lui comme d'un homme exemplaire – Roumain, Européenne, Chrétien et Démocrate.
