S-a implinit nu demult (la 11 noiembrie 1996) un an de la trecerea in eternitate a lui Corneliu Coposu,personalitate de prim rang a vietii noastre politice postdecembriste, poate singura figura cu adevarat carismatica ,pe care acesta ne-a oferit-o in scurtul rastimp ce s-a scurs de la reluarea firului traditie democratice intreupt atat de brutal in urma cu 45 de ani.Abia dupa disparitia sa de pe scena politica s-a putut constata marele rol jucat in epoca de personalitatea sa generoasa.Si in acelasi timp s-a putut cantari mai bine rezultatele fructuoase ale capitalului politic dobandit de pe urma activitatii sale remarcabile.Chiar daca ele nu sunt evaluate la dreapta lor masura ,exista indicii ca ne apropiem incet-incet de normalitate si in acest domeniu.

Corneliu Coposu s-a revendicat intotdeauna de la traditia luptatoare a Ardealului,de la exemplu luminous al marilor sai inaintasi asa cum o spune singur in articolul Traditia istorica a Ardealului romanesc:,,Puterea amintirilor istorice, puterea traditie a fost aceea care a tinut aprinsa scanteia dragostei de neam,jarul sfant al increderii oarbe in destinul romanesc,sub spuza de doua ori milenara a vitregiilor abatute peste noi’’.Reperele acestei traditii sunt date dupa el de prezenta legendara a catorva orase muzeu care jaloneaza trecutului nostru istoric:Sarmisegetusa, Blajul, Alba-Iulia.Apoi traditia politica de rezistenta la asuprire a fost reprezentata de oameni ca Decebal,Ianca,Simeon Barnutiu,Gheorghe Pop de Basesti,Iuliu Maniu fara sa uite acitvitatea lui Ionichentiu Micu cea depusa de Ioan Para la Supplex.Tuturor acestor momente de indarjire istorica le-a consacrat randuri inaltatoare,Supplexul fiind vazut ca un ,,monument de pricepre istorica si juridica si almanah de drepturi romanesti si de argumente in sprijinul revendicarii romanesti’’, ,,ca o poarta de veac in noua istorie a Ardealului’’(Supplex libellus Valachorum, in Calendarul Ardealului din 1943).Un alt moment de seama l-a reprezentat Barnutiu la 1848 deoarece prin cuvantarea lui de la Blaj de la 3/15 mai,1848, ,,Barnutiu a fost apogeul libertatii si egalitatii si avocatul cel mai mare al dreptului national.El a fost principalul acuzator roman al nedreptatilor stravechi si al explorarii.economice. A fost potrivnicul de capetenie al despotismului politic’’(Barnutiu, in Ardealul II ,1942, nr.14, p.1).

Cu acelasi verb inaripat staruie el asupra personalitatii lui Gheorghe Pop de Basesti,asupra celei a lui Iuliu Coroianu,Francisc Hossu-Longin si Victor Deleu,vajnicii lampadofori ai luptei memorandiste sau a actiunilor initiate de Partidul National Roman din Transilvania, in vederea realizarii Marii Uniri.Flacara aprinsa la 1848 de Barnutiu a fost purtata de generatii intregi de luptatori din Tara Silvanei,tara care reprezinta pentru el inima neperitoare a nazuinitelor Ardealului politic romanesc.La capat de drum al acestor straduinte si eforturi nationale, el aseaza pe Iuliu Maniu figura cea mai luminoasa a istorie noastre moderne ,, omul providential al timpului nostru, care de 50 de ani incoace isi impleteste numele cu povestea tarii noastre ‘’( Tara Salajului, Conferinta tinuta la Radio la 5 octombrie 1944).

Format la asemenea scoala politica e si firesc ca tanarul salajan, nascut in comuna Bobota, sat in care a trait sora lui Gh.Sincai si a profesorului Barnutiu, sa fi fost atras inca de pe bancile Facultatii de Drept din Cluj ( 1930-1934) in viltoarea luptelor politice si publicistice.

Dupa un debut reportericesc cu Stiri din Salaj ( nr 227/1935, nr.27, semnat inca modest cu intiale marcate cu parenteze (C.C), el trece curand la o publicistica mai intensa semnand cu intreg numele, articole cu problematica juridica,sociala si culturala, si ducand o lupta impotriva adversarilor politici si a socialistilor liberali,Goga si Iorg, lansadu-se nu de putine ori in creionarea unor adevarate portrete caricaturale, cu aspect de pamflet politic.Verbul e dur, acid,muscator fara menajamente, chiar cand adversarii sunt figure de prima marime ale culturii si politicii romanesti.Ipostaza de pamfletar a lui Corneliu Coposu,este o fateta putin cunoscuta chiar si apropiatilor sai.Si totusi stilul sau imbraca si astfel de vesminte.Chiar daca e convins ca uneori exagereaza ( ,,Meseria de gazetar te constringe de multe ori la lucruri putin agreabile’’), el se simte dator sa atraga atentia si asupra unor exacerbari subiective pline de rea-vointa,cum ar fi acelea a lui Iorga din ,, Neamul romanesc’’.,,De cate ori scrie -C. Coposu- din indatorire profesionala citesc Neamul romanesc, ma cuprinde o greata fizica si sunt napadit de un sentiment de sincera compatimire pentru marile istoric de odinioara, pentru idolul nostrum de pe vremuri ,care inoata acum vartos in mocirla invidiei rau-sfatuitoare.Caci paginile care fac trista, pomenirea scrisului romanesc, cuprind doar calomnii murdare, lovituri perfide si brazdate de venin, menite sa umbreasca tot ce are natia mai scump’’( Bietul Iorga, in Romania Noua , IV, 1936 , nr.119, p.3).

Din sagetile ironiei lui C. Coposu,nu scapa nici alti adversari a lui Maniu, care se lupta dupa parerea sa cu morile de vant, iar actiunile acestora nu i se par nu numai inutile ci si ridicole:,, O pleiada intreaga de gladiatori politici,rosi de gelozie, au impletit in stradutinta lor funia tradarii, pentru a trage pe soclul istorie un nume luminos care intuneca sclipirea nebuloasa a numelului lor.Atacuri girate de figuri consecrate eternitatii, ca Iorga,Goga, Vaida, au astazi un singur obiectiv:Iuliu Maniu!Sa fii un simplu anonim te-ar ridica vehement acestor atacuri.Dar fulgerele nu cad pe maracini…Pe Iuliu Maniu nu-l impresioneaza aceste atacuri.Nu l-au clintit deloc nici iesirile lui Goldis si a lui Stere.Dar nenumaratii trepadusi care incearca o ascensiune ieftina, zgariind cu unghii de gelatin roca contondenta a unui prestigiu covarsitor cu superba lui tenacitate?! Sunt invinsi de propria lor neputinta , inainte de a li se ridica manusa pe care o arunca cu supra-energie sinucigasa la picioarele lui Iuliu Maniu.Invinsi de greutatea compatimirii lui’’ (Adversarii lui Maniu , in Romania Noua,VI, 1937, nr10, p.2). Asemenea oameni au transformat tara dupa parera mea intr-un ,,pamant al aucasilor’’ intr-o tara a tuturor posibilitatilor,unde anarhia si liberul arbitru sunt la mare cinste.Lovitura lui C.Coposu a nimerit insa in plin: E inutil sa mai accentuez -scrie el- ca asemanarea plastica ce imi evoca chipul unei paduri incalcite din cartea de geografie botezata Continetele fara Europa nu m-a lasat indiferent.

Nemultumirea sa se indreapta impotriva regimului liberal care a introdus cenzura, deoarece cenzura este instrument de guvernare pentru incapabili si hoti, iar soarta guvernelor sprijinite pe cenzura este pecetluita’’ ( Cenzura eterna poveste, Romania Noua, 1936, nr 33, p.3.). In urma suspendarii libertatii presei ,, Gazetele sunt copaci batuti de vanturi…Vantul abuzurilor nu a incetat ci s-a intetit sfidator.Ajutat de oprimarea rasunetului de suprimarea libertatilor de incatusarea presei’’ ( Copaci batuti de vanturi si tanguiri intarziate, in Romania Noua, IV, 1936, nr.80, p.6).

Pe langa aceasta publicistica avand un character politic de partid, C.Coposu se dedica si discutarii unor probleme economice si sociale vizand traiul zilnic al populatie sau ecarisajul societatii civile.In multe din articolele semnate de tanarulm publicist descoperim mana reporterului pus pe urma unor nereguli stringente a unor stari conflictuale sau evenimente la zi.Enumeram cateva titluri din aceasta categorie: Stadiul conflictului de munca la Dermata( nr.249/1935), Povestea lui Ciulei(nr.17/1936), Calvarul functionarilor fiscali (nr.29/1936), Tragedia eroului de la Tg.Jiu ( nr.37/1936), Talhariile companiei Rusu-Bodor ( nr.60/1936), Beizadeaua de la Satu Mare (nr.80/1936),Pacostea examenelor romanesti(nr.147/1936), Catastrofa de la Cotroceni (nr.96/1937) etc. Alaturi de asemenea reportaje unele accentuat demascatoare, el a tinut si o rubrica privitoare la evocarea unor momente fundamentale din trecutul nostru istoric sau a unor personalitati cu merite pe acest taram.Rubrica era intitulata , Din cele trecute vremi… ,rubrica in care s-a ocupat de Take Ionescu sau de martirajul lui Mihai Viteazul pe Campia Turzii.Alte articole privesc interesul sau pentru trecutul cultural si politic al unor mari personalitati europene punand accentual pe caracterul de noutate al acestor manifestari (spicuiri din viata lui George al V-lea, politica Angliei,figura lui Thomas Morus, situatia lui Venizelos etc.). Un articol este intitulat Regionalism, un altul Ceva despre nationalism, iar altul ia apararea imaginii preotului in literatura, despartindu-se de modul eminamente satiric prin care Mircea Damian vedea pe acesti slujitori ai altarului in cartea sa Popii.Ca unul ce cunostea bine situatia din Ardeal ( el insusi era fiu de preot, tatal sau, Valentin Coposu, a fost ani in sir preot in Bobota, apoi protopop al Samsudului si Supurului), el apara in fata intregii opinii publice imaginea acestei categorii sociale, aratand ca preotul din Ardeal a fost aproape intotdeauna si un luptator national: ,, Popii nostrii sunt oteliti in luptele nationale .Popii nostril au fost pionerii Unirii…Biserica a ramas asupra puhoiului de uraciune si turnurile catedralelor din Blaj si Sibiu strajuiesc stralucitoare, neatinse de valurile murdariei sociale, la binele neamului nostru’’ ( Preotii nostrii si Popii lui Mircea Damian, in Romania Noua, nr 57/1936).

Exista apoi in aceasta publicistica si preocupari literare si culturale certe. C.Coposu nu e un gazetar de duzina si nici unul de circumstanta.El pune pasiune in tot ceea ce scrie,redactand cu talent, si chiar cu arta, o serie de texte care raman impresionante prin forta de expresie si de transfigurare a ideilor. Il vedem vizitand expozitii ( semneaza o cronica despre lucrarile de mare forta artistic, inchinate oamenilor simpli din Maramures de catre Vasile Kazar, sub titlul semnificativ Pita de malai sau scrie randuri la fel de elogioase despre expozitia pictorului Pericle Capidan), refereaza despre carti sau despre unele personalitati din trecutul nostru cultural (Gh. Sincai, luptatorul sau G. Baritiu, intemeietorul presei politice din Transilvania prin Gazeta Transilvaniei de pilda) interesandu-se de soarta unor scriitori sau de destinul creatiei lor in posteritate ( Pavel Dan, Artur Enasescu etc). Gestul primarului din Crevedia care refuza sa sprijine idea ridicarii unui bust a lui Gh. Sincai la Bobota,ii prilejuiste scrierea unui adevarat articol-pamflet, in apararea ilustrului antecesor,respingerea lui E. Lovinescu la alegerile Academiei ii provoaca o riposta dintre cele mai dure ,trecrea din viata a lui Artur Enasescu , poetul cunoscutei Baladei crucii albe de mesteacan, il conduc la scrierea unor randuri dintre cele mai simtite la fel ca moartea talentatului prozator ardelean Pavel Dan.

C. Coposu a scris apoi frumoase pagini de pretuire la adresa unor scriitori si a unor carti.

In lista numeroaselor sale articole din Romania Noua vom descoperi intersul statornic pentru scrisul romanesc si problemele lui.Asa, de exemplu a prezentat cititorilor ziarului un volum de povestiri pentru copii ai Margaretei Barcianu, s-a oprit apoi asupra memorialisticii generalului Averescu , asupra miscarii de la Gandirea condusa de Nechifor Crainic, asupra cartii lui Septimiu Popa, Temnitele Clujului,asupra operei si activitatii lui unor universitari ca Al.Lapedatu sau Sudeteanu.Publicistica scrisa de el in timpul Dicatului de la Viena, ca si intreaga opera il desemneaza ca pe un vrednic continuator de gazetarie politica a celor mai inspirati condeieri ai Ardealului. De aceea socotim ca era ar merita o editie care s-o aduca in actualitate.

Mircea Popa in Romania literara nr. 4, p.10., 20 ianuarie – 4 februarie 1997, anul (XXX)
Director general:Nicolae Manolescu
Editor: Fundatia Romania literara
Ziarul apare saptamanal sub egida Uniunii Scriitorilor