Spuneam in articolul de saptamana trecuta ca istoria scrisa de Florin Constantiniu ("De la Rautu si Roller la Musat si Ardeleanu") este o istorie traita, ceea ce inseamna o istorie fatal subiectiva. Autorul se straduieste sa limiteze nota personala si sa prezinte cat poate de obiectiv faptele si oamenii din sfera istoriografiei romanesti. Reuseste in buna masura.
Ce descoperim? Descoperim intai fapte de spaima (denunturi, lichidari, epurari, o intreaga industrie a falsificarii istoriei si a intimidarii istoricilor adevarati) si o populatie intinsa de mistificatori, impostori, oportunisti de toata mana, in fine, o lume violenta si pestrita care acapareaza istoriografia romaneasca si "rescrie" in chipul sugerat de Orwel istoria romanilor. Marele combinator este, intai, Mihail Roller, un profesoras, de inteleg bine, de prin partile Bacaului, devenit membru al Academiei Romane. Figura lui de impostor inventiv, banuitor, neobosit ca faimosul Costachelu din "Momentele" lui Caragiale, este bine fixata in aceasta confesiune in care istoricul inspirat si drept care este Florin Constantiniu lasa, cateodata, politetea deoparte si spune lucrurilor pe nume. Roller si-a creat o echipa de colaboratori cu care domina universitatile, institutele de cercetare, manualele de istorie etc. Figuri intunecate, demolatori de serviciu, cruzi si prosti. Unul (Aurel Roman) s-a specializat in combaterea dusmanului de clasa, altul (V. Liveanu) este neintrecut cand este vorba de "infierari", o femeie-comisar (Stefania Stirbu) urmareste cu strasnicie morala studentilor si a profesorilor, in fine, spaima Facultatii de Istorie este Solomon Stirbu care se face remarcat printr-un studiu (evident aberant) despre "uneltirile agentilor burgheziei engleze impotriva rascoalei conduse de Tudor Vladimirescu". Pare o farsa si este, pana la un punct, o farsa sinistra, dar in interiorul ei creste, se adanceste o mare tragedie.
Sunt, langa acesti istorici improvizati, facuti cum se zicea atunci - "pe puncte" si cativa oameni invatati care accepta tezele lui Roller si joaca roluri nefaste in aceasta intunecata comedie de moravuri. Florin Constantiniu da cateva exemple savuroase. Un profesor (Nicuta) se intereseaza la examen daca tatal studentului are sau nu cazan de tuica. Descopera ca are si, daca are, lucrurile se lamuresc repede: studentul pierde examenul si este, in cele din urma, exmatriculat. Tot el, ca sa-si dovedeasca fidelitatea fata de tezele ideologice ale Partidului, pune pe studentii sai sa aplice prima lege a dialecticii la devierea de dreapta. Si, ca sa promoveze, studentii in istorie din obsedantul deceniu se straduiesc s-o aplice...
Cam asa arata istoriografia romaneasca in "epoca Roller" sau, cum i-a zis mai tarziu Petru Dumitriu, epoca "socialismului tataresc". Ce fac in acest timp istoricii adevarati? Unii, ca Gheorghe Bratianu, mor in inchisoare, altii sunt epurati (cei mai multi) sau marginalizati. Cativa incearca sa se adapteze circumstantelor, ca Daicoviciu, de pilda, pe care Florin Constantiniu il judeca, dupa opinia mea, excesiv de aspru: il numeste "unul dintre marii oportunisti ai istoriografiei romanesti". Ii recunoaste, e drept, meritele, dar nu-i iarta flexibilitatea morala, capacitatea de adaptare. Nu vreau sa intru intr-o discutie pe aceasta tema (pentru ca nu cunosc toate datele ei) dar, din afara profesiunii, lucrurile se vad altfel cu "Batranul" (cum ii zicea Mircea Zaciu in jurnalul sau intim): Daicoviciu a contribuit enorm la reinstaurarea spiritului istoric autentic si, in genere, a spiritualitatii nationale in cultura noastra. Fapt pe care il recunoaste, de altfel, si Florin Constantiniu in cateva propozitii.
