Corneliu Coposu Fan Page

Conacul Maniu devine centru cultural - România Liberă, 18 iulie 2012

Înapoi la Acasă, la BĂDĂCIN

SĂLAJ. În ultimii ani, clădirea a fost lăsată în paragină

Conacul lui Maniu

Clădirea în care a locuit Iuliu Maniu, artizanul Unirii Transilvaniei cu România, va căpăta o destinaţie conformă cu dorinţa testamentară a marelui om politic.

Conacul lui Maniu

Livezile cu copaci înverziţi, care unduiesc pe dealurile din jurul oraşului Şimleul Silvaniei, ascund o adevărată comoară de arhitectură. Este vorba de conacul care i-a aparţinut, în satul Bădăcin, marelui om politic Iuliu Maniu. Conacul este o reşedinţă tipică pentru familiile nobiliare româneşti din Transilvania, din secolul al XIX-lea. Arhitectura clădirii aminteşte de conacele englezeşti de pe vremea reginei Victoria, dar, pe lângă influenţele locale ardeleneşti, are şi influenţe ale clădirilor tipice din Imperiul Austriac din acea vreme. Însă starea în care se găseşte conacul este deplorabilă. Vechea reşedinţă a familiei Maniu a fost lăsată intenţionat în paragină, în timpul comunismului, cu speranţa că ruina edificiului va şterge din inimile ardelenilor amintirea celui mai mare om politic pe care l-a dat Transilvania la răscrucea dintre secolele ale XIX-lea şi al XX-lea. Acum, însă, există mari speranţe că acest conac va fi restaurat şi că va primi destinaţia de centru cultural, aşa cum şi-a exprimat, prin testament, dorinţa Iuliu Maniu, care scria că acolo trebuie să se instruiască tinerii români din Transilvania. Pentru salvarea conacului Maniu s-a format un adevărat comitet de iniţiativă, care îl cuprinde pe parohul greco-catolic al Bădăcinului, părintele Cristian Borz, pe arhitectul Attila Nagy, precum şi reprezentanţi ai Direcţiei Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Naţional şi ai Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău.

Conacul lui Maniu

„Conacul este închis. Aveţi dreptul să vizitaţi domeniul, însă vă rugăm să nu îi pozaţi pe bolnavi. Lucrurile lui Maniu se află în muzeul pe care l-a amenajat părintele Borz", spune unul dintre îngrijitori. "Puteţi să vedeţi conacul de afară şi puteţi să mergeţi pe aleea care duce la mormintele părinţilor lui Iuliu Maniu", mai adaugă bărbatul. Aleea străjuită de pomi urcă pe coasta înierbată a unui deal. La liziera unui crâng se află mormintele familiei Maniu. Inclusiv cel în care ar fi trebuit să se odihnească rămăşiţele pământeşti ale marelui om de stat. În schimb, trupul pământesc al lui Iuliu Maniu a fost îngropat într-un loc necunoscut, probabil în Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmaţiei, pe malul îngheţat al Tisei. În mormântul pregătit pentru Iuliu Maniu a fost pus, simbolic, pământ din Cimitirul Săracilor, unde sunt îngropaţi membrii elitei din România interbelică, transformaţi în deţinuţi politici după instaurarea comunismului.

Restaurare cu paşi mărunţi

Lucrările de restaurare a conacului avansează cu paşi mărunţi, din cauza dificultăţilor financiare presupuse de această operă. Din conac au fost luate cu grijă obiectele personale ale Iuliu Maniu, puţine, câte au scăpat de urgia comunistă, care au fost transportate în casa parohială greco-catolică din Bădăcin. Conacul este închis, deoarece au început lucrările care ar urma să redea acestei reşedinţe strălucirea de odinioară. În acest conac au locuit părinţii lui Iuliu Maniu. Este vorba de nobilul Ioan Maniu, înrudit cu Simion Bărnuţiu, cărturarul care s-a numărat printre liderii Revoluţiei de la 1848, şi de Clara Maniu, sora redactorului Memorandumului românilor ardeleni din 1892, avocatul Iuliu Coroianu. La rândul său, acesta a fost ginerele şefului Partidului Naţional Român, dr. Ioan Raţiu.

O mare personalitate

Iuliu Maniu a copilărit, alături de familie, în Bădăcin, unde a continuat să se întoarcă ori de câte ori avea prilejul. Iuliu Maniu a devenit deputat în Parlamentul din Budapesta, apoi avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj. În cele din urmă, el a devenit liderul de necontestat al românilor ardeleni. În această calitate, el a reorganizat trupele româneşti din cadrul Armatei Austro-Ungare, cu care a ocupat, la cererea autorităţilor locale, Viena şi Praga, pentru a feri aceste oraşe de răscoalele puse la cale de bolşevici. Apoi, Iuliu Maniu a respins propunerile de federalizare a Transilvaniei şi Ungariei şi a fost ales preşedinte al Consiliului Dirigent, guvernul care a condus destinele Transilvaniei între momentul Marii Uniri din 1918 şi integrarea ei administrativă în Regatul României. Ulterior, Iuliu Maniu a unificat Partidul Naţional Român cu Partidul Ţărănesc al lui Ion Mihalache şi a rezultat PNŢ. Iuliu Maniu a devenit prim-ministru al României în momente de grea cumpănă, legate de marea criză economică din 1929 - 1933 şi de aducerea pe tron a Regelui Carol al II-lea. "Sfinxul din Bădăcin", cum era supranumit Iuliu Maniu, s-a dovedit un puternic opozant al dictaturii regale, instaurată de Carol al II-lea, al regimului de dictatură militară al mareşalului Ion Antonescu şi al regimului comunist. Iuliu Maniu a fost unul dintre artizanii ieşirii României din alianţa cu Germania nazistă, iar apoi a devenit liderul Opoziţiei democratice anticomuniste. Pentru actele sale de curaj, el a fost arestat şi condamnat la închisoare. A pierit în temniţa din Sighetu Marmaţiei, în anul 1953.

Încurcături juridice

Printr-un testament, redactat în anul 1941, el lăsa conacul din Bădăcin drept moştenire Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. Însă acest testament nu a fost pus niciodată în aplicare. Sentinţa prin care Iuliu Maniu a fost condamnat la închisoare prevedea şi confiscarea averii sale. În conacul familiei Maniu a fost instalat un centru care avea în grijă persoanele cu dizabilităţi mintale. După căderea regimului comunist, moştenitorii lui Iuliu Maniu au început demersurile oficiale pentru reablitarea juridică a marelui om de stat. Astfel, în anul 1998, Curtea Supremă de Justiţie a anulat sentinţa pronunţată de instanţele comuniste. În anul 2004, a fost eliberat un certificat de moştenitor, care consfinţeşte drepturile Episcopiei Greco-Catolice asupra domeniului din Bădăcin. Însă Judecătoria Şimleul Silvaniei a refuzat întăbularea terenului, pentru că acesta fusese dat în folosinţa Inspectoratului de Stat pentru Handicapaţi. În cele din urmă, în anul 2008, conacul Maniu, care figurează drept bun al domeniului privat al judeţului Sălaj, a fost transferat în folosinţa gratuită, timp de 50 de ani, a proprietarului de drept, Episcopia Română Unită, Greco-Catolică de Oradea.

Planuri mari

Persoanele cu dizabilităţi mintale au fost mutate în clădiri noi, construite tot pe domeniul Maniu din Bădăcin, iar conacul a fost pus la dispoziţia Episcopiei din Oradea. Aceasta a finanţat studiile necesare lucrărilor de restaurare. Există posibilitatea folosirii fondurilor europene pentru a pune în valoare conacul. Acolo va exista un muzeu dedicat lui Iuliu Maniu, un centru de conferinţe, dar şi câteva camere de oaspeţi. De asemenea, va fi amenajat şi un mic altar, pentru ceremonii religioase. Conacul are 13 camere, toate aflate deocamdată într-o stare foarte proastă.

Claudiu Padurean, 18 iulie 2012, România Liberă

Articol citit de 2883 ori.

Alte articole