Urmărit pas cu pas, zi şi noapte, timp de zeci de ani de securişti, Seniorul Corneliu Coposu apare în mii de pagini de note informative aflate în arhivele fostei Securităţi.
Istoricul zălăuan Marin Pop a studiat dosarele cu note informative semnate de mulţimea de turnători pe care i-a avut Corneliu Coposu şi a aflat, spre exemplu,,cum petrecea Corneliu Coposu sărbătorile în detenţie, sau, mai exact, cum spuneau acei turnători că erau marcate de Coposu, fiu şi nepot de preot, sărbătorile creştine într-o perioadă în care acestea erau interzise. Primele date găsite în acest sens se referă la perioada petrecută de Senior la Canal, alături de Radu Câmpeanu, Şerban Ghica şi alţi deţinuţi politici, unde au fost repartizaţi în două detaşamente, izolaţi de restul deţinuţilor în ţarcuri înconjurate de sârmă ghimpată. Cu toate restricţiile la care erau supuşi, deţinuţii politici nu uită de Sărbătorile Naşterii Domnului, după cum reiese din câteva note date de informatorii plasaţi în apropierea lor.
Astfel, dintr-o notă informativă, semnată de sursa „Viorel”, aflăm că în seara zilei de 24 decembrie 1951, Seara de Ajun, la orele 21, „grupul de reacţionari compus din Coposu Corneliu şi Constantinescu Aurel” s-au deplasat la Cabana nr. 13 şi „împreună cu grupul de reacţionari de acolo a început să cânte diferite cântece (colinde) cu scopul de a ridica moralul legionarilor (cu acest termen erau catalogaţi fruntaşii partidelor istorice, în special a naţional-ţărăniştilor – n.n.) aflaţi în această colonie”. Era într-adevăr un moment de sărbătoare prin care se încerca, în primul rând, respectarea unei datine creştine, dar şi ridicarea moralului colegilor de suferinţă.
Pe data de 27 decembrie 1951 informatorul „Viorel” raportează starea de spirit din Colonia de muncă U.M. nr. 1, pentru perioada 15-27 decembrie. Subliniază că starea de spirit era „nemulţumitoare datorită reacţionarilor”, adică a deţinuţilor politici. Raportează că deţinuţii politici „pe zi ce trece” îşi câştigau „simpatii” şi că aveau „ca scop de a încuraja coloniştii, căutând să le explice că pentru ei vor veni în curând alte vremuri”. Erau acuzaţi că au început „în mod sistematic” să saboteze munca pe şantier, rezultatul fiind acela că în rândul deţinuţilor „nu se vede nici un pic de voinţă”. „Reacţionarii” desemnaţi de informator erau Corneliu Coposu, Şerban Ghica şi Radu Câmpeanu, „la care s-au mai asociat” Nicolae Mândreanu, Leonida Galcica, Dumitru Funda, Mihail Diţescu, Gheorghe Gancereanu şi alţii care, la rândul lor, încercau să-şi atragă simpatizanţi. Dă exemplul deţinutului Drăgan Petru, „care în mod special lucrează prost îndemnând şi pe alţii să nu lucreze spunând că el nu vrea să-i rămână oasele pe aici”. De asemenea, Ivescu M. Ioan „deşi poate munci nu vrea”, iar Surugiu Mihai „duce muncă de agitaţie în cadrul coloniştilor prin cuvinte înjositoare actualului regim şi URSS”. Din cauza deţinuţilor politici, subliniază informatorul, au crescut simţitor cazurile de indisciplină. Informatorul îi acuză pentru această stare de spirit chiar şi pe şefii detaşamentelor de muncă, în rândul cărora „reacţiunea găseşte o parte din sprijin” (Ibidem, f. 63).
Pe site-ul Fundaţiei "Corneliu Coposu" sunt redate integral câteva dintre aceste note informative, care ilustrează absurdul acelei perioade, dar şi gândirea şi limbajul de lemn ce-i caracterizau pe cei plătiţi să-şi urmărească şi să-şi toarne semenii:
"CONSILIUL SECURITĂŢII STATULUI
D.G.I.I. – DIRECŢIA I-a
STRICT SECRET Dosar 50504/00064
131/BN/ 23.05.1969
Ex. nr. 1
NOTĂ
privind pe COPOSU CORNEL, fost secretar general- adjunct al PNŢ
COPOSU CORNEL este în etate de 55 ani, de profesie jurist, în prezent normator la Intreprinderea de Construcţii şi Montaje nr. 1 – Atelierele Confecţii metalice, domiciliază în Bucureşti, Cal. Dudeşti, nr. 86, sectorul IV.
(...) În timpul cît a stat cu D.O., COPOSU CORNEL a venit în contact cu persoane ce au deţinut funcţii în P.N.Ţ. şi aveau aceleaşi restricţii şi a fost semnalat pe linie informativă că manifesta multă prudenţă.
Venirea în Bucureşti a lui COPOSU CORNEL a stîrnit interes din partea persoanelor care au activat în P.N.Ţ., vizitîndu-l la domiciliu, invitîndu-l să facă vizite sau să meargă împreună la diferite spectacole şi manifestări sportive.
(...) O altă preocupare a lui COPOSU CORNEL a fost aceea de a ajuta unele persoane bolnave şi internate în spital. Acest ajutor a constat în alimente şi diferite sume de bani, pe care le colecţiona de la foştii membrii ai P.N.Ţ. Medicamentele le procura prin LIVIU VINETU GATERBURG zis Contele, mare om de afaceri, plecat ilegal din ţară în 1947, ce se află în Elveţia. De fapt, acesta după punerea în libertate a lui COPOSU CORNEL şi pînă în prezent, întreţine relaţii prin corespondenţă, îi trimite pachete cu articole de îmbrăcăminte, pentru el şi membrii familiei.
Tot relaţii de corespondenţă, COPOSU CORNEL întreţine şi cu alte persoane din străinătate ca: VIRGIL VENIAMIN, BOILĂ ROMULUS şi STURZA MIHAI – toţi aflaţi la Paris; EMIL GHILEZAN şi AUGUSTIN POPA – la Roma – Vatican; RICĂ GEORGESCU şi VIŞOIANU CONSTANTIN din SUA; SERDICI VASILE din Canada; TILEA VIOREL din Londra şi NILĂ AUGUSTIN din Brazilia – foşti membri P.N.Ţ.
Menţionăm că atît cît a fost cu D.O., cît şi după ridicarea restricţiilor domiciliare, COPOSU CORNEL a fost contactat de către D.G.I.E., şi solicitat în repetate rînduri – ultima dată în anul 1967 luna iulie – să scrie articole la ziarul "Glasul Patriei", însă a refuzat categoric, afirmînd că... "mai bine rămîn cu un salariu mic, să muncesc, decît să colaborez la acest ziar, nu vreau să arunc cu noroi în foştii conducători şi în partidul din care am făcut parte".
De asemenea în anul 1967 a fost solicitat de către ziarul "Scînteia", să scrie un articol la suplimentul ce urma să apară cu ocazia zilei de 23 August, dar şi de această dată a refuzat, spunînd că nu vrea să apară semnătura sa în publicaţiile actuale.
(...) Trebuie menţionat că din materialele informative, cît şi din discuţiile purtate cu COPOSU CORNEL în perioada cînd era în contactarea noastră s-a stabilit că nu are nici o intenţie de a pleca din ţară, deşi are la cine merge, însă nu vrea să facă astfel de lucruri, să-şi părăsească mama şi restul familiei, care a suferit atît de mult de pe urma sa.
Menţionăm că despre relaţiile sale cu organele securităţii, nu a vorbit nimănui.
Fiind urmărit în continuare, nu s-au stabilit probleme deosebite privind atitudinea şi preocupările sale, însă s-au obţinut materiale din care rezultă că diferite persoane ce au deţinut funcţii în P.N.Ţ., îl apreciază ca pe un om integru, considerîndu-l viitor conducător al P.N.Ţ.
Avînd în vedere cele raportate mai sus, cît şi ordinul rezolutiv al conducerii Direcţiei, privind contactarea şi cooperarea cu organele D.G.I.E. în vederea unei eventuale scoateri în afară a lui COPOSU CORNEL,
PROPUNEM:
1). Să luăm legătura cu cel în cauză, cu care ocazie să discutăm pe marginea problemelor personale şi familiale şi care îi este starea morală după decesul soţiei. Aceste probleme să fie discutate la prima contactare.
2). Să discutăm eventual la a doua contactare – despre persoanele care îl vizitează şi în deosebi pe cele care nu le agreiază. Această discuţie ne-ar ajuta să clarificăm dacă în rîndul acestora se fac afirmaţii de scoaterea sa din ţară pe diferite căi (în nota informativă se vorbeşte despre ŞERBAN GHICA zis BANY, care intenţionează să-l scoată din ţară).
3). În cazul în care se vor verifica cele semnalate privind plecarea sa în străinătate, vom discuta cine i-a propus, scopul şi modalitatea.
Dacă se ajunge la concluzia că este oportună scoaterea sa în afară, atunci considerăm că este cazul să se ia legătura cu D.G.I.E. şi împreună să se întocmească un plan de măsuri comun.
Cpt. de securitate,
Bică N."
