Actualitatea lui Simion Barnutiu (I)

Cu vreo patru decenii in urma, am fost solicitat sa sortez arhiva, cu nenumarate manuscrise, aflata din batrani la „Dealul Tarinei”. Intr-un scrin neumblat cu hrisoave, incuiat cu optzeci de ani inainte, care adapostea manuscrisele lui Simion Barnutiu, aduse cu caleasca de la Iasi, in anul mortii sale, am dat de o legatura colbaita, care cuprindea un vraf impresionant de insemnari, intre care era strecurat si un concept de testament, facut de Barnutiu in anul 1863, despre a carui existenta nu se stia nimic. Am publicat atunci, in revista „Dacia”, testamentul si tot atunci, dupa o minutioasa studiere, am depus la arhiva Academiei Romane manuscrisele lasate de Barnutiu, jurnalul lui si o parte din corespondenta pastrata printre hartiile lui.

Impresionat de caligrafia impecabila, scrisul armonios, rectiliniu si perfect proportionat, fara indreptari si reveniri, din insemnarile, manuscrisele si corespondenta lui Barnutiu, am prezentat una din cele 128 de file ale „Metafizicei” sale unui grafolog vienez cu numele Iosef Weintraub, in trecere prin tara noastra, care a intocmit dupa studierea scrierii urmatoarea caracterizare: „Scrisul aparitiei (noi citim apartine, n.r.) unui barbat cu spirit echilibrat, sintetic, cu energie exceptionala, vointa puternica neafectata de subrezenia fizica, cu orgoliu deosebit, remarcabila stapanire de sine, aptitudini inovatoare, inteligenta iesita din comun”.

In anii care au urmat, intemeiat pe notitele luate, cu osebire din scrisorile, manuscrisele si insemnarile ramase nepublicate, care-mi trecusera prin mana, am facut cateva modeste incercari de a contribui, prin observatii concludente, la analizarea obiectiva a conceptiilor lui Barnutiu.

Simion Barnutiu a tinut, in special in perioada revolutionara, nenumarate cuvantari, care nu s-au inregistrat, din care unele sunt mentionate in documentele contemporane.

Opera scrisa ramasa de pe urma lui Barnutiu cuprinde: pe langa cunoscutul discurs din 14 mai 1948, 3 proclamatii, 4 manifeste, 14 articole de ziar atestate de biografi, aparute in „Foaie pentru minte, inima si literatura”, „Amicul Familiei”, „Vasarnapi Ujsag”, un jurnal cu 128 file, 73 de caiete cu insemnari, 15 cursuri si tratate didactice, insumand 2040 de file, precum si o vasta corespondenta cu Avram Iancu, Axente Severu, Simion Balint, Gheorghe Baritiu, Iacob Mureseanu, August Treboniu Laurian, Ion Babes, Nicolae Crainic, Ion Maiorescu, Titu Maiorescu si cu nepotii sai, Dumitru Barnutiu si Ioan Maniu.

Lucrarile de capetenie ale lui Barnutiu, care au fost tiparite, sunt in ordinea aparitiei: „Raporturile Romanilor cu Ungurii” (1852); „Dreptul public al Romanilor” (1867); „Dreptul natural privat” (1868); „Dreptul natural public” (1879); „Psihologia empirica si logica” (1871); „Stiinta virtutii” (1887); „Discursul de la Blaj” (1909).

Manuscrisele aflate la Academie: „Dreptul public natural”, „Dreptul privat natural”, „Despre constitutiune”, „Dreptul Gintilor”, „Istoria Legislatiei romane”, „Declaratia despre Statul Romaniei viitoare”, „Argumente de jurisprudenta si stiinta politica”, „Studiu comparativ despre monarhia ereditara, monarhia electiva si republica”, „Storia del Diritto Maritimo” (in limba italiana), „Estetica”, „Ethica”, „Fiziologia”, „Logica”, „istoria filosofiei”, „Metafizica”, „Pedagogia si Didactica”, „Despre necesitatea Academiei Romane”, „Institutionem Theologiae Moralis” (in limba latina), „despre soborul Fagarasului”.

Aceasta activitate uriasa, desfasurata in multiple domenii, este un corolar al activitatii publice a lui Simion Barnutiu, care a fost onorat cu urmatoarele demnitati colective: vice presedinte al marii Adunari Nationale de pe Campia Libertatii, vice presedinte al Comitetului Permanent de Actiune, Presedinte al Comitetului National Revolutionar al Romanilor din Transilvania, membru al delegatiei romane de la Viena. Activitatea lui profesionala s-a manifestat pe ternul pedagogic, in care a functionat de la varsta de 21 ani timp de 15 ani, succesiv, ca profesor la Preparandie, la Liceu si la Academia Teologica din Blaj si apoi ca profesor universitar la Iasi. Timp de 5 ani, Barnutiu a indeplinit functia ecleziastica de notar consistorial al Episcopiei de la Blaj.

Scrierile lui cu caracter national, social, politic, economic, juridic, filosofic, pedagogic si teologic au fost elaborate intr-un timp relativ scurt, de zece ani. Munca uriasa, depusa in atatea directii, este uimitoare, tinand seama de vasta bibliografie pe care a fost obligat sa o consulte si studiile temeinice si aprofundate pe care le-a facut in directii atat de diferite.

Varietatea preocuparilor lui Barnutiu ar fi trebuit sa se soldeze cu un mozaic desavarsit de lucrari. In mod uimitor, insa, ele prezinta o unitate reala de gandire, aproape fara echivalent, care atesta universalitatea inteligentei lui, manifestata in corsetul rationalist al unor conceptii adanc structurate. Luciditatea spirituala a acestui titan al renasterii romanesti se datoreste geniului sau, studiilor temeinice si contactului cu occidentul, care i-a imbogatit personalitatea.

Meritul de capetenie al operei lui rezida in eforturile de aplicare a principiilor filosofico-juridice la realitatea societatii romanesti, a timpului sau.

Simion Barnutiu a trait perpendicular pe pamant, depasind viteza pasului domol al generatiei sale. Prin gandirea lui, care reprezinta o culme de gandire a epocii sale, se poate afirma ca si-a devansat, cu o jumatate de secol, contemporanii.

Ars de dorul cararilor nestrabatute si atras de neintelese avanturi spre tot mai sus, acest solitar, deprins sa cutreiere regiunile senine ale cugetarii, ne-a oferit un exemplu rar de interdependenta organica intre istorie, filozofie, politica si constiinta nationala.

Munca lui uriasa, de reflexie si cercetare, viza elaborarea unui sistem pozitiv de renovare a starilor existente. Aportul lui de esenta in istoria gandirii sociale si filosofice din tara noastra este covarsitor.

(va urma)

iulie 28 2008, Barlogul Pntcd