O propaganda demagogica, fara temei istoric, s-a desfasurat incepand cu deceniul cinci, pe marginea acordului de neagresiune electorala din 1937, dintre partidele de opozitie, acord initiat de iuliu maniu si incheiat in ajunul alegerilor generale din octombrie 1937. pentru a contracara tendintele dictatoriale ale regelui Carol II, Iuliu Maniu a preconizat realizarea unui front care avea menirea sa obstaculeze planul regal(ce-si gasise servili suporteri). Aceasta initiative este departe de a constitui o eroare politica. Dimpotriva, nu a fost o actiune salutara( cel putin pentru moment), in scopul apararii institutiilor democratice si a descurajarii autocratiei. Intre 20 si 25 octombrie 1937, Maniu a invitat pe toti fruntasii opozitiei sa adere la un acord pentru asigurarea corectitudinii alegerilor generale. Menirea acordului era rasturnarea guvernului personal al regelui, condus de Ghe. Tatarescu. Pentru atingerea acestui obiectiv socotit de Maniu capital in vederea bararii dictaturii regale, partidele de opozitie urmau sa suspende temporar lupta dintre ele, actionand fiecare separat, pe baza programului propriu, neafectat de acord, pentru infrangerea guvernului si blamarea regelui. Asa-zisul ,, pact cu legionarii « a fost in realitate, acordul opozitiei, initiat de Maniu, semnat la 28 octombrie 1937 si in zilele urmatoare, acord la care au aderat in ordine succesiva : liberalii (Gh. Bratianu), legionarii (C. Codreanu), agrarierii (C. Argetoianu), social democratii (i. Fluieras), evreii (Dr. W. Filderman). Cuvantul de chemare al lui Maniu, adresat tuturor partidelor din opozitie(socialisti, comunisti, conservatori, cuzisti, iunianisti, germani, maghiari, iorghisti, averescani), nu a fost urmat decat de cele sase partide semnatare(din motive de oportunitate sau de speculatii politice). De mentionat ca in relatarile ulterioare, potrivit respectivul acord, este reprodus textul intelegerii publicat in prima zi, cu primele semnaturi, fara a se specifica adeziunile din zilele urmatoare. Initiativa lui Maniu s-a soldat cu infrangerea guvernului Tatarescu in algeri. Lupta impotriva periocolului care consta in dorintele dezgradite de stapanire ale regelui, a fost pozitiva si s-a incheiat cu succes. Poate este interesant de remarcat ca partidul comunist( care mai tarziu a ridicat incriminari impotriva «pactului » ) a dat dispozitie simpatizantilor sai sa voteze listele partidului national-taranesc. Este cazul sa fie relevata atitudinea lui Dinu Bratianu, seful partidului liberal, care s-a opus categoric intentiei de falsificare a rezultatelor, sugerata de Carol si de Tatarescu, si a dat in acest sens un avertisment COmisiei Centrale Electorale. Prin propaganda neonesta de mai tarziu, s-a pretins ca, prina cordul de neagresiune din 1937, Maniu ar fi propulsat pe scena politica a tarii miscarea legionara. Cu totul inexact ! In realitate, cei care (din intentia de a produce diversiuni) au sprijinit ascendenta politica a legionarilor, au fost, in ordinea importantei, Tatarescu, Regele Carol II, Argetoianu, vaida, Giugurtu, Goga. Astfel in aprilie 1936(3-5), guvernul tatarescu a aprobat si sprijinit Congresul legionarilor de la Targu-Mures tinut pe cheltuiala Statului, asigurandu-I toate inlesnirile, contend pe imprejurarea ca ascutisul respectivului Congres era indreptat impotriva partidului national-taranesc. (De altfel, Tatarescu era recidivist in acest domeniu, el fiind cel care pusese la care, cu cativa ani inainte, tot cu titlul dediversiune, scandalosul « congres studentesc « de la Oradea). Regele Carol II se intalnise la 14 februarie 1937, cu Corneliu Codreanu si tratase cu acesta aducerea legionarilor la putere( guvernare regala de mana forte), cu conditia ca Miscarea Legionara sa-l proclame pe rege ca sef al ei, (Codreanu nu a acceptat rusinoasa propunere regala). Tot cu aprobarea regelui Carol, acelasi Tatarescu acceptase organizarea, sub protectia organelor oficiale de ordine, a intineratiei demonstratii legionare prilejuite de inhumarea lui Motu si Marin, dupa plimbarea prin tara a cortegiului funerar. La 10 ianuarie 1936, Iuliu Maniu a initiat un cartel electoral al partidelor democratice, cu prilejul alegerilor partiale de la Hunedoara si Mehedinti(cartel care a repurtat un succes rasunator) a carui consecinta a fost guvernul Tatarescu. ( De altfel, Gh. Tatarescu s-a pretat docil la toate manevrele condamnabile ale nefastului rege, asigurandu-si parte insemnata de raspundere, pentru dezastrul tarii). La 16 aprilie 1938, considerand ilegala si necuvenita dizolvarea intempestiva a partidelor politice, Iuliu Maniu a declarat in mod public ca, nesocotind masura regala, isi va continua activitatea politica, a a elaborat un violent memoriu de protest si a lansat un appel la toate partidele din tara, pe care le-a invitat sa se alature acestui protest, insa din pacate nu a putut realiza solidarizarea preconizata din punctul sau de vedere( fruntasii politici, inclusiv cei ai «Uniunii Democratice»- titulu sub care activa P.C.R- s-au sustras, din lasitate, sa manifeste protestul lor).
In legatura cu propaganda demagogica ce s-a facut pe marginea «pactului de neagresiune», se convine sa facem constatarea ca o serie de «pacte electorale » si « acorduri politice » ingregistrate de viata politica a Romaniei, nu s0au bucurat de atentia critica de care a avut parte acordul initiat de Maniu in 1937, ci au fost tratate cu manevre politice de circumstanta( de ex faimosul pact de la Ciucea, incheiat de Goga cu partidul amghiar, acordul electoral Goga-Codreanu, acordul Tatarescu, partidele minoritatilor etnice,a cordul dintre Iorga si liberali, acordul guvernului Groza cu legionarii, reprezentati de Patrascu etc.). este de admirat ca Dl. Vlad Georgescu s-a lasat influentat de argumentele utilizate de denigratori postumi ai lui Maniu.
