„MAMĂ” e numele cel mai frumos ce i se poate da unei femei. Mama e străjerul credincios, care păstrează caracterul specific și toate însușirile unui neam. E întruchiparea sentinelei legendare, care stă neclintită, totdeauna la datorie, în slujba binelui, în slujba umanității ... E ocrotitoarea familiei care își apără cu neîntreruptă credință și cu unic devotament copiii, legea și moșia.

A fi mamă e începutul și sfârșitul chemării de femee; vitejia ei, mărturia vieții ei. Maternitatea e lupta cea mai sfântă a femeii, viața - și chiar moartea ei, mărirea ei, cununa ei de biruință. De strălucită biruință.

Maternitatea umbrește, prin splendoarea ei, toate celelalte calități, cu care este înzestrată dela natură, femeea. Căci e puterea care depășește toate puterile; e vrednicia mai înaltă decât toate vredniciile; e frumusețea mai desăvârșită decât toate podoabele pământului. E darul dumnezeesc de a fi mamă ... De a purta cel mai glorios nume cu care poate fi slăvit un muritor.

„Ziua mamelor” este un omagiu prea mic ce se aduce maternității. Nici recunoștința noastră, a tuturor, nu o poate răsplăti. Și nici monumentele ce i se ridică. O singură răsplată a îngăduit Providența, pentru altruismul neîngrădit al mamei, pentru jertfa ei cea mai mare, pentru virtutea ei cea mai frumoasă. E coroana de lauri a maternității: copilul.