sursa: cotidianul.ro, vineri 9 mai 2014, Afrodita Iorgulescu

Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” organizează pe 9 mai, în aula sa, orele 10-12, simpozionul "Carol I, o viaţă dedicată României", cu prilejul împlinirii unui secol de la inaugararea noului Palat al bibliotecii (www.bcub.ro).

Evenimentul va fi onorat de prezenţa Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu.

În deschidere, Corul Regal va interpreta Imnul Regal, acest moment fiind urmat de rostirea mesajelor de salut ale unor personalităţi marcante ale societăţii româneşti contemporane: prof. univ. dr. Remus Pricopie – Ministrul Educaţiei Naţionale, prof. univ. dr. Liviu Papadima – Prorectorul Universităţii din Bucureşti, Ion Caramitru – Directorul Teatrului Naţional.

În continuare, vor susţine comunicări prof. univ. dr. Ion Stoica, prof. univ. dr. Mircea Regneală, prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Marilena Rotaru, prof. univ. dr. Nicolae Noica, arhitect Miruna Berindei, dr. Tudor Berza.

Două expoziţii sunt dedicate evenimentului: Carol  I - viaţa şi activitatea (Holul Aulei) şi Regele Carol  I - ctitorul Bibliotecii Fundaţiunii Universitare (Corpul Boema).

Scurt istoric prezentat de BCU

Preocupat de viitorul tinerilor, Regele Carol I decide în 1891 să înfiinţeze“un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, al cărui scop va fi de a  procura studenţilor un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu”.

Inaugurarea primului local are loc la 14 martie 1895. Prin construcţie şi dotare, biblioteca este comparabilă cu cele mai  moderne  biblioteci europene din epocă. Spiru Haret, Ministrul Instrucţiunii Publice, afirma că în acest local “se adăposteşte una din instituţiile cele mai frumoase dacă nu chiar cea mai frumoasă instituţie culturală din Ţara noastră, care nu are pereche în multe alte ţări mai înaintate decât noi”.

După cinci ani de funcţionare, clădirea s-a dovedit neîncăpătoare şi atunci Regele Carol I hotărăşte extinderea ei. În acest sens, cumpără casa lui Grigore Păucescu şi construieşte pe acest teren, între anii 1911 şi 1914, folosind proiectul aceluiaşi arhitect francez Paul Gottereau,  o nouă aripă.

Inaugurarea noului local are loc la 9 mai 1914, în prezenţa Regelui Carol I, a I.P.S.S. Mitropolitul Primat, a Primului ministru I.C. Brătianu, a Ministrului Educaţiei I. Gh. Duca, a arhitectului Paul Gottereau, a Directorului bibliotecii Al. Tzigara – Samurcaş, a altor personalităţi marcante din acea perioadă.

De pe site-ul BCU  (www.bcub.ro) aflăm că:

“Regele Carol I, născut pe 20 aprilie 1839, este fondatorul bibliotecii noastre. Anul acesta, pe 9 mai, se împlinesc 100 de ani de la inaugurarea noului Palat al bibliotecii, mărit pentru a răspunde solicitărilor tot mai numeroase venite din partea studenţilor şi a corpului profesoral. Pentru Suveran, a fost ultima ieşire în public, decesul survenind câteva luni mai târziu, pe 27 septembrie 1914.”

Din istoricul BCU ( http://www.bcub.ro/home/istoric) am  mai reţinut  câteva momente:

- pe 10 noiembrie 2005, la aniversarea a 110 ani  de la inaugurarea Fundaţiei Universitare „Carol I”, invitat de onoare a fost  Majestatea Sa, Regele Mihai;

- pe 22 mai  2006,  este dezvelită o placă de bronz dedicată noii denumiri a instituţiei şi o efigie a Regelui Carol I;  bustul lui Carol I este amplasat în firida din faţa Sălii Profesorilor; se reiau  Conferinţele Fundaţiei Universitare „Carol I”;  invitaţi de onoare au  fost  Majestăţile Lor, Regele Mihai şi Regina Ana;

- în iunie 2008, pe frontispiciul Bibliotecii se revine la vechea titulatură, aşa cum a fost din 1914 până în 1948: Fundaţiunea Universitară „Carol I”;

- pe 6 ianuarie 2011 are loc festivitatea dezvelirii statuii ecvestre a Regelui Carol I în faţa clădirii Bibliotecii, pe locul în care  s-a aflat iniţial opera sculptorului Ivan Mestrovici.

La final,  redau integral   emoţionantele detalii  despre  legătura dintre Carol I şi  BCU, aflate la adresa  http://www.bcub.ro/cataloage/arhiva-stiati-ca/carol-i :

Carol I, amintirea unei mari domnii ...

      În 2014 se împlinesc 100 de ani de la inaugurarea clădirii extinse a bibliotecii Fundaţiei Universitare, ctitorie de suflet a Regelui Carol I. Comemorăm în acest an şi 100 de ani de la trecerea în eternitate a Regelui Carol I. Destinul acestei instituţii este strâns legat de cel al Augustului ei întemeietor. Ultima festivitate publică prezidată de Rege a fost la 9 mai 1914, cu prilejul inaugurării noii clădiri care, conform dorinţei Sale, se înălţa monumentală în faţa Palatului Regal.

     „...un cadou regesc făcut de un rege de o mare inteligenţă care a ştiut să strângă o parte din naţiune în jurul unor idei mai largi şi al unor ocupaţii mai elevate decât cele ale eternei politici“ -scria Marie G. Bogdan după o vizită la Biblioteca Fundaţiei, în 1929.

     Cu prilejul Anului jubiliar Carol I, în 2006, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ i-a consacrat ctitorului său un volum omagial intitulat „Carol I, amintirea unei mari domnii", care reconstituie destinul primului Rege al României, suprapus cu cel al marii sale construcţii arhitectonice. Structurată pe mai multe registre de lectură, lucrarea este o cronică a desfăşurării domniei şi totodată un corpus de texte din vremea respectivă precum şi ale unor istorici din zilele noastre. Evenimentele, oglindite prin mărturii şi amintiri, au loc între 1866 - anul venirii pe tron şi 1914 - anul morţii Regelui, totul reverberând către acele date, documente şi momente care jalonează raporturile lui Carol I cu Fundaţiunea Universitară, ilustrând grija pe care a manifestat-o permanent faţă de instituţie. Iată câteva repere ale acestui destin comun exemplar:

      În 1891 Carol I exprimase printr-o scrisoare adresată preşedintelui Consiliului de Miniştri intenţia de a întemeia „un aşezământ spre binele tinerimii universitare,... înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă /.../ Spre îndeplinirea acstui scop, facem danie, de pe acum, Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunei Publice o casă ce se va clădi cu cheltuiala Noastră, de pe planurile aici alăturate, pe un loc aşezat în faţa palatului Nostru. Punem totodată la dispoziţiunea aceluiaşi minister suma de 200.000 lei în rentă română 5 %“. În aceeaşi scrisoare, care a fost săpată cu litere de aur în lespedea de marmură din Sala de lectură, Regele indică între scopurile noului aşezământ: „de a veni în ajutorul acelora dintre studenţi care întreprind lucrări speciale /.../ sau pentru tipărirea tezelor cum şi de a da subvenţiuni acelora care, din lipsă de mijloace, ar fi siliţi să întrerupă studiile lor.“Exemplul regal este urmat cu entuziasm de diverse instituţii şi persoane din ţară şi străinătate care oferă donaţii, ajutoare şi subvenţii importante. La 9 iulie 1891 este promulgată legea prin care Fundaţiunea Universitară Carol I devine instituţie de stat, reprezentată ca persoană morală şi juridică de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi căreia „sub nici un cuvânt, nu i se va putea schimba menirea, conform cu intenţia Înaltului Fondator“.

     Construită după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, prima clădire a fost inaugurată la 14 martie 1895. Pentru acea vreme localul era foarte luxos, înzestrat cu mobilier din străinătate. Biblioteca ocupa numai etajul întâi, la parter erau, tot conform voinţei Regelui, magazine din a căror închiriere se asigura instituţiei un venit regulat. C. Rădulescu - Motru, primul bibliotecar al Fundaţei, povesteşte despre vizitele Regelui Carol I care venea, uneori singur, alteori însoţit de un membru al familiei regale sau cu un oaspete străin: „...Regele a intrat în sala cea mare de lectură pe la orele trei după amiază, fără a fi anunţat ... numai atunci s-a observat prezenţa Regelui şi studenţii s-au sculat în picioare. «Citiţi mai departe» le-a zis Regele, făcând semn să stea jos. După ce a terminat înconjurul sălii a plecat. Avea figura radioasă de mulţumire“.

     Cu trecerea anilor, Biblioteca ajunge neîncăpătoare, astfel încât Regele hotărăşte, în vederea extinderii clădirii, cumpărarea imobilului Păucescu, casă veselă şi primitoare, cu adâncă semnificaţie culturală, în care şi-a citit Eminescu Scrisoarea III. Acelaşi arhitect împlineşte dorinţa Regelui, păstrând vechiul corp al clădirii şi concepând simetric corpul principal, în forma unui arc de cerc. Rezultatul este impresionant, presa vremii relatează despre inaugurarea unui nou „Palat“ al Fundaţiunii, la 9 mai 1914. Amfiteatrul are 500 de locuri, depozitele de cărţi sunt cuprinzătoare, sălile de lectură splendide.

     “Cu părintească dragoste - spunea Carol în discursul inaugural - am urmărit, an după an, mersul acestei Fundaţiuni de cultură /.../ „Sunt fericit că pot astăzi dărui Universităţii noastre acest încăpător locaş pentru cultura tinerelor generaţiuni, hărăzind totodată scumpei noastre Capitale o clădire care va face cinste celor ce au executat-o şi vrednică de înaltul ei scop.“

     În toamna aceluiaşi an, în noaptea dintre 9 şi 10 octombrie, Regele se stingea la Castelul Peleş. Regina Maria relata despre legământul mut pe care l-a făcut în genunchi, lângă patul de moarte al bătrânului Rege, privind pentru ultima oară faţa lui atât de liniştită, atât de nobilă: „Nu te teme unchiule, îţi vom duce vitejeşte opera mai departe./.../ Voi încerca să fiu cum ai fost tu, credincioasă până la moarte, să-ţi iubesc ţara cum ai iubit-o tu atâţia ani îndelungaţi; cu voia Domnului îţi vom duce înainte opera fără a ne teme“.

Afrodita Iorgulescu