Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat este expresia politică, organizată, a două principii fundamentale ale tradiţiei istorice româneşti: ideea afirmării independenţei şi unităţii naţionale şi ideea realizării dreptăţii sociale. Conform primului principiu, ideea afirmării independenţei şi unităţii naţionale, PNŢCD considera ca exista doua zile mari in istoria Romaniei: Ziua Independentei (10 Mai) si Ziua Unirii (1 Decembrie).
Trecand peste faptul ca, in opinia noastra, Ziua Nationala a Romaniei ar fi trebuit sa fie, conform traditiei si importantei, ziua de 10 Mai, nu putem sa trecem cu vederea impoortanta zilei de 1 Decembrie, ziua Marii Uniri, pentru realizarea careia Partidul National Roman, antecesorul PNŢCD, a avut un rol extrem de important.
La 1 decembrie 1918, în casina militară din Alba-Iulia, s-au întâlnit 1.228 delegaţi din cele patru unghiuri ale ţării, din care 628 deputaţi ai cercurilor electorale româneşti din Transilvania şi Banat, restul fiind reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale, culturale, religioase, pedagogice, ai gărzilor naţionale, ai muncitorilor, femeilor, studenţilor. Delegaţii au adoptat Rezoluţia Unirii cu Ţara, visul de secole al naţiunii române. În numele Consiliului Naţional Român, Vasile Goldiş a citit această rezoluţie celor peste 100.000 mii de români, uniţi în suflet şi simţire, adunaţi pe platoul din cetate. Adunarea naţională a stabilit ulterior Marele Sfat Naţional, compus din 200 de membri aleşi şi 50 de membri cooptaţi. La 2 decembrie 1918, Marele Sfat a ales prima conducere româneasca a Transilvaniei, Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu.
În expunerea sa, Maniu a fundamentat juridic actul unirii şi a pus bazele unei politici a naţionalităţilor, magistral sintetizată în cuvintele: "...Nu vrem să devenim din asupriţi asupritori".
Consiliul Dirigent a funcţionat la Sibiu de la 2 decembrie 1918 până la 10 aprilie 1920, exercitând puterea în perioada de tranziţie şi adoptând măsurile cele mai indicate menite să ducă la integrarea Transilvaniei în România.
Gestul Partidului National Roman, condus de Iuliu Maniu, a fost cel care a condus la realizarea acestui act istoric. Fara Partidul National Roman, Unirea ar fi ramas, probabil, un simplu deziderat.
