Corneliu Coposu Fan Page

Corneliu Coposu - Actualitatea lui Simion Bărnuţiu (II)

Înapoi la Simion Bărnuțiu

Sa incercam acum sa reconstituim din portretele timpului si din descrierile si caracterizarile contemporane, figura si insusirile lui Simion Barnutiu.Talie inalta, aspect scheletic, mers apasat, chip zbarcit, ca scoarta unui gorun secular, cu ochii mari melancolici, intunecati, implantati adanc intr-o fata brazdata de cute adanci, grapate nu numai de zbuciumul marilor cautari, dar si de toate cate i-au fost date sa patimeasca.

Era nepot de preot si fiu de diac cu modesta stare materiala. S-a nascut inainte cu 171 de ani (la data scrierii acestui studiu, n.r.) intr-un cadru satesc care atesta cea mai desavarsita mizerie umana; a copilarit printre tarani romani striviti de saracie si servituti si a invatat de mic sa urasca saracia si servitutea. A trait intr-o tara devastata, pradata, incalcata si jefuita de sus si dinafara, cu istorie tesuta din catastrofa si oprimare, pe care nenorocirile si flagelele nu au reusit sa o infranga intre acei „parva romuli nepos”, pe care nici sabia dusmana, nici inecul, razmeritele interne, seceta si cutremurele nu i-au starpit. Oroarea de constrangeri, care pare a fi amprenta de capetenie a existentei lui Barnutiu, a mostenit-o de la stramosi.

In tineretea lui a plantat brazi si stejari si s-a jucat cu veveritele, in dealul Tarinei. A stat de vorba cu satenii, pe limba lor, talmacindu-le - deodata cu lectura cronicei lui Sincai, lumina invataturii, originea lor nobila, - si maretul lor viitor. Continutul de emotivitate care apare in expresiile din cuvantarile si scrierile lui despre taranul roman sunt generate de experienta lui din tinerete.

Resemnarea fatalista a taranilor oropsiti, pe care i-a cunoscut atat de bine, au determinat reflexii amare, pe care Barnutiu le-a formulat inca din perioada de scolarizare: „Cantitatea de multumire si nefericire - constata el - este constanta, numai repartitia ei difera. Rasturnarile aduc mutatii, dar nu afecteaza proportiile. Datoria conducatorilor de obsti este de se a apropia de colectivitatea pe care o conduc si de a-i asigura cat mai multe motive de fericire”.

Dezbinarile religioase dintre romani, provocate de sectarismul capeteniilor de confesiuni, pe care le-a trait cu inima stransa, l-au transformat in adversar redutabil al disputelor confesionale. Istoria originii si a inceputurilor de viata romaneasca, temeinic studiata, l-au facut sa imbratiseze cauza regnicolara a romanilor si viziunea unui spatiu geografic romanesc unificat.

Nedreptatea nationala si sociala pe care a sesizat-o la fiecare pas l-a impins la lupta pentru rasturnarea asezamintelor opresoare si crearea unei societati libere, omogene si democrate, fara de limitari de categorii sociale.

Acest om al scriptelor, al studiilor pasionate si al tacerii meditative, incitat necontenit de avalansele nedreptatii, se va transforma la un moment dat intr-un neinduplecat apostol al revolutiei, pentru a reveni, dupa erodarea institutiilor autocratice, la cartile sale.

Barnutiu a fost un om onest, de o rara corectitudine, deschis, luminat de conceptii, refractar exaltarii si sectarismului.

Tendintele lui evolutive erau impletite cu o matura cumintenie revolutionara, care exclude excesele, precipitarea si usurinta in chibzuiala si in acelasi timp infiereaza lasitatea si oportunismul.

A fost inzestrat cu toate virtutile inaltelor resorturi care formeaza oameni mari.

Aria lui larga de preocupari certifica universalitatea inteligentei cu care a fost inzestrat. Intelegea totul, in toate domeniile, cu o usurinta uimitoare si avea o intuitie miraculoasa. In amintirile lui Gh. Panu se arata ca la Iasi, „Barnutiu conta in anul 1855 ca cel mai invatat om al vremii, care cunostea toate tainele lumii”. Profesorul Micle il numeste „Cato al Romanilor” (1863). La acea epoca, Barnutiu cunostea temeinic filosofia antica greaca, romana, crestina si araba, precum si tot ce publicase in Occidentul european, in resortul filosofiei orientului indepartat. Studiase scolasticismul, nominalismul, realismul.

Barnutiu cunostea la perfectie limba romana, germana, italiana, maghiara si latina, fiind in masura sa redacteze elaborate in oricare din aceste limbi.

Avea, de asemenea, cunostinte avansate de elina si vechea slava.

Pe langa cunostintele temeinice de drept, era erudit pedagog, cu ample lecturi in domeniul pedagogiei si in toate disciplinele metafizicei.

Valoarea personalitatii lui s-a putut cantari din superbia cu care si-a purtat povara nenorocirii.

Gh. Baritiu a scris despre Barnutiu ca: „puritatea caracterului sau este curata, ca diamantul, iar iubirea lui de patrie si natiune, asemanatoare celor ale martirilor care au cazut victime credintei lor”.

Sentimentele profund umane care l-au caracterizat pe Barnutiu sunt etalate in proclamatia revolutionara catre romani, in care, in interesul luptelor crancene desfasurate in 1848 presedintele comitetului porunceste:

„Moarte si prapadenie vrasmasului, iertare si mila celor nearmati, prinsilor, biruitilor, muierilor, copiilor, batranilor”.

„Sa nu indrazneasca nimeni a se atinge nici de persoana, nici de averea altuia, fie acela de orice neam va fi, roman, ungur, evreu sau alt neam, pentru ca toti oamenii au deopotriva dreptul la viata si la averea lor si tuturor cu aceiasi cinste suntem datori”.

*

Pentru a nu fragmenta prezentarea tezelor lui Barnutiu cu trimiteri, mentionam ca ideile enumerate in prezenta comunicare sunt extrase din scrierile lui Barnutiu „Dreptul Gintilor”, „Psihologia empirica”, „Logica”, „Discursul din catedrala de la blaj”, „Metafizica”, articolul intitulat „O lege nedreapta”, „Despre constitutiune” si din corespondenta.

Textele fundamentale pe care este axata politica externa a Romaniei, cunoscute in lumea intreaga si acceptate de marea ei majoritate, sunt: egalitatea absoluta a tuturor statelor, independenta si suveranitatea tarilor, libertatea nationala si dreptul neingradit al fiecarui popor de a-si conduce destinul, eliminarea fortei si a amenintarii cu forta in raporturile dintre state, neamestecul in treburile interne ale altor state, solutionarea tuturor litigiilor pe cale politica.

Charta Natiunilor Unite stabileste ca principii de baza in raporturile internationale egalitatea deplina a tuturor statelor si popoarelor si dreptul lor de a dispune de ele insele si de a-si determina libere statutul politic si libera dezvoltare, dreptul tuturor popoarelor la independenta si suveranitate nationala, la respectarea integritatii teritoriului si inviolabilitatea frontierelor; de asemenea, proclama principiul obligatoriu al reglementarii pasnice a tuturor diferendelor, nerecurgerea la forta si la amenintarea cu forta, neamestecul in treburile interne ale altor state. Acordul de la Helsinki din 1 august 1945 mentine aceleasi principii.

Sa cautam aceste principii in tezele lui Barnutiu, proclamate cu 13 decenii in urma in „Dreptul Gintilor”:

„Toate natiunile sunt egale, in relatiile dintre ele, independent de marimea lor, si toate au drept la viata nationala proprie.”

„Suveranitatea natiunilor se intinde asupra intregului teritoriu populat de aceeasi natiune. Aceasta suveranitate este cel mai de pret bun al popoarelor.”

„Dezvoltarea reala a popoarelor se poate asigura numai in cadru national independent. Independenta juridica si economica este indispensabila pentru istoria unui popor.”

„Protectia straina asupra unui teritoriu national nu se poate admite”.

„Nici o interventie din afara pentru reglementarea vietii interne nu poate fi acceptata.”

„Ideea nationala se intemeiaza pe jus subsistentiae jus lebertatis personalis si jus aequitatis.”

„Libertatea popoarelor nu poate fi decat nationala.”

„Libertatea colectiva este instrumentul de baza al civilizatiei.”

„Orice dominatiune straina asupra unui teritoriu sau a unei natii se exclude!”

„rezbelul nu poate fi temei de asezaminte statele si nici presiunea armata a statelor nu poate fi izvor de drept, caci rezbelul nu este instrument legal.”

„Puterile mari si-au aranjat intotdeauna dreptul de a se amesteca in treburile puterilor mici fara nici un temei. Aceasta practica trebuie sa inceteze. Apelul la ajutorul unei tari straine pentru solutionarea neintelegerilor interne poate arunca patria in pericol.”

„Forta coercitiva nu are ce cauta in relatiile dintre popoare.”

„Toate schimbarile trebuie sa se faca pe cale pasnica.”

„Dreptul de existenta, egalitatea absoluta si libertatea unei natii deriva din dreptul natural.”

„Toate natiunile au drept sa-si asigure, dupa chibzuinta lor, organizarea.”

*

Acordul de la Helsinki din 1.VIII. 1975, intemeiat pe Pactul International din 16 decembrie 1966 cu privire al drepturile omului (ratificat si de Romania la 31 octombrie 1971), stabileste ca toti oamenii sunt egali si au dreptul la demnitatea umana, la eliberarea de teama si de mizerie. Asigura pentru fiecare individ dreptul al viata, la libertate, la securitatea personala, la un tratament uman. Se interzice tortura, sclavia, servitutile, munca fortata, se garanteaza egalitatea absoluta a tuturor oamenilor, libertatea totala de gandire, constiinta, opinie politica. Se asigura dreptul de manifestare libera si intrunire si se garanteaza familia, domiciliul, corespondenta si desfasurarea nestingherita a vietii particulare.

Barnutiu proclama, in temeiul dreptului natural, dreptul tuturor oamenilor la existenta, la libertate organica, la libertatea lor de gandire nelimitata si de manifestare neingradita, dreptul de desfasurare a culturii, a limbii nationale, a credintei religioase si a opiniilor. Barnutiu lanseaza axioma: nu e cu putinta valoare fara cultura, cultura fara libertate, libertate fara existenta nationala. Libertatea individuala este valoarea constanta pentru dobandirea puterii, demnitatii, fericirii si bunei stari”.

„Omul este o valoare care exista prin sine si in sine.”

Problema populatiei numeric minoritara inclusa geografic in spatiul unei natiuni a constituit preocuparea de capetenie a cercetatorilor si a forurilor internationale. Mai cu seama in ultimele doua secole, zguduite de framantari si de conflagratii.

Barnutiu se ridica impotriva hegemoniei si impotriva sovinismului, preconizeaza raporturi bazate pe echitate si justitie si conditii de egalitate perfecta, intre populatia numeric majoritara si celelalte populatii.

„Nu poate exista o dreptate pentru o colectivitate nationala, care sa insemneze in acelasi timp o nedreptate pentru alta.”

Acelasi drept natural trebuie sa fie recunoscut pentru toate populatiile, indiferent de marimea lor.”

„Natiunea romana nu are cuget dusman impotriva altor natiuni, nici nu voieste a domni peste alte popoare, dar nici ca va suferi a fi supusa altora.”

In ce priveste problema populatiilor numeric minoritare din Romania, Barnutiu precizeaza ca: „Afara de o mana de sasi si de unguri, amestecati printre romani, Ardealul e proprietate adevarata a natiunii romane, care o a castigat inainte cu vreo 1.700 de ani”. (Discursul de la Blaj)

In textul juramantului elaborat de Barnutiu se precizeaza: „Jur ca voi sustine totdeauna natiunea noastra romana pe calea dreapta si legiuita si o voi apara, din toate puterile mele, impotriva oricarui atac si asuprire”; „voi apara libertatea, egalitatea si fratietatea, voi respecta toate natiunile, poftind egala respectare de la dansele. Nu voi incerca sa asupresc pe nimeni, dar nici nu voi suferi sa ne asupreasca nimeni”.

In proclamatia de la 19 octombrie 1848, Barntiu scrie: „Cu tarie si curaj sa mai imbiem o data cu pacea pe concetatenii nostri unguri si secui”.

„Va poftim pe ce aveti mai scump si mai frumos nu lasati sa treaca acest mare moment de impacare, de frateasca intrunire, caci cine stie cand se va mai intoarce” continua Barnutiu, in proclamatia catre natiunea maghiara din 28 octombrie 1848.

Punctam, in continuare, cateva aspecte, nesesizate, care demonstreaza permanenta actualitate a gandirii lui Barnutiu:

La mijlocul secolului trecut (1851), ocupandu-se de necesitatea emanciparii economice a societatii, Simion Barnutiu lanseaza ideea uimitoare - pe care, in mod nepermis, biografii si analistii lui o lasa neevidentiata -, ca „samburele crizei economice rezida in supravietuirea anacronica a conceptiilor retrograde, depasite. In anul curent, celebrul profesor de drept fiscal de la universitatea din Copenhaga, Mogens Glistrup, lanseaza teza, care starneste senzationale dispute si controverse in sferele economice occidentale, sfarsind prin a fi considerata valabila: „Blocajul si falimentul economic mondial se datoresc exclusiv supravietuirii anacronice a conceptiilor retrograde”. Exact ceea ce anuntase Barnutiu inainte cu 127 de ani.

In anul 1857 Barnutiu scrie ca procesul indelungat de evolutie pentru formarea constiintei istorice a unui popor trebuie sa treaca prin trei faze: instinctul continuitatii si coordonarea lui cu traditia nationala si teritoriul ancestral, sentimentul istoric de atasament la natiune si integrarea natiunii in destinul omenirii. Conceptia moderna privind formarea constiintei istorice, pe care o aflam, dupa 13 decenii, in istoria civilizatiilor, stabileste riguros etapele ei, tot trei la numar, precum le fixase Barnutiu: instinctul continuitatii si coordonarea lui in timp istoric si spatiu geografic, constiinta atasamentului la colectivitate si integrarea colectivitatii in umanitate.

Ideea actuala despre sistemul optim de culturi agrare preconizeaza colectivitatea loturilor. Barnutiu a lansat in 1848, intr-o epoca dominata de acerbe instincte de proprietate, ideea asocierii taranilor cultivatori de pamant, pentru a-si cultiva, cu puteri unite si cu destoinicie sporita, terenurile.

Intr-o vreme cand existenta unei armate puternice justifica orice razboi de cucerire, Barnutiu a elaborat o definitie valabila si astazi a razboiului just si a razboiului injust (1855).

In al sau „Drept natural public”, Barnutiu scrie, in anul 1856, dezavuand cinica intelepciune a lui Machiaveli, ca „defectul cel universal al politicii este lipsa unui drept rational bine determinat si recunoscut”. Se mai poate adauga, astazi, ceva acestei teze_

Discutand in „Dreptul gintilor” despre interventia straina, Barnutiu conchide ca „nici un stat nu are, sub nici o motivatiune, dreptul de interventiune in treburile altui stat. Raporturile dintre state sunt a se face fara forta si sunt permise numai sub forma unor comunicatiuni amicale, ca o ambiare de intermediatiune, care nu micsoreaza egalitatea si interdependenta statului si nici nu insemneaza o amestecare in lucrurile straine”. Nu intrebam daca conflagratiunile si rasturnarile nenumarate, inregistrate de omenire de la mijlocul secolului trecut incoace, au modificat cu vreo iota valabilitatea tezei lui Barnutiu?

In Capitolul X din „Dreptul Gintilor”, analizand proiectele avansate de Rousseau si Kant, care vizau intemeierea si consolidarea unei autoritati suprastatale, care sa asigure pacea eterna dintre natiuni, Barnutiu, declarandu-se in principiu de acord cu acest luminos obiectiv, face rezerve in ce priveste sacrificarea sau atingerea suveranitatii nationale, pe care o aseaza deasupra oricaror tentative de incorsetare.

Vorbind despre teritoriul natiunii romane, intr-o epoca in care spatiul nostru geografic era insumat sub jurisdictia statelor invecinate, Barnutiu stabileste ca „indiferent in posesiunea cui se afla” acest teritoriu este proprietatea universitatii romanesti si nu poate fi despartit decat faptic de teritoriul statului roman, iar suveranitatea natiunii romane se extinde asupra lui, in etern”.

Tot Barnutiu spune, in 1859, ca „Romanii trebuie sa solidarizeze si sa se uneasca cu toate natiunile care recunosc si respecta libertatea, suveranitatea si independenta natiunilor”.

X

Datorita spiritului sau sintetic, clar vazator, Barnutiu s-a dovedit mester in explicarea lapidara a esentialului, din doctrinele complexe.

Din numarul mare al definitiilor originale elaborate de Barnutiu, vom insera cateva care impresioneaza prin plasticitatea lor:

„Nationalismul este iubirea de natiune”.

„Patriotismul este dragostea de Patrie”.

„Cosmopolitismul este iubirea de oameni si corolarul de bunavointe fata de genul omenesc”.

„Nationalitatea este bunul nostru cel mai de pret; intr-insa ne-am nascut, intr-insa viiem, ea ne-a crescut, intr-insa ne miscam, cantecele ei ne intaresc bucuriile si ne alina durerile; prin nationalitate vorbim cu stramosii care ne-au precedat cu mii de ani si prin ea ne vor cunoaste, peste mii de ani, stranepotii”.

„Principiul suprem al dreptului: tot ce nu tulbura ordinea rationala intre oameni”.

X

Intr-o epoca in care lumea mare medita destul de putin, neostenitul ganditor, care a fost Simion Barnutiu, a iubit cu pasiune cugetarea si a fost obsedat de preocuparile cunoasterii. Convingerile lui, dobandite pe cale rationala, i-au devenit organice. A crezut cu tarie in puterea ratiunii si in triumful ei viitor.

Maniera lui de exteriorizare a fost, prin excelenta, axiomatica.

Desprindem din noianul cugetarilor lui cateva sentinte, frapante prin adancimea si actualitatea lor:

* „Libertatea este bunul cel mai de pret al omului. Libertatea este mai veche decat servitutea. Libertatea fara drept de stapanire nu este cu putinta. Libertatea este arma ideologica contra opresiunilor. Cantitatea de libertati individuale pe care le poate castiga si conserva societatea este in functie de gradul ei de maturitate politica. Individualitatea este caracterul fundamental al tuturor fiintelor. * Dreptul la existenta egala, viata si cultura nationala, manifestat prin toate libertatile naturale, deriva din insasi existenta comunitatii. Universalitatea rezida din individualitate. * Toti oamenii de pe pamant sunt egali, conform demnitatii umane, independent de inegalitatea pozitiei lor sociale, a puterii si averii lor, a culturii lor sau a dregatoriilor pe care le ocupa. * Nici un popor nu poate fi conceput fara nationalitatea proprie. * Suveranitatea unui popor si drepturile lui nu se revendica, ci se proclama. * Dreptul natural sta deasupra oricarui drept pozitiv. * Societatea nu poate limita sau uzurpa drepturile fundamentale. * Legile restrictive nu pot impiedica comunicatia cugetelor. * Un drept pozitiv, care nu este fondat pe dreptul natural si rational, ramane doar un instrument opresor hibrid al puterii autarhice si inceteaza de a fi drept. * Legile care nedreptatesc si asupresc nu merita respectate. * Adevarul se propaga si se intareste cu arma invataturii si a convingerii, nu cu puterea fizica si cu tunul. * Adevaratul patriot nu trebuie sa lupte doar pentru fericirea natiei lui, ci si pentru binele omenirii intregi. * Datoria tuturor cetatenilor este de a sacrifica totul, pentru conservarea independentei nationale. * Fundamentul existentei unui stat este contractul social liber consimtit. * Societatea civilizata are nevoie de libertate nezagazuita. * Nici un sistem social nu poate dainui fara ideologie. * Ideologia se transforma in actiune, in masura in care oamenii isi stabilesc revendicari indreptatite si motivate. * Fiecare individ reprezinta o valoare unica si fara egal. Aceasta este caracteristica originala a umanitatii. * Polimorfismul cultural este atributul major al omenirii.

X

Din portretul de ganditor politic al lui Simion Barnutiu, nu pot sa lipseasca celebrele lui postulate de la 1848, stabilite in conformitate cu dreptul natural si menite sa asigure fericirea natiei si binele umanitatii. Iata-le:

  • egalitatea deplina intre toate natiunile
  • independenta si suveranitatea nationala a tuturor popoarelor
  • libertatea individuala si colectiva
  • libertatea limbii si a culturii
  • libertatea de cugetare si manifestare
  • libertatea de independenta religioasa
  • libertatea presei si desfiintarea cenzurii
  • libertatea comertului si a industriilor
  • constitutie si norme de drept adoptate
  • participare reprezentativa in conducerea societatii in legiferare si impartirea dreptatii si exercitarea puterii de catre popor
  • desfiintarea privilegiilor, a iobagiei, a dijmelor si zeciuielii
  • educatia natiunii prin institute de invatamant
  • infiintarea si inarmarea armatei nationale.

X

Aparut intr-un univers social dramatic, rascolit de toate vanturile aspre ale istoriei, Barnutiu s-a lasat antrenat de superbul avant al iluminatilor, care cauta parghia de rasturnare a opresiunii.

A ajuns la concluzia, prematura pentru epoca sa, ca pentru dezvoltarea moderna a societatii contemporane trebuie sa se tina seama de transformarile impuse de evolutia vremii.

A urmarit schimbarea oranduielilor printr-o lupta disperata de eliberare nationala si sociala, pentru salvarea existentei amenintate a neamului sau. A imbratisat ideea majora a unitatii tuturor romanilor, peste fruntariile absurde care ii desparteau, si a militat, cu energie rara, pentru acel tel, care parea inca irealizabil. Numele lui este indestructibil legat de descatusarea constiintei nationale.

A meditat ani in sir, intre cronici si hrisoave, de dragul poporului sau. Dar ganditorul erudit, fiind dublat de un mare fanatic al dreptatii nationale, nu a pregetat sa se aseze purtator de steag si datator de porunci in fruntea poporului, conducandu-l la lupta armata pentru sfaramarea catuselor care-l inrobeau.

A oglindit, in opera si activitatea sa de valoare incontestabila, interesele vitale nationale si sociale ale poporului roman si si-a onorat, ca nimeni altul, apartenenta la idealurile vremii.

A exprimat cu vigoare dorintele arzatoare ale unui neam care, de-a lungul secolelor de istorie, nu a cunoscut decat suferinta.

Si-a marcat prezenta activa acolo unde s-a plamadit istoria.

Apoi, atarnand in cui armele revolutiei, s-a asternut din nou pe meditatie, devansand cu un pas apreciabil stadiul idealist si rationalist al conceptiei filosofice contemporane si patrunzand la un loc de frunte in galeria celor mai de seama ganditori romani ai veacului trecut.

S-a dovedit, in acelasi timp, mare novator in pedagogie, in estetica, in antropologia filosofica si in estetica, domenii de cercetare pana atunci neexploatate, in care a deschis, cu modestie si migala, drumuri noi, ce-i vor inscrie numele in istoria inteligentei.

Prin prisma anilor trecuti, care au asternut o semi-uitare nemeritata peste numele lui, permanent actualul Simion Barnutiu ne apare ca omul cu cea mai profunda intelegere a dimensiunii spirituale si morale a poporului roman.

Bucuresti, mai 1979

Corneliu COPOSU

............

Corneliu COPOSU, 14 Septembrie 2008, Caiete silvane

Articol citit de 3420 ori.

Alte articole