Născut în urmă cu 95 de ani, Corneliu Coposu este întruchiparea spiritului secolului 20, ca puţini alţii dintre contemporanii săi. De fapt, el reprezintă tot ce a avut mai bun de oferit secolul 20, în ceea ce priveşte valorile, curajul şi talentul politic.
S-a născut în 1914, într-o regiune aflată atunci pe teritoriul Austro-Ungariei. A devenit liderul Partidului Ţărănesc Creştin Democrat în perioada interbelică, apoi, în timpul regimului Antonescu din cel de-al Doilea Război Mondial s-a alăturat rezistenţei, iar după 1947, a intrat în rândurile opoziţiei anticomuniste. A suferit zeci de ani de persecuţii din partea comuniştilor, a fost încarcerat şi trimis la muncă silnică. Şi-a pierdut soţia din pricina unei boli pe care aceasta a contactat-o în închisoare. Şi a continuat să îşi ispăşească pedeapsa cu muncă forţată, chiar şi după ce a fost eliberat din închisoare. Dar toate astea nu l-au îngenuncheat pe Corneliu Coposu. Convingerile sale şi credinţa sa au fost de nezdruncinat. Chiar şi atunci când era constant terorizat de Securitate, a reuşit, în anii ’80, să stabilească şi să-şi menţină legăturile cu creştin-democraţii români aflaţi în exil, şi cu mişcarea Creştin-Democrată Internaţională.
Când, în decembrie 1989, românii s-au eliberat de sub jugul unuia dintre cele mai brutale regimuri comuniste din Europa, Corneliu Coposu a revenit în atenţia publică. Imediat a trecut la treabă, a început să planifice, să organizeze, să construiască şi să conducă alternativa creştin-democrată la rămăşiţele vechiului regim, persoane transformate peste noapte în naţionalişti şi populişti. În prima jumătate a anilor ‘90, a reuşit să devină una dintre figurile proeminente ale politicii româneşti. Atunci l-am cunoscut. Admiraţia mea pentru acest om a crescut de la o conversaţie la alta. Am simţit întotdeauna că are ce să ne înveţe, pe noi, pe europeni. Şi asta datorită convingerilor sale democratice şi a credinţei sale de nezdruncinat că Europa trebuie să fie întreagă şi liberă. Şi a credinţei sale în Dumnezeu, care l-a ajutat în cele mai negre momente ale dictaturii şi i-a dat puterea să ducă până la capăt luptele politice din România liberă.
Întotdeauna mi-l voi aminti ca pe un mare prieten. Şi toţi ni-l vom aminti ca pe un om exemplar – Român, European, Creştin şi Democrat.
