Mă înclin pînă la pămînt în faţa ta, Senior al verticalităţii politice, cu nume şi destin de martir, şi mă întreb: de acolo, de unde eşti, vezi oare ce se întîmplă? Ai plecat neîncovoiat şi neînvins. Dar tu nu sabia ai vrut s-o aduci, ci pacea; nu zîzania, ci concordia; nu ura, ci buna înţelegere. Din fumul de ţigară care te învăluia, gîndirea ta cu drag de ţară propovăduia RAŢIUNEA, nu oarba încăpăţînare; încordarea creatoare, nu încremenirea în proiect; mîna întinsă prieteneşte, nu pumnul în masă.

De acolo, de unde eşti, vezi oare şi te doare ce se întîmplă? Îţi sîngeră mult încercata inimă la gîndul că nu suntem demni de legatul ce ni l-ai lăsat? Ne-ai cerut să vorbim O LIMBĂ - şi e babilonie. Ai vrut transparenţă - şi suntem tulburi. Ai cerut onestitate de cristal - şi navigăm printre matrapazlîcuri. Ai crezut în promovarea valorii - şi propăşesc mediocrităţi patentate care se gudură bine. Din crezul tău de oţel s-au laminat fire subţiri şi încîlcite, şi chiar şi acestea au fost transformate în biată aţă albă cu care sunt cusute aranjamente stranii.

Ne lipseşti, Bătrîne Domn al drumului onest şi demn! Te rugăm, dă celor ieşiţi de sub pulpana ta mintea cea clară şi încălzeşte-le sufletele cu o scînteie din îndelunga ta ardere!

George Pruteanu, 23 mai 1998, Pruteanu.ro