Într-un volum omagial prezentat mitropolitului N. Bălan al Ardealului în 1940 citesc un text intitulat „Românii din America”, scris de Policarp Moruşca, „episcop misionar al românilor ortodocşi din Ţările apusene şi America”.
Citiţi următorul fragment făcând abstracţie de autor şi de anul în care l-a scris:
N’a prea fost de altfel în viaţa Românilor din America an fără vrajbă. Patima grupării pe „partide” şi-a făcut ravagiile şi acolo. Dacă n’au fost partide politice, au fost totuşi şi sunt şi azi fărămiţări în tabere potrivnice. Avem aşezări româneşti, ce nu numără mai mult de 2000 de suflete, dar au 27 de organizaţii. Într’un oraş mai mare sunt 48 de organizaţii româneşti, cu câte un „preşedinte” sau „prezidentă”. Cea mai rea boală a vieţii româneşti în America e această boală a preşidenţiei, ce se repetă an de an. Căreia i se mai adaogă şi răul regionalismului, uneori mai acut decât aici acasă, între Bănăţeni, Bucovineni şi Macedoneni faţă de Ardeleni, luptându-se pentru supremaţiei în diferitele organizaţii, împotrivindu-se unii altora şi după o împreună vieţuire de 30–40 de ani pe pământ străin.
11 octombrie 2010, Vaisamar.worpress.com
