Corneliu Coposu Fan Page

Corneliu Coposu - Schitul lui Dan, 19 mai 2011

Înapoi la Despre noi în Internet

Corneliu Coposu

Se naste la Bobota, în judetul Salaj. Fiul protopopului greco-catolic, Valentin Coposu si al Aureliei, nascuta Anceanu.

Bunicul patern, Grigore Coposu, era preot, colaborator al lui Gheorghe Pop de Basesti. Bunicul matern, Gavril Vaida de Glod era preot, var primar cu Alexandru Vaida Voievod Creste si este educat într-o familie care desfasura o intensa activitate politica pentru recunoasterea drepturilor românilor în Imperiul Austro - Ungar, prin intermediul Partidului National Român.

Tatal, Valentin Coposu, vajnic militant pentru afirmarea clauzei românesti în Transilvania, a suferit numeroase persecutii: a fost închis la Vac, Szegedin, Budapesta sub acuzatia de înalta tradare. A fost pus în libertate personal de generalul Mosoiu, cu ocazia eliberarii Budapestei dupa intrarea armatei române în capitala maghiara. Valentin Coposu a fost deputat în Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918 si a votat Unirea.

Mama, Aurelia, fiica protopopului unit Iulian Anceanu si a Corneliei, nascuta Vaida, era descendenta unei vechi familii ce reunea traditiile politico-culturale si religioase ale mediului românesc ardelean. Aurelia Coposu i-a educat pe cei cinci copii ai sai: Cornel, Cornelia, Doina, Flavia si Rodica, în spiritul moralei crestine si patriotismului românesc autentic

Face scoala primara in Bobota si continua studiile la Liceul Sfantul Sava din Blaj.

Studiile juridice si economice le face la UNIVERSITATEA din Cluj.

Rolul cel mai important în evolutia sa ulterioara îl joaca apropierea si influenta marelui artizan al Unirii din 1918, Iuliu Maniu, care devine mentorul si modelul sau de-a lungul întregii sale existente.

Corneliu Coposu

"COPOSU E DE VINA "

O blasfemie zvonită prin PSD spune că pentru a-şi convinge discipolii necredincioşi de învierea lui politică, Ion Iliescu le-a arătat urmele sulei pe care Corneliu Coposu i-a pus-o în coaste.

Pentru orice rău, exponenţii regimului Iliescu, în frunte cu el însuşi, dădeau vina pe Senior. „Coposu e de vină”, devenise refrenul postdecembrist. Din păcate, aveau dreptate. Dar invers! La moartea Seniorului, Vasile Văcaru, fie iertat, a anticipat: „Viaţa din România va fi mizerabilă fără Corneliu Coposu”.

După ce s-a dus, (de)căderea politică şi morală a fost cu atât mai dramatică, cu cât standardele lui au fost mai înalte. Coposu e de vină că a ridicat mult prea sus ştacheta. Şi tot Coposu e de vină pentru că, din păcate, cei mai departe de standardele lui s-au dovedit chiar epigonii din partidul cu care şi-a identificat viaţa şi cu grija căruia a plecat la Dumnezeu. Pe data de 11 noiembrie 1995.

Suferinţa şi moartea Seniorului au fost determinante pentru rezultatele alegerilor din noiembrie 1996. Dar moştenirea lui s-a dovedit cu atât mai grea cu cât aştepările (post)electorale au fost până la cer, pe măsura mitului postum.Tot Coposu e de vină. Pentru că, în lupta contracronometru cu moartea, nu a putut să prevină imensul gol lăsat în urma sa, pregătindu-şi succesiunea.

Corneliu Coposu a fost demonstraţia că politica şi morala sunt compatibile. Incoruptibil cu graţie, el nu tranzacţiona principiile. Fermitatea morală nu implica, însă, rigiditate politică. Dimpotrivă, negocia. Şi practica arta compromisului politic, care nu compromite moral. Căuta soluţii de adecvare la realitate, refuzând blocarea în proiect, care mortifică principiile şi valorile, pentru că reprezintă incapacitatea practică de a le servi. În 1993 şi în 1995, Corneliu Coposu a făcut demersuri, în consens cu diplomaţia americană şi occidentală, privind o coaliţie PDSR-CDR, pentru o guvernare de natură să propulseze România în primul val de extindere a NATO, Madrid 1997. Dar preşedintele Ion Iliescu a respins iniţiativa. În telegrama de condoleanţe, Wilfried Martens, preşedintele PPE, pe atunci, creştin-democrat, considera o tragedie pentru ţara noastră şi pentru Europa faptul că preşedintele Corneliu Coposu n-a ajuns să conducă România.

Conu Alecu Paleologu spunea, după căderea guvernului Ciorbea, că nu se ştie ce ar fi fost dacă mai trăia Corneliu Coposu, dar se ştie sigur ce nu s-ar fi întâmplat.

Seniorul facea diferenta . Oamenii se impart in doua categorii , unii care au si altii care n-au frison cand il vad pe Coposu . Traian Ungureanu a dezavuat termenul de Senior pentru Corneliu Coposu . Defapt lui ii placea sa i se spuna Seniorul . Nu-l idealizez . Nu este nevoie . Pur si simplu il iubesc pentru că a fost cel mai mare Sălăjean de-al meu si unul dintre cei mai buni politicieni români !!

16 ani fără Senior . COPOSU E DE VINA !! Pentru că nu a fost nemuritor ...

19 mai 2011, Schitul lui Dan

Articol citit de 2363 ori.

Alte articole