Monografia satului Bădăcin şi a familiei Maniu

Autori: Cristian Borz

Editura: Caiete Silvane, Zalau, 2012

O lucrare de referință pentru istoriografia sălăjeană

Marin Pop

Istoria ultimelor două secole a Țării Silvaniei nu se poate scrie fără a aminti cele patru localități care constituie pilonii de bază ai românismului din acest ținut: Bocşa lui Simion Bărnuțiu, Băseştiul familiei Pop, Bădăcinul familiei Maniu şi Bobota familiei Coposu.

Bădăcinul face parte şi el din acest patrulater magic al Țării Silvaniei, prin personalitățile pe care le-a dat istoriei, în special cele aparținând familiei Maniu. În acest context, a scrie o monografie a Bădăcinului este o întreprindere ştiințifică deloc uşoară.

Chiar dacă despre familia Maniu s-a mai scris, se simțea nevoia unei monografii care să cuprindă întreaga istorie a Bădăcinului. Şi iată că ea a apărut prin strădaniile preotului din Bădăcin, Cristian Borz. Ea este rodul mai multor ani de muncă, de documentare şi studiu în arhive, biblioteci şi din bibliografia edită.

Elaborarea unei monografii nu este un lucru uşor, fiindcă ea reprezintă, în primul rând, o recuperare a memoriei unei comunități şi este menită nu doar să trezească recunoştința față de faptele înaintaşilor, ci să stea ca exemplu şi îndemn pentru generațiile viitoare. Ea este rezultatul unor cercetări ştiințifice îndelungate şi anevoioase pentru a culege informații din diverse surse, începând cu cele privind vestigiile arheologice, până la evenimentele contemporane şi ultra-contemporane, acestea din urmă primite şi pe cale orală de către autor de la oamenii mai în vârstă ai satului, care au participat la anumite evenimente istorice, precum badea Vasile sau familia Boilă. De la cultura materială, până la cea spirituală sau imaterială, până la tradiții şi ocupații supuse impactului modernității.

Lucrarea de față evidențiază preocuparea constantă a autorului pentru a acumula noi informații ştiințifice, a le aprofunda şi, apoi, pune în valoare.

Preotul Cristian Borz s-a născut la data de 18 februarie 1974, la Nuşfalău, dar este originar din localitatea Iaz. În anul 1988 se înscrie la Liceul Electrotehnic RTV din Constanța, unde a urmat prima treaptă şi, apoi, la Brăila, treapta a doua, unde a şi absolvit în anul 1992. Se înscrie, un an mai târziu, la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Oradea şi a absolvit în anul 1997. După absolvire s-a înscris şi a absolvit, un an mai târziu, cursul post-universitar, specializarea „Ecumenism”, la, Facolta Teologica dell’Italia Settentrionale, Udine, Italia. Tot la pregătirea profesională a preotului Cristian Borz mai adăugăm că în perioada 2007-2008 a urmat cursuri de Masterat, la Facultatea de Teologie din Oradea, specializarea „Fundamente ale identităţii europene”.

Autorul acestei lucrări este o personalitate binecunoscută pentru preocupările sale ştiințifice, publicând de-a lungul timpului o serie de articole în revistele de cultură din Sălaj, în special în Caiete Silvane şi Flori de Crin. La cea din urmă continuă munca înaintaşilor săi, Teofil Bălibanu şi Romul Pop, în calitate de redactor şef.

După cum subliniază şi autorul, cu toate că istoria Bădăcinului se contopeşte cu cea a familiei Maniu, începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea, datorită importanței pe care o are această familie pentru istoria noastră națională a fost nevoit să împartă lucrarea în două părți: Monografia satului Bădăcin şi Monografia familiei Maniu.

În prima parte a lucrării avem de a face cu o monografie istorică clasică, dar care cuprinde şi elemente de cultură populară.

Mediul fizico-geografic, cu toate componentele sale, este analizat de către autor în primul capitol al lucrării.

Autorul se dovedeşte a fi un bun cunoscător al realităților din Bădăcin şi tratează cu profunzime problemele locului. După ce efectuează un scurt istoric al Comitatelor sălăjene, autorul dedică un vast capitol istoricului satului Bădăcin, începând cu prima lui atestare documentară şi ipotezele privind originea numelui localității. Sunt evidențiate, apoi, importantele vestigii arheologice descoperite de către arheologi, în mare parte specialişti ai Muzeului de Istorie şi Artă - Zalău, începând cu cultura Tiszapolgar, până la cele medievale. Aminteşte, apoi, vremurile de restrişte în care localitatea a avut de suferit de pe urma năvălirilor tătare şi turceşti. Un subcapitol separat este dedicat Cetății Batho-Istorie ry din Şimleu, de care aparținea în evul mediu şi Bădăcinul, devenit proprietatea familiei Bathory. În continuare, autorul analizează principalele evenimente istorice care au influențat dezvoltarea localității şi la care au participat şi locuitorii din Bădăcin: Revoluția de la 1848, când bădăcinenii se înrolează sub steagul lui Iacob Deleu din Pericei; Memorandul de la 1892, al cărui autor principal a fost Iuliu Coroianu, fratele Clarei Maniu, iar din delegația de 300, care a dus memoriul la Viena, s-a numărat şi tânărul absolvent Cassiu Maniu; Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, al cărei principal artizan a fost Iuliu Maniu, dar care a fost semnată şi de Cassiu şi Cornelia Maniu, frații săi, primul în calitate de deputat ales al cercului electoral Şimleu, iar sora Cecilia în calitate de reprezentantă a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene; tragicul an 1940, când, în urma Dictatului de la Viena, familia Maniu şi alte familii din Bădăcin au fost nevoite să părăsească Ardealul cedat Ungariei horthyste.

Importante şi inedite informații despre localitate aflăm în capitolul următor din recensămintele populației, date referitoare la evoluția demografică a localității, religioasă, edilitară sau sanitară.

Vieții spirituale a comunității din Bădăcin îi este consacrat un capitol de sine stătător. Evoluția istorică a vieții religioase, a instituțiilor de cult şi a învățământului, în cadrul căruia un rol fundamental, până la 1918, l-au avut şcolile confesionale româneşti, sunt analizate riguros de către autor. De asemenea, un subcapitol aparte este dedicat momentului istoric de referință 1933 (Iuliu Maniu împlinea vârsta de 60 de ani şi, totodată, se împlinea centenarul naşterii tatălui său, Ioan Maniu), când, pe terenul donat de Iuliu Maniu, se construieşte Casa Națională „Ioan şi Clara Maniu” din Bădăcin, care avea multiple funcționalități: şcoală, sală de lectură şi şezători pentru adulți, arhivă şi muzeu pentru Societatea Culturală „Sălăjana” a studenților sălăjeni care învățau la Cluj şi al cărei preşedinte de onoare era Iuliu Maniu etc.)

Într-un capitol separat facem cunoştință cu tradițiile, ocupațiile, momentele esențiale din ciclul vieții (naşterea, căsătoria, moartea), care definesc comunitatea din Bădăcin.

Evenimentele istorice contemporane şi ultra-contemporane, începând cu distrugerea satului tradițional interbelic, prin colectivizarea forțată a agriculturii, dar şi momente comemorative dedicate de bădăcineni sau descendenți lui Iuliu Maniu, precum cele din 1970, curajul tinerilor din Bădăcin în 1986 şi cele de după 1990, le regăsim în ultimul capitol ce aparține primei părți a cărții.

Partea a doua a cărții este una de sine stătătoare şi este dedicată familiei Maniu. În primul rând, autorul surprinde etapele în care s-a construit Casa din Dealul Țarinii, modestia „Conacului de la Bădăcin”, cum i se mai spunea în epocă, dar şi elemente inedite privind interiorul imobilului, mobilierul, biblioteca, capela, prezența lui Iuliu Maniu la Bădăcin şi soarta tristă a casei după venirea comuniştilor la putere în România, care doreau cu orice preț distrugerea acestui simbol național.

Un capitol foarte consistent este dedicat membrilor familiei Maniu, începând cu Laurențiu Man, strămoşul înnobilat la anul 1699. În portrete memorabile sunt zugrăviți, apoi, ceilalți membri ai familiei: Teodor şi Ileana, Ioan, Clara, născută Coroianu, Cassiu, Cornelia (sora Cecilia), Elena, căsătorită Pop, Ionel Pop, Matei Boilă şi alți decendenți ai familiei. Desigur că un capitol consistent, care cuprinde nu mai puțin de 18 subcapitole, este dedicat celei mai reprezentative personalități a familiei, Iuliu Maniu, artizan al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, preşedinte al Consiliului Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei, prim-ministru în 3 guverne național-țărăniste, preşedinte al Partidului Național şi Național-Țărănesc şi simbol al luptei anticomuniste după 1944.

Lucrarea are anexate 25 de documente inedite, începând cu blazonul familiei Maniu.

La finalul lucrării regăsim baza documentară a lucrării, care este una impresionantă: arhive, presă locală şi centrală, memorii, însemnări zilnice, lucrări şi studii consacrate Sălajului şi istoriei naționale, surse moderne de informare de pe Internet. De asemenea, autorul a beneficiat de informații de istorie orală foarte prețioase, primite în special de la familia Boilă, de la fiica preotului Simion Man sau badea Vasile din Bădăcin.

În concluzie, credem că lucrarea de față reprezintă un cert câştig pentru istoriografia românească, pentru noi sălăjenii în primul rând şi suntem siguri că ea va rămâne o lucrare de referință pentru toți cei care vor dori de acum înainte să cunoască bogata şi tumultoasa istorie a Bădăcinului şi a familiei Maniu.