La 10 februarie 1938, regele a impus demisia lui Goga, după ce şi-a asigurat, prin făgăduieli şi presiuni, asentimentul principalelor partide politice (cu excepţia PNŢ) pentru constituirea unui guvern de uniune naţională condus de patriarhul Miron Cristea. Acesta a preluat în aceeaşi zi puterea, introducând pe lista guvernamentală şapte foşti prim-miniştri. Iuliu Maniu a respins oferta făcută de a li se alătura, socotind că avea datoria de a continua "lupta pentru apărarea vieţii constituţionale şi democratice a ţării".
A doua zi, la 11 februarie 1938, a fost decretată starea de asediu şi s-a introdus cenzura, iar la 24 februarie 1938 a fost adoptată, prin plebiscit, noua Constituţie.
La 30 martie au fost desfiinţate prin decret-lege toate partidele, iar la 15 aprilie au fost închise sediile acestora, ca urmare a dizolvării. Pentru PNŢ, momentul a constituit, de fapt, cea de-a patra trecere în clandestinitate ca partid, dacă se iau în considerare şi cele suferite anterior de PNR. Iuliu Maniu nu a recunoscut legalitatea dizolvării şi a continuat activitatea de partid, dar a îngăduit membrilor săi să depună jurământul - impus de lege - pentru a nu-şi pierde slujbele. Pe de altă parte, a exclus din partid pe toţi cei care au acceptat participarea la guvern: Mihail Ralea, Grigore Gafencu, Mihail Ghelmegeanu, Nicolae Ottescu, Petre Andrei, Victor Jinga, Mihai Şerban.
Ca reacţie la abuzurile dictaturii, poziţiile PNŢ şi ale PNL (Dinu Brătianu) s-au apropiat. Au fost întreprinse demersuri comune în favoarea revenirii la o guvernare constituţională. În context, mai mulţi fruntaşi naţional-ţărănişti au fost trimişi în lagăr: Virgil Madgearu, Corneliu Coposu, Aurel Leucuţia, Ilie Lazăr, Ghiţă Popp şi alţii.
La 16 decembrie 1938, a fost înfiinţat prin decret Frontul Renaşterii Naţionale, ca partid unic, singurul în drept de a desemna candidaţi în alegerile parlamentare, administrative şi profesionale (bresle).
Iuliu Maniu, Ion Mihalache, dr. Nicolae Lupu, Mihai Popovici, Aurel Dobrescu şi Nicolae Georgescu-Tulcea au refuzat să îmbrace uniforma obligatorie a partidului unic şi au fost socotiţi demisionaţi din demnitatea de senator de drept.
La 7 martie 1939, în urma încetării din viaţă a patriarhului Miron Cristea, conducerea guvernului a fost preluată de Armand Călinescu.
La 23 august 1939, s-a semnat Tratatul de neagresiune germano-sovietic (pactul Molotov-Ribbentrop), cu faimosul protocol secret care i-a oferit lui Hitler posibilitatea de a dezlănţui cel de-al doilea război mondial, prin invadarea Poloniei (1 septembrie 1939), iar lui Stalin, mână liberă pentru ocuparea unor imense teritorii care nu-i aparţineau de drept.
La 26-28 iunie 1940, în urma unor note ultimative, URSS a ocupat, fără rezistenţă armată, Bucovina de Nord şi Basarabia. Mai mulţi membri ai Consiliului de Coroană, între care Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Nicolae Iorga, s-au opus acceptării ultimatumului sovietic şi cedării, fără apărare, a teritoriului patriei.
La 4 iulie 1940, 12 foşti miniştri PNŢ şi PNL, în frunte cu Iuliu Maniu şi C. I. C. Brătianu, primiţi în audienţă la Palat, au cerut regelui să renunţe la dictatură şi să formeze un guvern de uniune naţională.
În aceeaşi zi, s-a constituit un guvern prezidat de Ion Gigurtu, în care au fost incluşi trei miniştri legionari.
La 30 august 1940, prin "Dictatul de la Viena", impus de Germania şi Italia, a fost smulsă României partea de nord-vest a Transilvaniei, cu o suprafaţă de 43.492 km2 şi o populaţie de 2.667.000 de locuitori.
Într-o audienţă avută înainte de Consiliul de Coroană din 30 august 1940, Iuliu Maniu i-a spus regelui că "în politică greşelile se plătesc şi se şi sancţionează", iar la întrebarea acestuia: "Sunteţi de părere să abdic?", a răspuns: "Da, Majestate, nu văd altă soluţie".
Iuliu Maniu şi alţi fruntaşi ţărănişti, precum şi întregul PNŢ, au protestat împotriva ciuntirii teritoriului ţării. Iuliu Maniu a adresat lui Hitler şi Mussolini memorii în care, demonstrând dreptatea cauzei româneşti, a declarat că "poporul român nu va accepta niciodată această hotărâre".
La 4 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu a fost numit prim-ministru. La 5 septembrie a fost suspendată Constituţia din 1938, iar Antonescu a preluat o parte din prerogativele regale. În aceeaşi zi, Regele Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului său, Mihai I.
La 7 septembrie, printr-un tratat de frontieră încheiat la Craiova, România a cedat Bulgariei sudul Dobrogei.
Este grăitor finalul unui articol publicat de Iuliu Maniu în "Universul" (13 septembrie 1940): "Să ne întoarcem la Dumnezeu şi la Naţiune. Astfel făcând, vom servi patria, dinastia şi pe M.S. Regele Mihai!".
