Rugăciunea lui Iuliu Maniu

Doamne Dumnezeule, dă-mi sănătate, putere de muncă, rezistenţă morală şi fizică. Curăţă-mi Doamne gândurile, îndreaptă-mi judecăţile, apără-mă de griji, necazuri şi schinjuiri. Alungă de la mine lenea, neştiinţa şi uitarea, micimea de suflet şi nesimţirea împietrită.

Doamne Dumnezeule, îndură-te spre noi, omenirea păcătoasă şi iartă-mi, Doamne, păcatele. Ajută-mi, Doamne, să-ţi mulţumesc pentru tot ajutorul pe care mi l-ai dat. Nu mă lăsa Doamne! Isuse Cristoase ia-mă sub scutul Tău, Spirit Sfânt luminează-mi mintea, întăreşte-mi voinţa, arată-mi ţintele nobile şi mijloacele potrivite.

Prea Sfântă Maria, roagă-te pentru noi, Arhanghelii Mihail şi Gavril, îngeri păzitori şi spiritele bune, rugaţi-vă pentru mine şi pentru ai mei!

Imnul lui Iuliu Maniu

Îl simt cum mai vine
Mai vine pe-acasa,
Îl vad cum se-asează
Cu satul la masă,
Si-si varsă durerea
Sădind-o în noi -
Generatii ca mine,
Ca tine, ca voi.

Ref:
Să cântăm despre Iuliu
Despre "Sfinx" să cântăm,
Toata lacrima noastră
Pentru el s-o vărsăm.

"Mare forţă e modestia! N-a visat, n-a râvnit niciodată averea. Nu l-a interesat. N-a primit o data să figureze într-un consiliu de administraţie. Şi nu o data i s-a oferit. În casa lui de sus, din vila de la Bădăcin, nici covoare persane, nici tablouri de preţ, nici bronzuri. În Bucureşti - o odaie de hotel, la Athénée Palace, odaie simplă ce nici pe departe nu justifica numele somptuos de "Palace". Şi nu e o micşorare să adaug că nu o dată l-am găsit seara mâncând singur în odaiţa lui, pe un colţ de masă, pâine neagra din care tăia tacticos cu un cuţitaş şi câteva mere frumoase, pe care cu mândrie spunea că le adusese de la Bădăcin. Un ascet. Iar în colţ, pe masa de lucru, vedeai numai două cărţi: Biblia şi broşura oficială de Mers al trenurilor. Una pentru drumurile lui sufleteşti, cealaltă pentru cele trupeşti, în necontenitele lui deplasări politice." (C. Xeni)

"La Bădăcin, parcă şi aerul este mai proaspăt. În liniştea grădinii lui uit greutăţile zilnice, pentru că aici sunt cu adevărat acasă." (I. Maniu)

"Ca oameni politici putem fi oricând adversari, dar niciodată duşmani." (I Maniu)

Parohia Română unită cu Roma greco-catolică Bădăcin 3 februarie 2008

• 135 de ani de la naştere
• 55 de ani de la moarte
• 75 de ani de la punerea pietrei fundamentale a Casei Naţionale din Bădăcin

Program

• 10:00 - Liturghie Arhierească - Biserica Greco-Catolică
• 12:00 - Parastas – Casa Memorială Iuliu Maniu
  • Depuneri de coroane
  • Discursuri:
    • D-nul Marin Pop
    • Pr. Gheorghe Ţurcaş
    • baciul Vasile Oros

Actul fundaţional al Casei Naţionale din Bădăcin

"S-a ridicat această casă culturală – Dr. IOAN MANIU ŞI SOŢIA CLARA n. COROIANU – în anul 1933 de la naşterea Domnului nostru Isus Cristos şi anul al cincisprezecelea de la unirea tuturor Românilor într-un singur stat naţional Românesc, ca o mărturie a cinstei şi recunoştinţei Poporului Sălăjan, cu prilejul împlinirii alor una sută de la naşterea lui Dr. Ion Maniu şi alor şaizeci ani de la naşterea fiului său Dr. Iuliu Maniu, fost preşedinte al Consiliului Dirigent, pentru Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş; fost prim-ministru al României întregite; s-a zidit pe vatra strămoşească a familiei Maniu, dăruită acum de Iuliu Maniu Bisericii române greco-catolice, în timpul domniei regelui Carol II, fiind preşedinte al Consiliului de Miniştrii Dr. Alexandru Vaida Voevod; Ministru Instrucţiunii publice profesor universitar Demetrie Gusti, subsecretar la acelaşi minister profesor universitar Petre Andrei, Episcop al diecezei Oradea Valeriu Traian Frenţiu, Vicarul Sălajului reverisimul Petru Cupcea, Preotul com. Bădăcin Vasile Pop, curatorul primar Vasile Man, prefectul judeţului Sălaj Dr. Gheorghe Pop, Director al prefecturei Dr. Cornel Sima, Preşedinte al Consiliului şcolar judeţean Ioan Deleu, Secretar revizor şcolar Dumitru Mărgineanu, Primarul comunei Bădăcin Ştefan Man, preşedinte al societăţii culturale – Sălăjana – Ionel Cioban Secretar Felician Fathi, Casier Coriolan Pereny. Construcţia s-a efectuat de serviciul tehnic judeţean prin inginer – şef Alexandru Sabo, arhitect constructor Adalbert Pentek şi antreprenor Francisc Brod.

S-a sfinţit piatra fundamentală şi s-a depus acest document prin Înalt Prea Sfinţitul Episcop Valeriu Traian Frenţiu al Diecezei unite de Oradea, în ziua de 10 septembrie 1993 fiind de faţă subsemnaţii şi o mulţime de intelectuali şi popor întrunit cu gândul curat de a lauda pe Domnul Atotputernic, Făuritor şi Stăpânitor al lumii şi a servi naţiunea Română şi Ţara făurită de El, pentru înălţarea poporului Românesc şi a întregii omeniri".

55 de ani de la moarte

A fost arestat de autorităţile comuniste şi judecat pentru "înaltă trădare" în procesul început la 29 octombrie 1947. Prin sentinţa dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la temniţă grea pe viaţă. Având 75 de ani, era practic o condamnare la moarte. Dupa o perioada de detentie in inchisoarea Galati, a fost transferat, impreuna cu alti lideri national-taranisti la Sighet. Iuliu Maniu s-a stins din viata la 5 februarie 1953 în penitenciarul de la Sighet, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Saracilor, de la marginea oraşului Sighet.

În ultimele ore de martiraj, episcopul (1950) Alexandru Todea şi, mai târziu, mitropolit al Bisericii Române Unite (1986) şi cardinal (1991), deţinut la Sighet, măturător al culoarelor celularului, în condiţii strict secrete, i-a oficiat prin uşa celulei taina euharistiei. Carandino i-a închis pleoapele şi cei doi i-au spus rugăciunile pentru ultima oară. Era 5 februarie 1953. Vasile Ciolpan, directorul închisorii, a telefonat la Bucureşti spunănd "că s-a stins lumina în camera nr 1..."

Şi-a lăsat osemintele drept piatră de hotar, iar prin testamentul lăsat preciza: "Sufletul mi-l închin Atotputernicului Dumnezeu, tot devotamentul meu şi dincolo de mormânt, mult încercatului meu neam românesc, iar iubirea mea o leg cu fraţii şi nepoţii mei şi cu bunii mei prieteni, care nici întru cele mai grele persecuţii nu m-au părăsit în calea grea ce mi-a fost hotărâtă de soartă".

135 de ani de la naştere

S-a născut la Şimleu-Silvaniei, judeţul Sălaj, pe data de 8 ianuarie 1873. tatăl său, Ioan Maniu, era nepotul de soră al mareu nostru înaintaş, Simion Bărnuţiu. Mama lui Iuliu Maniu, Clara, era fica vicarului Silvaniei, Demetriu Coroianu. Ioan şi Clara s-au căsătorit în anul 1865 şi din fericita lor căsnicie au rezultat cinci copiii.

Iuliu Maniu a copilărit la Şimleu şi Bădăcin. A urmat cursurile şcolii primare din Blaj, după care a absolvit Liceul calvin din Zalău. Studiile superioare juridice le-a făcut la Cluj, Budapesta şi Viena, în perioada 1891-1896, an în care îşi ia doctoratul.

• pe data de 2 octombrie 1898 îşi începe cariera de avocat al Mitropoliei Române Unite cu Roma din Blaj, funcţie pe care a ocupat-o până în anul 1915.
• 1918 artizan al unirii Transilvaniei cu România
• 1926-1947 preşedinte PNŢ (cu întreruperi)
• 1928-1933 prim-ministru al României (cu întreruperi)
• în calitate de adevărat lider al opoziţiei democratice, între anii 1938-1947, s-a opus dictaturilor carlistă, legionară, antonesciană şi comunistă.