Corneliu Coposu Fan Page

Memoria lui Iuliu Maniu cinstită de episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea - Gina Bicazan, Sălăjeanul

Înapoi la Mare Aniversare

Localitatea Bădăcin a adunat, duminică, circa 300 de oameni care au participat la Liturghia Arhierească şi parastasul ridicat în memoria politicianului şi omului Iuliu Maniu. În acest an, datorită triplei însemnătăţi a evenimentului împlinindu-se 55 de ani de la moartea lui Maniu, 135 de ani de la naşterea sa şi 75 de ani de la sfinţirea scolii construită de el pentru copiii din sat, parastasul a fost ridicat de înalte feţe bisericeşti şi anume episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, vicarul general al Episcopiei Oradea, Florian Gui, vicarul foraneu al Silvaniei, Gheorghe Ţurcaş, preotul Eduard Roman din partea Seminarului „Sfinţii Trei Ierarhi” din Oradea, preoţii greco-catolici din Cehei, Iaz şi Şimleu, Mircea Ardelean, Vasile Pop şi Nicolae Bodea, precum şi parohul Bădăcinului Cristian Borz. Printre oficialii prezenţi s-au numărat primarul oraşului Şimleu Silvaniei, Septimiu Ţurcaş, primarul comunei Pericei, Boncidai Csaba, preşedintele şi vicepreşedintele PNTCD Sălaj, Virgil Ţurcaş şi Ioan Iepure, membri ai PNTCD, Elena Muscă, directorul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă alături de istorici din cadrul muzeului, reprezentanţi ai Casei Corpului Didactic, Valeria Lehene, referent de specialitate în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional (DJCCPCN) Sălaj, autorităţi locale, reprezentanţi mass media, preoţi, un grup de tineri de la Facultatea de Teologie Greco-Catolica Oradea, corul „Te Laudamus” din Şimleu-Silvaniei şi oameni ai locului.

„Sfinxul de la Bădăcin”

Supranumit „Sfinxul de la Bădăcin”, Iuliu Maniu este încă viu în memoria sătenilor din Bădăcin, care îl văd şi acum urcând Dealul Ţarinii, interesându-se de soarta învăţăceilor, construind şcoala, ce-i poartă astăzi numele, făcând planuri pentru ridicarea unei biserici şi mai presus de toate luptând pentru drepturile tuturor românilor.

Ceremonialul religios oficiat, an de an, la începutul lunii februarie şi devenit o tradiţie a locului, începută în urmă cu 20 de ani, de un grup de tineri îndrăzneţi, a adunat şi duminică circa 300 de persoane. La fel ca şi în anii trecuţi participanţii au venit din convingere şi din tot sufletul, iar formalismul cu care suntem obişnuiţi în astfel de ocazii, a fost lăsat deoparte. Liturghia arhierească a fost oficiată în biserica pe care Iuliu Maniu o dorea construită pe moşia lui, undeva deasupra şcolii finanţate tot de el, şi pe care nu a mai apucat să o realizeze. Oamenii locului îşi amintesc că pregătirile fuseseră făcute, lucrările stăteau să înceapă însă au fost întrerupte de arestarea lui Iuliu Maniu din 1947, când i s-a înscenat un proces pentru „înaltă trădare” şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Parohia greco-catolică, reînfiinţată după Revoluţia din 1989, a continuat însă ce a început politicianul acum 74 de ani, construind biserica visată de acesta, chiar pe acel loc.

În cuvântul de învăţătură Preasfinţitul Virgil a evocat personalitatea complexă a lui Iuliu Maniu, amintind că de multe ori cardinalul Todea povestea de "călugărul de la Bădăcin". Pentru toţi cei de azi, Iuliu Maniu este un model de urmat, pentru că nu a pregetat să-şi dea viaţa pentru ideea de libertate.

Parastas pe Dealul Ţarinii

În continuarea ceremoniei preoţii, oficialităţile şi localnicii au urcat la conacul de pe Dealul Ţarinii, cunoscut de săteni sub numele de „Grădina Baştinaşă”. Într-o atmosferă încărcată emoţional oamenii s-au adunat la mormântul simbol a marelui om politic Iuliu Maniu, unde au ridicat parastasul, au depus coroane de flori, au vorbit despre personalitatea lui Iuliu Maniu, importanţa evenimentului, au aprins lumânări, au spus o rugăciune, şi-au aplecat capetele, şi au cântat cu toţii „Imnul lui Iuliu Maniu”, scris de Ioan Pop numit de localnici „poetu’ de Bădăcin”.

Printre cei care au luat cuvântul pentru a rememora acţiunile şi personalitatea „Sfinxului de Bădăcin”, precum şi aspecte inedite din viaţa lui personală s-au numărat primarul comunei Pericei, Boncidai Csaba, istoricul Marin Pop, vicarul foraneu al Silvaniei Gheorghe Ţurcaş, baciul Vasile Oros, care l-a cunoscut copil fiind pe Maniu, Liviu Garbea, membru PNTCD, Gavril Butcovan, supravieţuitor al masacrului de la Ip şi Alexandru Tătar locuitor al comunei Pericei şi urmaş al neamului lui Maniu.

Părintele Cristian Borz a povestit pentru cei care se aflau pentru prima dată în faţa conacului lui Maniu, cum obişnuia acesta să urce Dealul Ţarinii la pas, cum îşi regăsea liniştea în răcoarea biroului de la etaj, cum de fiecare dată mai întâi se oprea la mormintele înaintaşilor săi, aflate în apropierea conacului. Liviu Garbea şi-a exprimat dezamăgirea referitor la faptul ca numărul celor prezenţi nu este mai mare şi ca o bună parte a localnicilor şi oamenilor din zona au uitat ce a făcut Maniu pentru ei şi pentru întreaga ţară.

„L-am cunoscut pe excelenţia sa...”

Baciul Vasile Oros în vârstă de 83 de ani, care se ţine bine în ciuda vârstei şi a necazurilor trecute peste el şi care l-a cunoscut pe Maniu, copil fiind, s-a adresat celor prezenţi cu glas clar şi răspicat din care răzbătea emoţia retrăirii acelor clipe din copilărie, emoţie împărtăşită de la primele cuvinte şi de cei din jur. Spre încântarea tuturor celor prezenţi, bunicul şi-a amintit de zilele de şcoală în care Iuliu Maniu îi vizita în timpul orelor, se interesa de învaăţătura lor şi le oferea apoi bomboane, mai multe sau mai puţine în funcţie de sârguinţă, îndemnându-i la învăţătură. „Dragii mei vreau să vă spun ca l-am cunoscut pe excelenţia sa prin 34-35. În vremea aceea eram pe clasa a IV-a primară şi eram anunţaţi când venea în vizită Iuliu Maniu. Învăţătorul ne spunea vine doctorul Iuliu Maniu, să fiţi atenţi, când li-ţi videa, că are mana pe răscheia uşii să vă ridicaţi şi să-l salutaţi cu „Lăudat să fie Domnul Isus Cristos”. După ce intră în sală, excelenţia sa şi întindea paşii către catedra învăţătorului, discuta câteva cuvinte cu învăţătorul şi după o bucata de timp îşi lua jentuca şi-i făcea semn învăţătorului că e vremea să plece. La prima banca se oprea şi-l întreba care copil e bun la învăţătura. Învăţătorul zicea: Petrea, Niculaie şi Pavelea să se ridice sus. Maniu întindea copilului pachetul cu bomboane şi acesta le primea ruşinos, apoi videa că celalalt copil care era lângă el cu şezutul, pleacă supărat capul că el nu primeşte, îl mângâia pe cap şi-i zicea: dă-ţi interesul la învăţătură copile că data viitoare şi dumitale iţi dau bomboane.”

Maniu oferea burse de studiu

Implicarea lui Maniu în asigurarea unei bune educaţii copiilor din Bădăcin nu s-a rezumat doar la ridicarea şi dotarea unei scoli. Celor mai buni elevi Maniu le oferea burse şi îi trimitea la studii prin ţară la Cluj sau Bucureşti. „În note de impresii” aflată la dispoziţia vizitatorilor celor două camere din casa lui Maniu din Bădăcin, amenajate azi ca şi muzeu, şi care au fost vizitate de cei prezenţi, Stefănuca Chişiu nota în 2001 la vârsta de 72 de ani o întâmplare de pe vremea când era clasa a III-a primară. Bătrânul îşi amintea despre cum într-o zi „Domnişorul Iuliu Maniu” a oferit elevilor pachete mari cu bomboane în schimbul recitării unei poezii. Premiul cel mare un pachet de bomboane de 2 kilograme era oferit elevului care va recita o poezie pe care Maniu nu o auzise până atunci.

Vizitarea celor doua camere din casa lui Maniu le-a lăsat celor care le-au văzut un gust amar din pricina degradării. Din păcate situaţia conacului este încă incertă, punerea în posesie întârzie, iar clădirea se deteriorează încet, dar sigur.

Gina Bicazan, Sălăjeanul

Articol citit de 2869 ori.

Alte articole