Corneliu Coposu Fan Page

Miza creştin-democraţiei - Rodica Culcer, Revista 22, 11 - 18 august 2004

Înapoi la Ziare din 2004

Cand toate jocurile pareau facute pe scena politica, cand taberele pareau in linii mari inchegate, iata ca un outsider risca sa strice socotelile principalilor jucatori, PSD si Alianta D.A. Dupa congresul extraordinar de sambata, PNTCD are sanse de a redeveni un actor politic semnificativ. Desigur, pana la valorificarea acestor sanse calea este lunga si dificila, dar este pentru prima oara dupa esecul din noiembrie 2000 cand partidul are o conducere credibila. Credibilitatea deriva in primul rand din buna reputatie a noului presedinte, Gheorghe Ciuhandu, care s-a dovedit un primar eficient si integru, dar si din calitatea motiunii cu care a castigat voturile taranistilor la congres. “Romania crestin-democrata” este un manifest politic solid, cum nu au fost capabile sa redacteze deocamdata celelalte partide. Dand dovada de inteligenta si pragmatism, autorul ei nu arunca peste bord mesajul radical al partidului iesit din ilegalitate in decembrie 1989, ci il adecveaza epocii, sperand ca noua echipa de conducere va fi capabila sa-i dea substanta in practica politica. Anticomunismul resentimentar de care fusesera acuzati primii sai conducatori este redefinit ca o lupta impotriva structurilor mafiote de tip post-sovietic si sud-american. Cum disperarea are darul de a genera curaj, si situatia disperata a PNTCD, care a obtinut doar 2% din voturile pentru consiliile judetene si 2,56% din primarii, a dat nastere unui act de curaj: curajul de a defini partidul drept unul de centru-dreapta, anticomunist, anti-PSD si anti-PRM. Optiunea este mai ferma si mai clar definita decat a Aliantei, careia i se lanseaza pe aceasta cale o provocare. Dupa alegerile locale abia au putut fi stapaniti PD-istii si liberalii sa nu se alieze cu PSD in consiliile judetene, iar umbra “colaborationismului” nu a fost complet inlaturata. In plus, Gheorghe Ciuhandu a propus o echipa cu multi oameni noi, necompromisi cel putin pentru moment.

Toate acestea insa nu sunt decat premise necesare, dar nu si suficiente pentru relansarea PNTCD. Urmeaza o lunga batalie interna pentru curatarea partidului de lideri necorespunzatori la nivel local, o batalie in care noul sau lider se angajeaza explicit.

Nu este insa singura batalie pe care va trebui s-o dea Gheorghe Ciuhandu. Sosit in ceasul al doisprezecelea, el va trebui sa salveze statutul PNTCD de unic reprezentant legitim al crestin-democratiei europene in Romania. Afiliat de Corneliu Coposu la miscarea crestin-democrata internationala inca din 1987, partidul se vede astazi concurat din mai multe directii, caci Partidul Popular European este unul din cele mai puternice in Parlamentul de la Strasbourg. In perspectiva integrarii europene, afilierea la aceasta forta politica poate fi prin ea insasi aducatoare de avantaje si putere. Asa se face ca, dupa ce a lovit PNTCD fara mila in 2000, Emil Constantinescu s-a gandit sa-i faca si o concurenta neloiala cu Actiunea Populara, pe care a botezat-o crestin-democrata. Tot crestin-democrat s-a descoperit a fi si Gigi Becali cu Partidul Noua Generatie. Pana si PUR, definit ca social-liberal, cocheta la un moment dat cu crestin-democratia. Trezite la realitate de alegerile locale din iunie, AP, PNTCD si PNG au incercat fara succes sa exploreze posibilitatea unei aliante sau federatii pe coordonate doctrinare.

Simtind pericolul diluarii mesajului si identitatii PNTCD, Gheorghe Ciuhandu cere reunificarea crestin-democrata in jurul partidului sau. In fond, si unificarea liberala s-a facut tot in cadrul PNL, nu prin federatii si aliante. Micile partide cu veleitati europene sunt insa o problema mai mica pentru Gheorghe Ciuhandu decat proiectul imaginat de Valeriu Stoica. Fuziunea PD-PNL propusa de fostul ministru al Justitiei viza tocmai crearea unui partid popular, capabil sa se afilieze la PPE. Cum Alianta D.A. are sanse mult mai mari de succes la alegerile generale din noiembrie decat PNTCD, ea este mai tentanta si pentru PPE decat un partid decimat de propriile rivalitati si resentimente, care abia a traversat desertul. De altfel, D.A. nici nu prea ar avea unde sa se afilieze in momentul aderarii la UE: PD si PNL ar fi in situatia absurda de a fi aliate la guvernare, dar membre ale unor grupuri parlamentare diferite la Strasbourg! PPE ramane singura solutie, dar PNTCD incurca socotelile. Din aceasta perspectiva, Alianta nu are nici un interes in reusita taranistilor, desi acestia ar putea sa-i fie un partener de guvernare onorabil in cazul unui succes in alegeri.

Iata de ce atingerea pragului de 5% din voturi care permite intrarea in Parlament este esentiala pentru taranisti, iar Gheorghe Ciuhandu are de indeplinit o misiune imposibila. Timpul este scurt pana la alegeri, partidul - o ruina, resursele reduse si electoratul sceptic. Pentru a-l recuceri, PNTCD va trebui sa demonstreze ca este cu adevarat ceea ce se pretinde: un partid crestin-democrat autentic. Va trebui sa fie serios si convingator, pentru ca nu poate conta pe votul de protest. Pare de domeniul science fiction in tara in care nimeni nu are convingeri ferme, social-democratii sunt comunisti resapati, iar liberalilor le este frica sa fie liberali.

Pe de alta parte, insa, crestin-democratia autentica merita o sansa, inainte de a fi compromisa de calculele celor care au substituit pragmatismul si oportunismul idealurilor politice. Pentru PNTCD, crestin-democratia este asadar nu numai o provocare, ci si singura salvare posibila.

Rodica Culcer, Revista 22, 11 august - 18 august 2004

Articol citit de 2473 ori.

Alte articole