`Un concurs care m-a uimit` - Tudor Călin Zarojanu

"Un concurs care m-a uimit" - Tudor Călin Zarojanu

Acest concurs m-a uimit în mai multe etape. Atunci cînd Fundaţia Corneliu Coposu mi-a făcut onoranta propunere de a fi în juriu, fireşte că am acceptat, dar nu-mi făceam prea multe speranţe. Ce să ştie şi ce să scrie despre Corneliu Coposu nişte adolescenţi care aveau 3, 4, 5 ani la moartea lui? Asta ţinînd cont şi de modul şi gradul în care presa şi manualele au vorbit despre Senior după dispariţia acestuia! Adică deloc. Ce să înţeleagă şi să comenteze despre comunism şi anticomunism tineri care şi-au luat cartea de identitate la un deceniu şi jumătate după decembrie 1989, într-o societate care pare dispusă să se dea peste cap pentru a uita cum a trăit şi care e bîntuită de aberante nostalgii după salamul cu soia?

Ceea ce a urmat m-a prins complet nepregătit. Ei, da, avusesem dreptate într-o privinţă: tinerii nu ştiau mai nimic despre ceea ce a fost. Dar au aflat! Au aflat tocmai graţie acestui concurs, dar şi datorită capacităţii lor exemplare de a se mobiliza. Un sfert dintre ei o spun chiar în lucrări – probabil că e valabil şi pentru majoritatea celorlalţi: nu ştiau nimic, au primit concursul ca o provocare, s-au pus pe citit şi au fost uluiţi de ceea ce au aflat.

Tulburător, nu? Unul dintre ei este şi mai explicit: părinţii nu ne spuseseră nimic, de la bunici am mai aflat cîte ceva...

Aşa mi-am dat seama ce lapsus uriaş este de umplut, dar şi că tinerii vor să fi ajutaţi s-o facă. Încă nu e prea tîrziu. Şi mingea e la noi.

Lucrările pentru acest concurs au venit din toată ţara :

Aiud
Alexandria
Arad
Baia Mare (seminarul teologic)
Bicaz, judeţul Neamţ.
Bucureşti
Bughea de Jos, Arges
Buzău
Campulung Arges
Caracal
Constanţa
Corabia, Olt
Costeşti, Argeş
Drobeta Turnu Severin
Făget, Timiş
Focşani
Frătăuţii Vechi
Galaţi
Gârbova de Sus, Jud. Alba
Geoagiu, Judeţul Hunedoara
Giurgiu
Haţeg
Iaşi
Lugoj
Marginea
Nehoiu, jud Buzau
Orăştie
Petrila
Piatra Neamţ
Piledşti, comuna Cordun, judeţul Neamţ
Piteşti
Rădăuţi
Rîmnicu Sarat, jud.Buzau
Roman (liceul teologic)
Sat Gura-Calnaului, Com. Vadu-Pasii, Jud. Buzau
Sat Oreavu, comuna Valea Ramnicului, judetul Buzau
Sat Ticos-Floarea, Com. Tasca, Neamt
Săcele, Jud Brasov
Sibiu
Simeria, jud. Hunedoara
Siret
Timişoara
Turda
Vaslui
Vladimirescu, Arad
Zalău

Poate vă întrebaţi cum am notat eseurile. Răspunsul este: pe bune. Nu am dat note de complezenţă, premiind numărul de epitete: minunat, istoric, sclipitor... Dacă făceam astfel, i-am fi jignit pe aceşti tineri minunaţi. Am premiat stilul, acurateţea, originalitatea abordării, emoţia, sinceritatea, aşa cum ar fi făcut juriul oricărui concurs literar, pe orice temă. Centrul de greutate al aprecierilor s-a aflat pe ceea ce gîndeşte şi simte autorul, fără a neglija totuşi informaţiile obiective, ce ştie despre biografia lui Corneliu Coposu. Ce a aflat, măcar acum!

Dincolo de rezultate şi indiferent de acestea, toţi cei care ne-au scris merită felicitaţi. Mulţi dintre ei au avut lucrări excepţionale, mulţi au născut fraze de neuitat, dintre care vreau să vă citez cîteva:

„A ţinut în mâinile sale şi sub bătaia inimii sale, a conştiinţei sale, steagul Partidului Naţional Ţărănesc” (Venesa Mădălina Puie).

„În mirifica zi de 20 mai 1914 Dumnezeu a dăruit poporului român dovada faptului că îl iubeşte”; “...profesorul pe care orice copil şi l-ar fi dorit la catedră şi părintele pe care orice adult şi l-ar fi dorit” (Vlăducu Alexandru Spiridon).

“După 1989, Corneliu Coposu a ştiut să reziste strategiilor restaurate ale succesorului dispărutului, dar nu şi defunctului PCR, în timpul când România a ieşit din marasmul comunist” (Lorena Moş)

„Campania profesorului de istorie legată de acest concurs m-a determinat să caut adevărul. Aşa am ajuns să-mi petrec zile şi nopţi în faţa calculatorului, citind şi informându-mă despre viaţa şi personalitatea lui Corneliu Coposu”, „Nu cred că l-a durut anii de închisoare, şi nici cei de izolare totală, cum l-a durut acea indiferenţă manifestată de părinţii noştri în zilele de după 1989”, „Astăzi, multe din câştigurile democraţiei le datorăm generaţiei lui Corneliu Coposu. Personal, mulţumesc Domnule Coposu că în locul „viitorului sigur” pe care mi l-ar fi asigurat partidul, pot avea un viitor pe care să mi-l aleg eu; în locul unei tinere uteciste, viitoare comunistă, prefer să fiu o tânără într-o lume încă nesigură, dar liberă, o lume în care să mă exprim liber, să port blugi şi nu uniforma bleumarin, să fiu o individualitate într-o diversitateşi nu o „tovarăşă". Societatea românească este încă sub sechestrul regimului apus; încă urmările sunt destul de vizibile, iar oameni precum Corneliu Coposu nu mai sunt pentru a ne trezi conştiinţele. Încă tenebroasele umbre ale trecutului ameninţă prezentul”. (Viorela Proca)

„Da, eu adolescenta de 17 ani şi un pic, care am cunoscut comunismul indirect, şi care am considerat că nu am nici un drept să-l judec, m-am hotărât acum să cunosc acest regim prin intermediul acestui concurs. Iniţial, l-am privit ca pe o curiozitate, mai apoi a devenit o provocare. Despre Corneliu Coposu nu ştiam mai nimic. Despre comunism ştiam câte ceva de la părinţii mei, dar mai ales de la bunici. Unele dintre poveşti mi se păruseră fantezii ale bunicilor, neputând să-mi imaginez aşa ceva: raţie de pâine, carne, ulei”. „Nu ştiu dacă ridicarea unor statui, sau numirea unor străzi răspunde dorului de Seniorul Coposu; cu el a dispărut o lume care s-a ghidat după alte valori”, „Mă sperie gândul că fac parte dintr-o generaţie de tranziţie, dar sunt conştientă că este un sacrificiu prea mic, în comparaţie cu cel făcut de generaţia Coposu” (Ioana Guşatu)

„Când am început acest referat Corneliu Coposu era pentru mine un necunoscut. Acum, pot sa-i fac prezentarea vieţii şi carierei, mai curând a destinului, dar, ce este mai important, pot să-l identific cu alte sute, mii de români care au suferit de pe urma regimului comunist, iar eu pot să afirm că m-a ajutat să descopăr acest regim.” „După documentarea pentru acest referat am devenit mai bogată”. „Mulţumesc DOMNULE COPOSU că am fost contemporană cu dumneavoastră!” (Cristina Prioteasa)

„Forta personalitati sale, inflexibilitatea atitudinii in ceea ce priveste ideologia comunista au facut ca importiva lui sa se coalizeze o multime de curente diverse, fara valoare individuala, dar cu forta de impact prin insumare, care cel putin in media s-au concertat foarte bine in incercarea de al izola si descrediata. Intr-o epoca a politicienilor CPUN, ridicati de evenimete pe creasta valului precum surcelele deasupara apelor la inundatii; o epoca in care oricine putea face politica, si in care se juca comedia politica mai bine decat in piesele lui Caragiale, personalitati ca a lui Coposu erau atacate in "haita", insultate constant si vulnerabilizate. Omul era imaginea, imaginea era omul: inflexibil, intacabil, obiectivul lui era prea important, timpul ramas prea scurt, nu trebuia sa oscileze sau sa cedeze”. (Alexandra Olteanu)

„Manualele de istorie ne invata despre comunism date si nume, dar acestea nu ne redau modul in care s-a scurs timpul zi de zi, vreme de jumatate de secol”. (Hortensia Pasalau)

“Culmea ironiei este că Seniorului i-a păsat chiar prea mult de poporul român” (Roxana Maria Furdui).

“Am scris acest eseu si, drept recunostinta pentru marele si unicul Corneliu Coposu, am refacut drumul lui prin orasul meu. Am trecut prin fata inchisorii din Rm-Sarat si m-am oprit sa retraiesc in gand tot ce a patimit el acolo-,, iadul pe pamant’’. M-am dus apoi la monumentul inchinat lui la intrarea in orasul nostru si am pastrat un moment de reculegere. Garoafa rosie pe care i-am asezat-o la obelisc este un simbol, simbolul recunostintei mele” (Andreea Căpăţână)

„Rezultatul experimentului comunist asupra României a fost unul devastator şi, chiar dupa 19 ani de la instaurarea regimului postdecembrist, poporul român rămâne tot confuz şi derutat în ceea ce priveşte viaţa politică”. (Alexandra Iasmina Palconi)

“Intr-o luni, la ora de istorie am fost intrebati de catre doamna profesoara ce stim despre Corneliu Coposu. Am fost singurul din clasa care am raspuns ca a fost lider taranist si om politic roman. Stiam aceste lucruri inca de mic, si tin inca minte ziua in care Seniorul a trecut la cele vesnice, deoarce intr-un mod involuntar acea zi mi-a ramas intiparita in minte, pentru ca tatal meu a repetat de multe ori ca a murit Corneliu Coposu si am observat tristetea cu care zicea aceste vorbe”. (Sebastian Iosif Băltean)

“Astăzi, în epoca rolelor, a mp3 playerelor, a stick-urilor ce pot fi date şi de guvernanţi, a MTV-ului, a internetului care se întinde ca o junglă peste minţile şi reperele noastre, a vorbi în general despre patriotism şi în special despre Corneliu Coposu, un politician fie el şi ziditor, pare din start o curată pierdere de vreme. În tot cazul o treabă ce cu greu poate fi dusă la îndeplinire de o elevă căutată cu insistenţă pe messenger de colegi ca să iasă în oraş”. “Concursul ăsta a fost o ocazie să citesc şi să înţeleg nişte lucruri despre care poate anterior aş fi fost tentată să zic că nu mă prea interesează. Sunt lucruri despre care nu prea ni se vorbeşte, comunismul şi tot ce s-a întâmplat în România în anii lui sunt fie expediate de părinţi în termeni nu întotdeauna denigratori, fie expuse cam sec în manualele de istorie asupra cărora, din motive de role şi MTV nu ne aplecăm foarte des. M-am aplecat, iată, asupra unui site care a venit cu ideea unei competiţii (şi asta mi-a plăcut) sperând la începutul căutării ca eu să fiu una dintre câştigătoare şi simţind la sfârşitul ei că de fapt deja am devenit.” (Adriana Amalia Pârcălabu)

“Corneliu Coposu a fost un sentiment” (Cătălin Georgian Badea)

“Cine l-a cunoscut pe domnul Coposu poate considera acest lucru un urias privilegiu. Cine i-a fost prieten a fost un om norocos. Iar cine nu a avut sansa de a-l intalni personal a fost cu certitudine impresionat de faptul ca era contemporan cu el” (Ştefania Florentina Spiridon)

“Mărturisesc că cele mai multe informaţii despre acest om le-am aflat în ultimele săptămâni, prin aceasta recunoscându-mi ignoranţa scuzată doar de vârstă” (Vlad Bogdan Ghiţă)

“Ochii aveau ceva special, inspirau incredere, curaj si intr-un fel o durere sau un regret, pe care cred eu, le-a resimtit mai ales dupa eliberarea din inchisoare.” (Ioana Miron)

“Tânăra generaţie, căreia îi aparţin şi eu, este departe de a înţelege trecutul. Aproape nimic din prezent nu o ajută.” „L-am cunoscut pe OMUL Corneliu Coposu – pot să spun aşa fără teama de a exagera -, prin intermediul acestui concurs. M-a impresionat spiritul de sacrificiu şi am înţeles adevărul despre regimul comunist, ascuns, sau trunchiat, până acum, pentru mine. Referatul acesta m-a ajutat nu atât să-l cunosc pe Corneliu Coposu, cât mai ales să mă cunosc pe mine.” (Valentina Scarlat)

„A fost unul dintre marii luptători pentru cauza României, a fost un model pentru modele”, „Bunica mea mi-a povestit despre acest apărător al democraţiei, pe care îl considera salvatorul României, şi despre care, după ce a ieşit din închisoare, a crezut că va putea dărâma zidurile comunismului şi lanţurile robiei care îi apăsau mai ales pe ţărani.” (Silviu Roland Băeş)

„Eu am regretul ca manualele scolare dupa care studiem nu-i acorda lui Corneliu Coposu atentia cuvenita, noi fiind obligati sa citim studii de caz sau pasaje din lucrarile lui Dej, Ceausescu sau Ion Iliescu.” (Mihnea Emanuel Dobrescu)

„Sa stiti ca nu toti tinerii secolului XII sunt „cool”, considera cultura o injurie si stau doar in cafenele.” (Viviana Drăgulin)

„Nu vreau decat ca romanii, macar unii daca nu se poate ca toti, sa afle ca libertatea noastra de exprimare si nu numai, se datoreaza in mare parte lui CORNELIU COPOSU” (Ana Maria Dumitrache)

Nu pot încheia fără a mulţumi dascălilor, cei datorită cărora aceşti copii ştiu, astăzi, în mileniul trei, cine a fost şi cum a fost Corneliu Coposu. Ei se numesc: