Corneliu Coposu Fan Page

Rolul monarhiei în România modernă. Momentul aniversării regale reprezintă şi un prilej ca problema monarhică să fie pusă pe agenda publică - Laurenţiu Luca, SpuneSiTu.Adevarul.ro, 20 octombrie 2011

Înapoi la 1990 până azi

Regele

Dincolo de încărcătura simbolică, momentul aniversării regale reprezintă şi un prilej pentru ca ca problema monarhică să fie pusă pe agenda publică, a spus Radu Călin Cristea, la dezbaterea „Rolul monarhiei în România modernă”. Jurnalistul susţine că există un electorat care se află în aşteptarea unei alte oferte politice, iar monarhia ar putea reprezenta această alternativă. Istoricul Dinu C. Giurescu a declarat că trebuie iniţiată o dezbatere publică privind regimul monarhic, pentru că oamenii ştiu foarte puţin despre rolul monarhiei în istoria României. Cărţile de istorie sunt cenzurate, iar astfel oamenii nu pot afla că în România  tradiţia republicană s-a format aruncând asupra monarhiei hârdaie de lături, a mai spus Dinu Giurescu. Există tot mai mulţi oameni care se gândesc că regimul republican nu e potrivit pentru România şi că monarhia ar fi mai potrivită. De aici pornind, putem vedea cum această idee poate deveni eficientă, a spus şi istoricul Vlad Nistor.

Dezbaterea Rolul Monarhiei în România Modernă organizată de Jockey Club, Fundaţia Horia Rusu, Institutul Român de Istorie Recentă şi Institutul pentru Liberă Iniţiativă a adus în discuţie rolul modernizator al instituţiei monarhice pentru România şi relevanţa pe care modelul acestei instituţii încă o mai are pentru societatea noastră contemporană, aflată în eternă tranziţie. Dezbatarea s-a desfăşurat în ambianţa Jockey Club, instituţie cu tradiţie şi prestigiu, al cărei preşedinte este chiar Majestatea Sa Regele Mihai. Vicepreşedintele Jockey Club, Constantin Avramescu, a deschis şi a încheiat dezbaterea cu câte o mărturisire. Prima, legată de Imnul Regal, ascultat în deschiderea evenimentului, care îl emoţionează şi astăzi la fel ca în copilărie. A doua, legată de 30 decembrie 1947, momentul abdicării Regelui. „În seara zilei de 30 decembrie, eram cu prietenii, ne pregăteam să mergem la un ceai, când a venit cineva şi ne-a spus: ” A abdicat Regele”. Am simţit cum mi-a trecut un fior de gheaţă prin ceafă şi mi-am dat seama că am rămas ai nimănui, că nu mai putem avea niciun sprijin şi nicio speranţă”, a spus Constantin Avramescu.

Dezbaterea săptămânii

Dezbatere
Rolul Monarhiei în România modernă

Adrian Cioroianu: Dezbaterea legată de monarhie s-a accentuat în ultimii ani

Moderatorul dezbaterii, istoricul Adrian Cioroianu a introdus principalele teme de discuţie. Printre acestea s-au numărat felul în care studiul monarhiei trebuie abordat, rolul de arbitru pe care instituţia monarhică l-a jucat în politica României şi felul în care monarhia a înţeles să slujească interesul naţional reprezentat de Constituţia de la 1866 şi cea de la 1923 şi, nu în ultimul rând, dacă monarhia ţine, sau nu, doar de istorie fiind un sistem învechit, în contrast cu republica, o formă mai modernă de guvernământ.

Emil Constantinescu: Meritul regilor este cel că au reuşit să coaguleze în jurul lor această dorinţă de modernizare

Preşedintele Emil Constantinescu a vorbit despre nevoia schimbării de mentalitate, considerând că, pentru a putea fi conducătorul legitim al unei ţări, ai cărei cetăţeni caută încă un salvator, acesta trebuie să respecte legea şi instituţiile nu numai în litera lor, dar şi în spiritul acestora. Amintind apoi despre mandatul său de preşedinte al României, domnul Emil Constantinescu a menţionat faptul că, în pofida schimbărilor modernizatoare, nu s-a putut înfăptui schimbarea mentalităţii induse în anii comunismului, inclusiv ideea „omului nou.” Cu toate acestea, „prezenţa Regelui Mihai a fost importantă pentru a beneficia de experienţa unui om care nu are doar o cultură deosebită, nu doar un trecut excepţional dar şi o viziune luminoasă şi foarte ponderată,” exprimându-şi regretul pentru faptul că, dacă Majestatea Sa a înţeles proiectul de modernizare al României, elitele nu au făcut-o. Conform preşedintelui, procesul de modernizare şi de rupere de trecutul comunist nu poate fi înfăptuit doar prin enunţarea sa, ci reprezintă „un proces îndelung de schimbare a mentalităţii începând cu propriile sechele.” Emil Constantinescu a atras atenţia asupra pericolului de a aborda studiul monarhiei printr-o prismă hagiografică şi a scoaterii evenimentului din context. În opinia sa, nu putem judeca evenimentele din perioada interbelică fără să ţinem cont de contextul istoric al acelei perioade, marcat de mişcări totalitare, şi doar prin prisma contextului societăţii democratice în care trăim. În aceste condiţii, rolul elitelor intelectuale devine crucial, pentru că ele sunt cele care au înţeles şi preluat mesajul modernizator al monarhului.

Dinu C. Giurescu: Tradiţia republicană în 1947 era absolut nulă. Prestigiul Regelui Mihai copleşea absolut toate celelalte personalităţi politice

Istoricul Dinu C. Giurescu a pus în contrast inexistenţa tradiţiei republicane cu prestigiul de care se bucura Casa Regală a României în perioada de după al doilea război mondial, evocând mărturia unui ofiţer american care, cu doar câteva luni înaintea abdicării forţate, constata că „prestigiul regelui copleşeşte absolut toate celelalte personalităţi politice.” Pentru Dinu Giurescu, rolul de arbitru jucat de instituţia monarhică „este indiscutabil: democraţiile actuale sunt conduse de oameni de partid. Monarhia şi-a jucat până în 1938 şi din 1944 clar rolul de arbitru.” Prestigiul regelui covârşea toate personalităţile politice din ţară.  Tradiţia republicană s-a făcut aruncând cu hârdaie de lături asupra monarhiei”, a spus Dinu Giurescu. Istoricul crede că circul pe care l-am avut în Parlament în legătură cu discursul regelui dovedeşte cât de greu se schimbă mentalităţile în România. În ceea ce priveşte relevanţa monarhiei, Dinu Giurescu a comentat ironic că „lumea aşa merge” – din punct de vedere statistic, monarhia este, într-adevăr, o formă de guvernământ aflată în minoritate, explicaţia, în opinia sa, fiind faptul că „republica pare mai distractivă”.

Stelian Tănase: 30 decembrie 1947 este o cicatrice care nu s-a închis şi nici nu se va închide curând

Stelian Tănase a  răspuns la întrebarea de ce statul român se bucură de atât de puţin prestigiu în ochii oamenilor, considerând că, la baza acestui dispreţ popular se găseşte fractura provocată de actul de abdicare forţată a regelui la 30 decembrie 1947. În opinia lui Stelian Tănase, regimul care a luat fiinţă la 1 ianuarie 1948 a fost un regim impus de către o armată de ocupaţie, fapt care a golit statul de conţinut. Statul comunist a devenit o „mare umbră” de care se temea toată lumea – „nu a fost res publica ci dictatură”, bazat nu pe o renunţare populară la regimul monarhic, ci pe ocupaţia militară şi ideologică a României, fiind astfel lipsit de substanţă şi legitimitate. Stelian Tănase a criticat felul în care cele două constituţii post decembriste au impus forma de guvernământ republicană, fără aducerea acestui subiect în dezbatere publică, el considerând că, astfel, întregul eşafodaj al statului nu se bucură de niciun fel de prestigiu.

Adrian-Silvan Ionescu: 1821 – 1881, scurta perioadă în care România a trecut de la şalvari la monarhie constituţională

Profesorul Adrian-Silvan Ionescu a descris, în intervenţia sa, marele prestigiu de care se bucura monarhul şi în sânul clasei politice româneşti, dar şi peste hotare, în timpul domniei lui Carol I, dar şi în timpul domniei lui Mihai. Acesta a povestit un episod în care jurnalista Lee Miller vine în România ca reporter de front, iar în 1946 face o vizită la Castelul Peleş. Fotografiile făcute cu această ocazie au fost publicate în revista „Vogue”,  alături de un articol în care era susţinut faptul că „faţă de toţi monarhii nepotriviţi din ţările potrivite, regele Mihai este apreciat de toţi [...] fapt esenţial de unitate al ţării.” Totodată, Adrian-Silvan Ionescu a ţinut să contrazică nişte mituri ţesute în jurul primului monarh al României, demonstrând că regele Carol nu a „prusianizat” armata română şi că, dimpotrivă, cu excepţia regimentelor de jandarmi călare care aveau o uniformă similară cu cea prusacă, uniforma armatei române, în special cea a dorobanţilor, se baza pe costumul naţional. Totodată, deşi regele, având pregătire militară, aprecia cultura „la nivelul unui ofiţer,” renaşterea culturală română din timpul domniei sale i se datorează reginei Elisabeta (Carmen Sylva) care a încurajat creaţia în toate artele liberale, valorificând portul popular şi impunând purtarea acestuia la sărbătorile naţionale.

Radu Călin Cristea: Momentul aniversării regale reprezintă şi un prilej ca problema monarhică să fie pusă pe agenda publică

Jurnalistul Radu Călin Cristea a făcut o paralelă între rolul liderilor liberali, care l-au invitat pe viitorul principe Carol să domnească peste Principatele Unite în 1866, şi rolul aceluiaşi partid de a-l invita pe regele Mihai să ţină un discurs în faţa Parlamentului României. Radu Călin Cristea a ilustrat rolul monarhiei în modernizarea societăţii româneşti considerând că, deşi orice şef de stat poate fi pus în faţa unui asemenea proiect, care poate avea succes sau poate eşua, Carol I şi Ferdinand I au reuşit pentru că au înţeles că este nevoie ca acest proiect să fie naţional şi de anvengură; au luptat prin reforme şi alte proiecte îndrăzneţe pentru schimbarea mentalităţii autarhice româneşti către o societate burgheză. În pofida frecuşurilor dintre partidele politice, cei doi monarhi au asigurat o pace politică necesară reformelor; au promovat două Constituţii revoluţionare pentru vremurile lor, care trasau direcţii clare pentru societate; au asigurat sacralitatea şi inviolabilitatea proprietăţii private; au promovat o politică externă sănătoasă, necesară pentru a face faţă crizelor internaţionale ale vremii (Războiul de independenţă), Regele menţinându-se deasupra jocurilor politice; au încurajat o presă solidă şi liberă, aceasta fiind protejată prin articole în Constituţie introduse la dorinţa expresă a regelui; a constituit un model şi un exemplu personal pentru cetăţenii săi. În încheiere, Radu Călin Cristea a propus ca, dincolo de încărcătura simbolică, momentul aniversării regale reprezintă şi un prilej ca problema monarhică să fie pusă pe agenda publică, jurnalistul considerând că există un electorat care se află în aşteptarea unei alte oferte politice, iar monarhia ar putea reprezenta această alternativă.

Dinu Zamfirescu: Trebuie să ne aplecăm şi asupra celor 40 de ani de exil impus Regelui Mihai de către acei puţin comunişti români străini de neam

>Unul din liderii exilului românesc, Dinu Zamfirescu a evocat perioada exilului regal, Regele rămânînd, chiar şi în această perioadă „cutia de rezonanţă a celor din ţară,” sursa de legimitate a statului român şi speranţa unui întreg popor spre libertate şi democraţie. „Regele a încercat prin toate căile care îi erau la îndemână să se opună rusificării şi sovietizării României. Este important ca analiza istorică să se bazeze pe dovezi clare şi autentice şi nu pe zvonuri, „basmele românilor.” Trebuie să ne bazăm pe dovezile documentare pentru ca românii de astăzi, şi mai ales tinerii, să cunoască adevărul istoric.” Conform lui Dinu Zamfirescu, exilul regal poate fi împărţit în două mari perioade: cea începută pe 3 ianuarie 1948, când Regele a fost forţat să părăsească ţara, act denunţat prin declaraţia de la Londra din 4 martie 1948, prin care regele respingea actul de abdicare şi se declara în continuare în slujba poporului român, şi cea dintre decembrie 1989 până la reîntoarcerea Majestăţii Sale în ţară, perioadă întreruptă o singură dată, în 1992, când i-a fost permis să revină în ţară fiind întâmpinat de 1 milion de români.

 

Vlad Nistor: Există mulţi oameni care cred că regimul republican nu e potrivit pentru România

Decanul Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti, Vlad Nistor a punctat faptul că orice dezbatere despre monarhie trebuie să pornească de la trei realităţi: rolul monarhiei în istoria modernă - pentru că fără prezenţa monarhiei, România modernă nu ar fi existat -, personalitatea Regelui Mihai - existenţa personajului istoric care trebuie tratat distinct de rolul monarhiei în ansamblul ei - , problema regimului moharhic sau a republicii în România. Vlad Nistor consideră că, dacă nu vom trata diferit cele trei realităţi, nu vom ajunge nicăieri, nici din perspectivă istorică, nici din perspectivă politică. În legătură cu punerea problemei monarhiei pe agenda publică, Vlad Nistor a declarat că „există tot mai mulţi oameni care se gândesc că regimul republican nu e potrivit pentru România, că mai potrivit ar fi cel monarhic, iar de aici trebuie să vedem cum această idee poate deveni eficientă, lucru care nu se va face pre uşor.”

Laurenţiu Luca, 20 octombrie 2011, SpuneSiTu.Adevarul.ro

Articol citit de 3337 ori.

Alte articole