În contextul crizei generale a comunismului şi a destrămării accelerate a structurilor sale internaţionale create după al doilea război mondial, revoluţia română din decembrie 1989 a marcat începutul unei noi etape istorice în devenirea poporului român, a României.

Ca expresie a noilor condiţii politice interne, la 8 ianuarie 1990, Tribunalul Municipiului Bucureşti a înregistrat cu nr.1 notificarea PNŢCD privind reluarea activităţii în mod legal.

Din acest moment s-a constituit o conducere provizorie, avându-l ca lider pe Corneliu Coposu. În vara anului 1990, s-au reînfiinţat Departamentele de studii, doctrine şi programe ale partidului, coordonate de profesorului Gabriel Ţepelea, membru de onoare al Academiei Române.

Partidul a participat la alegerile din mai 1990 sub siglă proprie, obţinând 12 locuri de deputat şi un loc de senator în Parlamentul României.

Primul Congres al PNŢCD a avut loc în septembrie 1991, când Corneliu Coposu a fost ales preşedinte al partidului şi s-a votat Programul şi Statutul PNŢCD.

La 11 noiembrie 1995, Seniorul Corneliu Coposu, cel care a reclădit un partid-fanion pe scena politică a României a trecut în eternitate.

A urmat la conducerea PNŢCD preşedintele Ion Diaconescu, om de o rară modestie umană şi bogăţie sufletească, confirmat prin alegerea la cel de-al doilea Congres, din ianuarie 1996, în prezent preşedintele de onoare al partidului.

Între 1996 şi 2000, PNŢCD s-a aflat la guvernare, după 63 de ani de opoziţie, într-o coaliţie pornită pe calea reformelor. Această guvernare a reprezentat o cotitură fundamentală în evoluţia vieţii politice româneşti, după anii comunismului. În politica internă au fost luate măsuri de reformă economică şi socială, s-a creat cadrul legislativ şi instituţional care să situeze România la nivelul ţărilor occidentale, adoptând şi respectând valorile acestora, făcându-se imposibilă revenirea la un regim comunist. De asemenea, în politica externă s-a produs o orientare sinceră şi hotărâtă de integrare în structurile europene şi euroatlantice.

La alegerile parlamentare din 26 noiembrie 2000, partidul a obţinut un scor electoral situat sub pragul impus de accesul în Parlament. Conducerea PNŢCD a demisionat, organizarea alegerilor interne din partid fiind încredinţată unui Birou Interimar de Conducere, prezidat de Constantin Dudu Ionescu.

Conştient de necesitatea reconstrucţiei şi modernizării, având la bază tradiţia înaintaşilor naţional-ţărănişti, partidul a trecut printr-o criză provocată şi de “accidentul