Aproape o mie de elevi au participat la concursul naţional “Corneliu Coposu în istorie“, organizat de fundaţia care-i poartă numele, în colaborare cu Adenauer Schtiftung şi Ministerul învăţământului. Festivităţile de decernare ale premiilor pentru “Generaţia Google” s-au desfăşurat la Buzău, loc în care s-a deschis prima filială din ţară a organizaţiei, patronate de surorile fruntaşului ţărănist şi condusă de neobositul Cristian Fulger. Dacă în prima zi, Dan Puric a umplut până la refuz o sală a colegiului local, la manifestarea de sâmbătă, de la CJ Buzău, au participat Radu Sârbu, preşedintele ad-interim al PNŢCD, Cristian Mititelu, membru al CNA şi istoricul Tudor Călin Zorojanu. Surorile Coposu au fost impresionate de dorinţa de adevăr a tinerilor care nici nu erau pe lume când dispărea fratele lor mai mare.
“Corneliu Coposu este pentru noi simbolul rezistenţei anticomuniste”, spune Răzvan Constantinescu, elev în clasa a XI-a la Colegiul B.P. Hasdeu.”O personalitate marcantă care spre deosebire de alţii nu a dorit puterea,” susţine Denisa Lazăr, elevă în clasa a XI- a la Colegiul B.P. Hasdeu.
Elevii liceului local au realizat un film emoţionant despre viaţa Seniorului.
Premiul cel mare al Fundaţiei a fost acordat Ancăi Silvia – Georgiana, 17 ani, de la liceul I.C. Brătianu din Piteşti, pentru eseul Corneliu Coposu şi integrarea în UU şi Liderii de sub soare.
Redăm textul integral:
“Un lider este un negustor de speranţe.”( Napoleon Bonaparte )
Rareori s-a întâmplat în micul nostru vals existenţial să fim conduşi de lideri puternici. Rareori s-a întamplat ca liderii să fie conduşi de idealuri folositoare umanităţii, chiar dacă nu rareori ei, toţi liderii fie slabi şi orbi , fie puternici şi salvatori au adus in oameni nădejdea unui viitor mai bun.
Liderii ne joacă la ruleta rusească pe rând: ne aruncă norocul ca în arma pe care o ţin în mână există sau nu “glonţu” vieţii, ne aşază pe toţi pe tabla de şah şi fiecare dintre noi suntem pioni, cai, nebuni sau regine. Liderii pot salva sau pot prăbuşi imperii de mii ani…liderii.
O ţară are nevoie de lideri politici puternici pentru că are nevoie de noi ideologii, de noi credinţe care să-i satisfacă neajunsurile create de cele vechi. O ţară are nevoie de lideri care pastrează credinţa în trecut, ţin pasul cu prezentul şi işi ţin promisiunea faţă de urmaşi. Au fost astfel de lideri însă, printre ultimii pe care ni i-a dăruit istoria au fost Corneliu Coposu şi Konrad Adenauer.
Nici şef de stat, nici ministru, nici comandant al armatei, nici academician şi nici măcar ambasador, domnul Coposu nu a avut nevoie de toate aceste titluri pentru a-şi face un nume recunoscut şi respectat. Corneliu Coposu a spus : “Nu!”- nu comunismului şi injosirii fiinţei umane, nu unui crez păgân ce nu-i reprezenta pe români.
În partea de Apus, în Gemania infectată de nazism, Konrad Adenauer spunea asemenea Seniorului :“nu!”. El a spus nu maladiei naziste cronice ce se raspândise inconştient , aş îndrăzni să spun involuntar, în toată Europa, a spus nu unei credinţe politice ce nu concorda cu propria credinţă.
Adenauer a fost cel care a transformat în realitate un vis politic vechi – Uniunea Creştin-Democrată. Coposu a fost cel care a aderat la acelaşi vis politic prin înţelegerea din 6 februarie 1987, a ales să lege puterea şi credinţa ţării de cea a celorlalte state, a hotărât ca românii au nevoie de ajutor şi că sprijinul reciproc într-o comuniune în care toţi sunt egali este cel mai bun.
Nu ştiu dacă anii de detenţie au inăltţat spiritele celor două personalităţi, dar ştiu că frustarea neputinţei atât în perioada nazistă din Germania , cât şi în perioada comunistă din România, a celor două personalităţi a imprimat un strigăt de dreptate în inimile lor. După cel de-al Doilea Război Mondial, Adenauer a reabilitat pe cât cu putinţă imaginea nemţilor prin activitatea continuă a Uniunii Creştin-Democrate. A demonstrat lumii că poporul german s-a aflat sub jugul strâns al lui Hitler fără a avea vreo altă opţiune: ascultai ordinele sau mureai. Comunismul român a hotărât aceeaşi soartă crudă opozanţilor, cel mai bun exemplu fiind însuşi domnul Coposu care a fost încarcerat timp de 17 ani ca deţinut politic.
Pentru un ideal politic imposibil de realizat în perioada totalitaristă, pe care l-au militat, Corneliu Coposu şi Konrad Adenauer au devenit eroi. Eroismul lor s-a născut din sacrificiul de sine pe care au ales să-l facă. Au ales să fie drepţi, au ales să nu se mintă pe ei, au ales să nu-i mintă pe ceilalţi, au ales să fie lideri din nebunie sau bunătate şi astfel au ales să se ofere voluntari şi să ia asupra lor suferinţa celorlalţi .
“ Rar întâlneşti politicieni intraţi în istorie care să-ţi dea atât de multe lucruri bune şi certe şi atât de puţine şi incerte lucruri certe.” Seniorul român şi germanul Adenauer au dus o lupta politică patriotică, ambii au fost fiecare pentru ţară, ambii au realizat că Uniunea Europeana reprezintă barca de salvare pe plan politic, economic, dar în primul rând moral.
Corneliu Coposu este şi astăzi un simbol al rezistentei şi al speranţei.
Ilă Citilă, 24.05.2010, BOOKisealea