Cum a renăscut din cenuşă Partidul Naţional Ţărănesc în ianuarie 1990. Apelul emoţionant către români lansat atunci de Corneliu Coposu

Partidul din care au făcut parte făuritorii Marii Uniri a reintrat în viaţa politică a României în ianuarie 1990, după aproape jumătate de veac de activitate în clandestinitate.

Imediat după izbucnirea Revoluţiei, Corneliu Coposu a anunţat printr-un mesaj-manifest reintrarea în viaţa publică a Partidului Naţional Ţărănesc. La 8 ianuarie 1990, când se împlineau 117 ani de la naşterea marelui om politic Iuliu Maniu, la Tribunalul Bucureşti a fost depusă cererea de înscriere a Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, formaţiune politică pe care comuniştii au interzis-o, împreună cu întreaga opoziţie, la 29 iulie 1947, prin hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1027.

În plin regim comunist, membrii marcanţi ai partidului nu şi-au trădat idealurile. Cu doi ani înainte de izbucnirea Revoluţiei, în 1987, Corneliu Coposu a afiliat formaţiunea politică aflată în clandestinitate, la Internaţionala Creştin Democrată adresând o cerere lui Jean-Marie Daillet, vicepreşedintele organizaţiei. „Partidele nu se fac în jurul unei personalităţi sau a unui lider. Partidul Naţional Ţărănesc a avut cei mai importanţi lideri din istoria poporului român. L-a avut pe Maniu, l-a avut pe Mihalache, l-a avut pe Titulescu. A avut atâţia oameni mari. Dar nu aceşti oameni mari au menţinut tradiţia acestui partid, ci ideologia în care au crezut masele”, spunea Corneliu Coposu.

Apel către români: „Toţi oamenii cinstiţi să se înroleze sub vechiul şi gloriosul steag al lui Iuliu Maniu“

La 22 decembrie 1989, Corneliu Coposu şi o parte dintre cei 251 de membri fondatori au adresat un apel către „Fraţii români“: „Au trecut 42 de ani de la arestarea lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache şi interzicerea activităţii legale a Partidului Naţional Ţărănesc. Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi zeci de mii de fruntaşi ai Partidului Naţional Ţărănesc au murit ca nişte martiri în temniţele nelegiuite ale stăpânirii prăbuşite. Generaţia supravieţuitoare a indurat, după ieşirea din puşcării, o prigoană fără precedent şi o umilitoare degradare civică din partea regimului de opresiune. Cu toate suferinţele îndurate de către fidelii ei aderenţi, Partidul Naţional Ţărănesc nu şi-a întrerupt niciodată activitate ci a continuat, în ilegalitate, lupta sa, în condiţii deosebit de grele.

Ceasul libertăţii a sosit. Odată cu doborârea dictaturii, Partidul Naţional Ţărănesc şi-a reluat activitatea, în legalitate. (...) Partidul Naţional Ţărănesc cheamă pe toţi cei care şi-au păstrat conştiinţa şi demnitatea, precum şi pe toţi oamenii cinstiţi care cred în libertate şi democraţie să se înroleze sub vechiul şi gloriosul steag al lui Iuliu Maniu, pentru a reaşeza ţara noastră, cu puteri unite, pe făgaşul ei firesc“, se arată în documentul care aparţine Fundaţiei „Corneliu Coposu“ oferit de către Costin Borc, membru şi fost secretar al lui Corneliu Coposu.

Cum s-a născut partidul lui Maniu, Mihalache şi Coposu

Seniorul spunea că Partidul Naţional Român s-a născut pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, în 1848. În 1926, au avut loc la Bucureşti congresele Partidului Naţional Român şi a Partidului Ţărănesc, care au votat fuziunea şi astfel s-a născut Partidul Naţional Ţărănesc.

La scrutinul din 1946, BDP (Blocul Partidelor Democrate) a obţinut 78,46%, iar partidele tradiţionale 17,36%. În aceste condiţii, BDP a câştigat 348 mandate (379 alături de aliaţii săi), PNŢ - 32, iar PNL - doar 3. Aceste rezultate au fost obţinute prin fraudă.

Din lagărul mai mare numit România în celulele închisorilor

După ce comuniştii au venit la putere a început prigoana împotriva liderilor marcanţi ai partidelor de opoziţie. Iuliu Maniu, unul dintre politicienii de seamă care a făcut România Mare, nu şi-a abandonat crezul nici după anii de puşcărie. După mai bine de jumătate de secol de luptă politică, pentru că s-a opus sovietizării ţării, la vârsta de 75 de ani, Iuliu Maniu a fost condamnat de autorităţile comuniste la închisoare pe viaţă, murind în închisoarea de la Sighet. Mormântul său nu a fost găsit niciodată. Marele om politic, unionistul, membrul de onoare al Academiei Române a devenit pentru orânduirea comunistă „acuzatul“ de profesie care a săvârşit „fapte criminale“.

Ion Mihalache împreună cu alţi lideri ţărănişti (Nicolae Penescu – secretar general al Partidului Naţional Ţărănesc, Nicolae Carandino – director al ziarului „Dreptatea“, Ilie Lazăr – membru în delegaţia permanentă a P.N.Ţ.) au fost atraşi în aşa-numita „capcană de la Tămădău” ce le-a fost pregătită de către Siguranţă împreună cu Serviciul Special de Informaţii, cu ajutor sovietic. Grupul de conducători ţărănişti a fost arestaţi în dimineaţa de zilei de 14 iulie când se pregăteau să se îmbarce în cele două avioane pregătite pe aeroportul de la Tămădău. După încheierea operaţiunii de prindere a „fugarilor” au urmat rând pe rând arestarea în mare parte a conducerii Partidului Naţional Ţărănesc, desfiinţarea partidului, ancheta şi organizarea procesului liderilor ţărănişti.

În procesul intentat fruntaşilor naţional-ţărănişti, Ion Mihalache a primit sentinţa la „temniţă grea pe viaţă”. A urmat un lung drum al închisorilor comuniste. Către sfârşitul anului 1947 a fost trimis la penitenciarul Galaţi unde a stat până la 14 august 1951 când a fost transferat la închisoarea Sighet. În toamna anului 1953 a fost dus de la Sighet la Ministerul de Interne unde timp de un an jumătate s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a semna o declaraţie de negare a propriilor crezuri politice şi de acceptare a colaborării cu regimul.

A refuzat pactizarea cu autorităţile comuniste şi, în 1955, a fost trimis la penitenciarul Râmnicu Sărat în regim de exterminare fiind încarcerat cu numărul matricol 51 la celula nr. 35. La Râmnicu Sărat a fost supus unui regim de detenţie inuman, extrem de dur cu „bătăi sistematice”, măsuri de izolare, lipsă de alimente, lipsa unei asistenţe medicale şi a medicamentelor, condiţii de igienă precare, lipsa căldurii în celule în perioada iernii. A protestat permanent faţă de regulamentele abuzive din închisoare şi de fiecare dată a fost pedepsit. Răpus de boală şi de chinurile unei detenţii de nesuportat, Ion Mihalache a decedat la 5 februarie 1963 la penitenciarul Râmnicu Sărat.

Corneliu Coposu (20 mai 1914 – 11 noiembrie 1995), secretar al lui Iuliu Maniu, apoi secretar general adjunct al Partidului Naţional Ţărănesc, a fost arestat la 14 iulie 1947. În mai 1950, după trei ani de la momentul arestării, printr-o decizie a MAI, pe baza decretului 6/1950, a primit o condamnare de 24 luni, majorată apoi cu încă 24 luni. Abia după şapte ani de detenţie este judecat şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti la 15 ani muncă silnică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” (art. 193/CP).

Corneliu Coposu a trecut prin închisorile şi lagărele de muncă: MAI Bucureşti, Malmaison, Piteşti, Văcăreşti, Craiova, Jilava, Capu Midia, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Rahova, Gherla, Aiud, Râmnicu-Sărat. În iulie 1962, la expirarea pedepsei, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în localitatea Rubla, până în 1964. „În puşcăriile comuniste s-a distrus tot ce avea România ca prestigiu, tradiţie, elită, fără ca cineva să protesteze.”, spunea seniorul. Tot el deplângea soarta celor care n-au mai ieşit vii din temniţele comuniste: „În închisori a rămas, cu fiecare mort în parte, o parte din inima mea. Am lăsat acolo, odată cu prietenii care s-au prăpădit, o bucăţică de istorie şi din biografia mea“.

Preşedinţi ai PNŢ CD

• Corneliu Coposu (1990-1995)
• Ion Diaconescu (1995-2001)
• Constantin Dudu Ionescu (2001)
• Andrei Marga (2002)
• Victor Ciorbea (2002-2004)
• Gheorghe Ciuhandu (2004-2007)
• Marian Petre Miluţ (2007-2011)
• Aurelian Pavelescu (2011-prezent)

Pe site-ul oficial al Partidului Naţional Ţărănesc nu găsim nicio referinţă la istoria atât de zbuciumată a acestui partid, ai cărui mari înaintaşi au sfârşit prin temniţele comuniste.

Sursa: adevarul.ro