Corneliu Coposu Fan Page

Corneliu Coposu – un simbol al rezistentei anticomuniste

Înapoi la Juniorii Seniorului

Corneliu Coposu este un regretat lider al opozitiei democratice românesti, desi a avut putin ani în viata postdecembristi. În cei aproape 6 ani de activitate intesa politica postrevolu&# 454i84e 355;ionara, în ciuda tuturor calomniilor si insultelor la care a fost supus de catre puterea neocomunista, Corneliu Coposu cel supranumit "seniorul politicii românesti" si-a dobândit o imensa popularitate si un prestigiu inegalabil în rândurile tuturor categoriilor de cetateni din România. Acest fapt se datoreaza în principal capacitatii sale admirabile de a-si iubi pâna si dusmanii care l-au torturat si umilit în închisori. El s-a dovedit a fi un adevarat crestin , dupa cuvântul Evangheliei care spune: „iubiti pe vrajmasii vostri si binecuvântati pe cei ce va blestema”, ceea ce îl face un vrednic fiu al poporului român si al Bisericii Crestine . A avut o viata curata si din punct de vedere spiritual, el avea puterea sa zâmbeasca în fata adversarilor, care instigau opinia publica la ura si intoleranta, a refuzat categoric orice act de razbunare. În toti acei ani (1989-1995), Corneliu Coposu si-a dedicat întreaga actiune politica si capacitatea de convingere a promovarii tolerantei si solidaritatii interumane, stingerii conflictelor interetnice si interconfesionale, constructiei si reconstructiei societatii civile în România.

Eu, personal sunt mândru ca aceasta mare personalitate a secolului nostru, simbol al rezistentei anticomuniste si al opozitiei democratice postdecembriste a trait si a activat în România dar mai ales aici in Transilvania. Parerea mea este ca, personalitati precum Corneliu Coposu, Gheorghe Pop de Basesti alaturi de multe nume mari formeaza un pilon al unitatii nationale. El a fost o faclie care a încercat sa lumineze acest „pustiu” numit cumunism, pustiu din punct de vedere cultural , politic, economic. Pentru Corneliu Coposu, comunismul a fost un calvar impus de un ocupant strain unui popor umilit si martirizat. Moartea lui Iuliu Maniu, modelul sau principal, propria sa detentie de 17 ani, eliminarea si torturarea elitelor politice si culturale, distrugerea economiei de piata si exploatarea salbatica a taranimii au fost elementele care au sustinut viziunea radical anticomunista a lui Corneliu Coposu. Totusi eu cred ca domnul Coposu a avut o soarta politica nedreapta, si ma gândesc, ce s-ar fi întâmplat daca ar fi apucat partidul la guvernare? Poate România s-ar fi aflat pe alt drum acum.

Corneliu Coposu, dupa cum însusi domnia sa s-a exprimat, a încercat o „imitare” a lui Iuliu Maniu, „Da, am încercat sa-l imit pe Maniu, dar n-am reusit”.Poate avea dreptate. N-a reusit sa fie Iuliu Maniu. A fost, pur si simplu, Corneliu Coposu caruia nimeni, nici macar din greseala, nu i-a zis „tovarase”. El a ajutat ca România sa-si redescopere vocatia democratica (Traian Ungureanu).

Din pacate însa, a trebuit sa treaca din lumea aceasta pentru ca toti, chiar si adversarii de altadata sa-i recunoasca virtutile, sa se încline în fata staturii unui vrednic barbat care nu si-a tradat crezul, nici cel crestin si nici cel politic, chiar daca a trebuit sa îndure chinuri cumplite. Statura morala demna de urmat a lui Corneliu Coposu se impune ca un exemplu, nu numai pentru orice cetatean al acestei tari ci chiar si pentru politicienii din zilele noastre, care mai nou au uitat ca ei trebuie sa promoveze principiile morale crestine, într-o Europa în care crestinismul a contribuit la înradacinarea acestor valori, pentru ca aceste valori sunt un dreptar oricarui om în societate. Mai nou alegerile seamana cu o loteriei, cine le câstiga, are garantat un trai luxos, bani, avere, reputatie etc., pentru ca uita toate promisiunile cu care ne-au ademenit sa-i alegem, iar noi putem astepta linistiti, sa ne vina un salvator, un om vertical, moral si sa speram la o viata mai buna si mai demna, ca degeaba...puterea se pare ca nu e la noi.

Comunistii cunoscând-i calitatile si potentialul sau cultural si politic, l-au supravegheat mereu mai ales atunci când a iesit din închisoare, (1964), fiind atent monitorizat si controlat, pentru ca, dupa cum bine stiti sistemul comunist, stârpea orice valoare existenta, în special elitele politice, si îi îndeparta, aruncându-i în închisori si aplicându-le un program de exterminare, pentru ca le submina autoritatea.

Corneliu Coposu, ramâne reperul moral de neînlocuit al framântatei noastre tranzitii spre democratie si statul de drept. Caci devotamentul sau pentru aceste valori n-a fost niciodata umbrit de vreun interes personal sau de vreun orgoliu, de altfel noi stim ca era un om modest care nu cauta sa fie laudat, întotdeauna a pus mai presus binele comun, fata de binele personal. Aceasta rezulta din faptul ca dupa eliberare nu a cautat sa fuga din tara, desi a avut ocazia de nenumarate ori, ci a stat si i-a înfruntat pe toti dusmanii comunisti, militând pentru eliberarea poporului de sub jugul comunismului, riscându-si uneori chiar viata. Din pacate, azi s-a uitat ca primul om care a lansat ideea integrarii României în democratia Europei a fost Corneliu Coposu. Prof. Univ. Dr. Victor Iancu, de la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii de Nord din Baia Mare, care de altfel l-a cunoscut foarte bine pe regretatul Corneliu Coposu spune: ”Corneliu Coposu a ramas neclintit, ca un copac viguros în batalia furtunii, chiar si atunci cand a fost atacat pe nedrept sau denigrat abominabil de catre adversarii cinici si însetati de putere sau de catre comentatori politici vânduti diavolului. Seniorul a ramas mereu...senior si nu le-a purtat ranchiuna nici unora, nici altora, asa dupa cum nu si-a permis sa-i urasca nici pe fostii sai tortionari din închisori si lagare de munca fortata. Pe toti i-a privit cu îngadunta crestineasca, stiind ca judecata ultima se afla în Ceruri”(Victor Iancu, GRAIUL MARAMUREsULUI).

A fost unul dintre marii luptatori pentru cauza României, a fost un model pentru modele. Corneliu Coposu a fost intradevar un presedinte moral al Romaniei, el a stat drep în fata tuturor încercarilor pe care Dumnezeu i le-a îngaduit si pe care datorita coplesitoarei sale staturi morale le-a trecut cu bine si a supravietuit. Atunci când România a iesit de sub comunism, dl Coposu a stiut sa reziste strategiilor restauratoare ale neocomunistilor, ale succesorilor lui Ceausescu. A cultivat dialogul, dar a refuzat abdicarile morale.

Corneliu Coposu este un reper moral în constiinta neamului românesc. Bunica mea mi-a povestit despre acest aparator al democratiei, pe care îl considera salvatorul României, si despre care, dupa ce a iesit din închisoare a crezut ca va putea darâma zidurile comunismului si lanturile robiei care-i îi apasa mai ales pe tarani. Românii aveau nevoie asadar, de un exemplu pentru o curatire interioara, dupa atâtia ani în care mizeria era omniprezenta si îi urmareau pe oameni pâna la limitele intimitatii.

În concluzie domnul Corneliu Coposu poate fi caracterizat prin doua virtuti, pe care le-a avut mereu în suflet si dupa care s-a ghidat mereu în viata: curaj si initiativa va ramâne mereu în inimile oamneilor ca, acel om care nu a dorit sa ajunga „tovaras”, un simbol al rezistentei anticomuniste. Iar cel mai profund respect pe care îl putem acorda domnului Coposu, este sa-l imitam urmându-i principiile sale morale.

Eu consider ca noi, generatia tânara, si nu numai, avem datoria morala de a cinsti memoria ilustrilor nostri înaintasi si a desavârsi idealurile democratice pentru care ei au luptat.

Întrebare: În ce lucrari se regasesc paragrafele de mai jos?

1.„Tot atunci mi-a disparut o alta scriere de nerefacut – Istoria unui tribun”

Raspuns: Textul face parte dintr-un interviu cu domnul Corneliu Coposu în „Manuscrise si perchezitii ”, care a aparut pentru prime oara in Adevarul literar si artistic, nr.109, din 22 Decembrie 1992.

2.„Ceea ce a pierdut poporul român prin comunism nu poate fi compensat în viata a doua, trei generatii”

Raspuns: Afirmatia apartine domnului Corneliu Coposu, în cartea „Memorialul durerii” de Lucia Hossu Login.

Articol citit de 2155 ori.

Alte articole