Foto: Karina Knapek

Flavia Bălescu şi Rodica Coposu sunt aproape un personaj colectiv. În cadru oficial sau când au treabă cu me­dia apar împreună. Se comple­tea­ză una pe alta. Cele două doamne m-au primit pentru un interviu amplu exact pe 11 noiembrie, la 16 ani de când fratele lor, preşedintele PNŢCD, a decedat. Am vorbit despre o tentativă de atentat, încă nelămurită complet la viaţa lui Corneliu Coposu, iar mâi­ne vom publica date noi despre re­ţeaua densă de turnători din jurul fratelui lor.

Jurnalul Naţional: Ştiu că pe 12 iunie 1990, seara, casa în care ne aflăm o fost atacată cu cocktail-uri Molotov... Eraţi aici?

Flavia Bălescu: Eram aici, doar eu cu Cornel, care nu se simţea bine. Adormise, şi eu îl păzeam, să-l trezesc la ore fixe să-i dau antibiotice, avea febră. Undeva pe la douăsprezece noaptea, poate mai târziu, a sunat telefonul şi s-a declanşat un potop de înjurături oribile, era o voce de femeie. Mi-a zis, printre altele, "o să ardeţi ca nişte şobolani!". În câteva clipe m-am uitat la geam, ardea, fusese un cocktail Molotov. Am auzit de afară o portieră trântită şi o maşină care pornea, vizavi s-a aprins o lu­mi­nă. Cornel s-a trezit şi amândoi am ieşit afară cu un pled, să stingem fo­cul, se scurgea benzina pe pretele ex­terior. După ce l-am stins, am intrat în casă şi iar a sunat telefonul, aceeaşi vo­ce ne blestema şi spunea că ne bagă în mormânt. Persoana era inventivă, spu­nea vulgarităţi pe care nu le ştiam. A venit secretarul lui, Mişu Barcan, am încercat să-l conving pe Cornel să ple­ce, dar nu a vrut. Vecinii ne-au spus că maşina care plecase în trom­bă era o Dacie albă, reţinuse şi nu­mă­rul un domn contabil. Mult mai târ­ziu am aflat că aparţinea lui Petre Ninosu, parlamentar FSN şi viitor ministru al Justiţiei, ginerele lui Corneliu Mănescu.

A avut vreo explicaţie domnul Coposu cu Petre Ninosu? Mai târziu se vedeau pe la Parlament...

Flavia Bălescu: Nu, Cornel nu a cerut socoteală niciodată celor care l-au persecutat, cu toate că putea să o facă.

Dl Virgil Măgureanu, pe care l-am intervievat, sugera că s-ar fi putut ca şi aripa lui Ion Puiu din partid să încerce violenţe împotriva domnului Coposu...

Flavia Bălescu: Nu cred, imposibil. Puiu avea ceva probleme la cap, era ţă­că­nit, dar nu cred că ar fi făcut aşa ceva, nu era violent.

Rodica Coposu: Chiar dacă au avut divergenţe politice atunci, Puiu l-a iubit pe Cornel. După moartea lui a dat un interviu în care a vorbit în termeni e­lo­gioşi despre Cornel. Inginerul Puiu era totuşi un om curajos, şi-a depus în anii ’80 candidatura la MAN îm­po­tri­va lui Ceauşescu. Divergenţele lor au început după ce Puiu, vi­ce­pre­şe­din­te al partidului, a vorbit în Piaţa Universităţii, cu toate că fratele meu şi tinerii de acolo deciseseră să nu se politizeze în sens partinic fenomenul. Era aşa, un tip mai excentric.

În timpul mineriadei, casa în care ne aflăm a fost devastată, a fost furată o colecţie valoroasă de ceasuri a domnului Coposu... Aţi recuperat măcar o parte din bunurile dispărute atunci?

Flavia Bălescu: Au dispărut foarte multe... am primit ulterior de la Procuratură o înştiinţare că nu s-a găsit nimic. Ţin minte, de exemplu, că ni s-a furat un ceas rar, Schaffhausen, aurit, care ar fi putut fi indentificat uşor. Au spart inclusiv pereţii, să caute valută. Noroc că nu l-au găsit pe Cornel, care era la nişte prieteni, când au năvălit. Era acasă doar soţul meu, l-au agresat şi l-au dus la Poliţie. Am depus o plângere mai târziu.

Adepţii teoriei conspiraţiilor spun că dl Coposu se afla în anii ’80 în legătură cu serviciul secret britanic MI5 prin istoricul Dennis Delletant...

Flavia Bălescu: Dellentant a fost pe aici, dar nu am auzit să se discute despre servicii secrete...

Rodica Coposu: Nu numai Delletant, dar şi americanul David Funderburk îl vi­zita. Ei erau aici să facă lucrări de doctorat despre istoria României. Ul­te­rior, Funderburk a ajuns am­ba­sa­dor al SUA în România şi congressman. Cornel fusese avertizat să nu se vadă cu străini, aşa că le ceruse să vi­nă cu aprobări să ia legătura cu el, era ceva legat strict de studiile lor. Cu Funderburk s-a întâlnit ulterior la un dineu la Bill Clinton, s-au bucurat tare mult că s-au revăzut.

Securitatea vă spiona şi pe dumneavoastră sau doar pe dl Coposu?

Flavia Bălescu: Cornel ştia că e urmărit pas cu pas, dar mie nici nu îmi trecea prin cap că mă supraveghează strict. Acum, când am văzut dosarele noastre de la CNSAS, m-am îngrozit. Mă urmăreau până acasă când plecam cu soţul, după ce mâncam la Cornel. Era totul absurd. Despre Cornel sunt rapoarte în ce patiserie a intrat, câte prăjituri a luat. După mulţi ani de insistenţe am reuşit să luăm o repartiţie să ne mutăm în casa asta cu toţi, după schimburi. A fost un ordin de zi, să ne supravegheze înainte de mutare, să ne ţină departe de noul domiciliu. Vecinii au fost, cu diverse motive de acasă, fochistul a fost trimis la un curs la ICRAL. Au lăsat în pace doar un vecin informator al lor. Au făcut tot circul ăsta doar ca să aibă timp să intre o echipă să pună microfoanele. Cred că ele sunt şi acum pe aici. Lui Cornel nu îi pasă, spunea că nu avem nimic de ascuns.

Toma Roman Jr, 14 noiembrie 2011, Jurnalul Naţional