Pe 11 noiembrie 1995, România a amuțit preț de câteva zile. De durere și de deznădejde. Murise cel mai iubit și respectat lider al ei. Un lider care nu a avut nicio funcție publică și care nici nu și-a dorit.

Corneliu Coposu nu a fost nici președintele României, nici ministru, nici academician. Nu a beneficiat de nici unul din avantajele pe care le au acum mai marii zilei. Nu a avut girofar, nu a stat într-o casă de protocol, construită de Ceaușescu, nu s-au oprit coloanele de mașini atunci când a trecut el, nu a avut SPP-iști.

Cu toate acestea, el a fost adevăratul conducător al României. A fost și președinte, și ministru, și academician la un loc.

Tocmai de aceea, în ziua de 11 noiembrie, s-a așternut neliniștea peste România.

Doar cu câțiva ani înainte stătusem la masă cu Corneliu Coposu, la o întâlnire cu jurnaliștii de la Dreptatea, printre care mă aflam și eu.

Probabil, zilele de început de noiembrie ale anului 1995 au fost cele mai dificile pentru mine ca jurnalist, pentru că durerea era atât de mare încât aproape că nu-ți mai rămânea putere să-ți faci meseria.

Îmi amintesc disperarea și spaima multor români din acele zile, pentru că Seniorul, cum i se mai spunea lui Corneliu Coposu, era garanția că cineva se luptă pentru ca România să nu mai derapeze, ca România să devină o țară liberă și democratică.

Mi-a rămas întipărită în minte rază de lumină pe care au adus-o atunci Regina Ana și Principesa Margareta, cărora li se dăduse voie să intre în țară ca să participe la funeralii. În noaptea aceea, sutele de oameni care stăteau la coadă, în frig, ore în șir, ca să intre în sediul PNTCD să-și ia adio de la Senior, au plecat în coloană după Regina Ana conducând-o până la hotelul Continental de pe Calea Victoriei, unde au stat până spre dimineață pentru a se asigura că nu i se va întâmpla nimic. Regina Ana a ieșit la balcon și ne-a mulțumit, în strigătele disperate, dar și pline de speranță, ale celor care înțelegeau perfect ce gol imens lasă Corneliu Coposu. Prezența Reginei Ana și a Principesei Margareta făcea să ne oblojească sufletul și era o rază de speranță de care ne agățam atunci cu toții.

Fără a fi declarate oficial, Corneliu Coposu a avut parte de funeralii naționale. Brașovul a fost în doliu, cu steagurile Primăriei arborate în bernă. La Constanța, Bacău, Gorj, Timișoara sute de mii de oameni au aprins lumânări și au îngenunchiat în fața portretului lui Corneliu Coposu. La București, studenții au decis ca acele zile să fie doliu universitar, și pe ultimul său drum, Seniorul a fost însoțit de lacrimi și de flori aruncate chiar și de la balcoanele locuințelor.

De la funeraliile Reginei Maria, nu s-a mai văzut atâta durere.

Toți aceștia au decretat atunci – Corneliu Coposu a fost adevăratul conducător al României, un patriot, un om al datoriei, un om bun și generos, care s-a dăruit pe sine poporului român.

Corneliu Coposu nu a fost numai unul dintre cei mai tenaci dizidenți din Europa de Est, ci și un lider politic cu viziune, care a marcat cu pecetea sa viața politică a României, simbolizând lupta împotriva comunismului și fidelitatea față de Regele Mihai, pentru revenirea căruia nu a încetat să pledeze.

Lupta sa de decenii, personalitatea sa i-au conferit o autoritatea morală asupra întregii opoziții, dar și asupra puterii. Și lucru aproape imposibil, a reabilitat conceptul de om politic.

Îmi amintesc cuvintele ambasadorului Franței la București, Bernard Boyer - „A murit azi dimineață și deja mi-e dor de el!”

Așa simțeam toți cei care l-am prețuit și respectat.

Corneliu Coposu a plecat puțin, așa cum au titrat ziarele în acea zi. Sper ca spiritul lui să dăinuie si să nu uităm că dacă am avut un Corneliu Coposu, atunci mai avem o șansă.

Declarații ale Seniorului

„Mi-am făcut un examen de conștință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, anilor de detenție și persecuțiile post – penitenciare. Și cred că aș opta pentru același destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist, dar dacă mi s-ar ridica în față aceleași alternative, ceea ce aș alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit și pe care l-aș repeta cu seninătate”. CORNELIU COPOSU

„Deceniile de comunism au făcut mai mult rău României decât au făcut cele două războaie mondiale la un loc, întrucât acestea nu i-au denaturat spiritualitatea”. CORNELIU COPOSU

Oana Stănciulescu, 11 noiembrie 2011, DCNews.ro