Corneliu Coposu, despre care Securitatea instigase să se strige după 1989 că ”n-a mîncat salam cu soia” are un dosar de urmărire informativă de aproape 20.0000 de file. E greu de estimat la ce sume s-a ridicat energia şi resursele consumate de Securitate în urmărirea lui Corneliu Coposu după eliberarea lui din închisoare, la capătul a 17 ani de detenţie.
Volumul imens de note de filaj, de rezultate ale interceptărilor prin ”tehnică operativă”, armata de informatori recrutaţi să-l urmărească şi de securişti care-l monitorizau arată că Seniorul era unul din principale ”obiective” printre foştii deţinuţi politici ţărănişti.
O întîlnire cu Dej Ceea ce a atras din capul locului atenţia poliţiei politice comuniste a fost energia şi intansigenţa lui Corneliu Coposu, nealterate de lunga sa detenţie. Deşi fizic era serios afectat, pierzîndu-şi mai mult de jumătate din greutatea corporală, nu-şi pierduse nici un pic din determinarea din anii tinereţii, cînd fusese secretar al lui Iuliu Maniu. Pus în libertate în aprilie 1964, a găsit un loc de muncă în atelierul de tîmplărie mecanică, de la Întreprinderea de Construcţii-Montaj Bucureşti, ca muncitor necaliifcat. Nici aici nu a scăpat de ochiul atent al Securităţii, mai ales după o memorabilă întlnire pe care muncitorul fost-deţinut o avusese cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, mai-marele partidului comunist, care îl cunoştea din împrejurările colaborării comune, în vederea pregătirii actului de la 23 august 1944 şi întoarcerii armelor împotriva Germaniei fasciste. Memorabilia întîlnire a survenit după declaraţia din aprilie 1964, prin care Dej se delimita pentru prima oară de Moscova, găsindu-şi aliaţi în China comunistă, dar avea nevoie şi de o largă susţinere internă a actului său. Despre întrevedere, Corneliu Coposu a relatat în amintirile sale. Gheorghe Gheorghiu-Dej a început prin a se scuza pentru anii de închisoare politică, la care fusese supus interlocutorul său: ”N-am putut face nimic, pentru că ruşii ne-au dirijat tot timpul”. Ca o palidă compensaţie, i-a propus lui Corneliu Coposu, care avea o solidă pregătire juridică, să devină juristconsult al Consiliului de Stat, cu 4800 de lei pe lună (salariul lui era de zece ori mai mic, iar un inginer cîştiga cam 800 lei), cu condiţia să semneze ”o declaraţie”. Corneliu Coposu nici n-a citit-o şi a refuzat oferta. Cînd Dej a plusat şi i-a propus reabilitarea sa, dar şi a lui Iuliu Maniu, Coposu a răspuns, cu curaj, că ”Maniu ar fi mai indicat să-i reabiliteze pe comunişti". În biroul lui Dej, a început istoria urmăririi informative a lui Corneliu Copsu. Un om ca acesta nu putea fi lăsat la voia întîmplării, să adune la un loc oameni ca el: însemna că Securitatea nu-şi merită banii.
