Corneliu Coposu Fan Page

Ororile comunismului: Drama lui Petrea Munteanu, omul care a fost torturat în aceeaşi celulă cu Radu Gyr şi Corneliu Coposu - Adevărul.ro, 28 aprilie 2011

Înapoi la Comunism autohton

Petrea Munteanu

Petrea Ion Munteanu, în vârstă de 76 de ani, este unul dintre supravieţuitorii regimului de exterminare din închisoarea Jilava. Securiştii l-au ameninţat că-i vor putrezi oasele în puşcărie, însă ironia vieţii a făcut ca ajutorul să-i vină de la cel mai mare duşman al deţinuţilor politici: Gheorghe Gheorghiu Dej.

În timpul petrecut la Jilava, a învăţat într-un mod dureros ce înseamnă mizeria morală şi suferinţa fizică. A fost arestat la vârsta de 17 ani pentru că făcea parte din OSAC (Organizaţia Subversivă Anti -Comunistă).

Ziua Arestării

Calvarul a început pe 13 februarie 1953. Securiştii l-au dus pe strada Domnească, numărul 100, la sediul Securităţii.

Am fost luat din casa părinţilor. Mama s-a speriat aşa de tare încât s-a îmbolnăvit de diabet. Mi-au acoperit ochii cu o pereche de ochelari din tablă şi m-au plimbat vreo jumătate de oră prin oraş ca să mă deruteze. Când am ajuns la Securitate, au început să bată clopotele de la Catedrală şi mi-am dat seama unde sunt", povesteşte fostul deţinut politic.

A fost condamnat de Tribunalul Militar „Nicolae Iorga"Bucureşti prin Sentinţa nr.1148/1953. A fost încarcerat la Jilava, la Camera nr. 8. Pe lângă bătăile aplicate, comuniştii au organizat ritualuri demenţiale pentru distrugerea victimelor.

Ne dădeau să mâncăm arpacaş, eram slăbit în ultimul hal. Nevoile le făceam în aceeaşi cameră. Ne duceau odată pe săptămână la baie. Dacă te prindeau că vorbeşti cu cel din faţa ta, erai pedepsit cu şapte zile de carceră grea. Te duceau la «Mititica», o celulă înconjurată de sârmă ghimpată ca să nu te poţi sprijini de perete", îşi aminteşte Petrea Munteanu.

La Jilava, a avut onoarea să-i cunoască pe Corneliu Coposu şi scriitorul Radu Gyr. „Când am ajuns la Jilava, în celulă erau vreo 80 de suflete. Nu mai aveam loc şi am fost nevoit să dorm pe jos, lângă un veceu. Lui Radu Gyr i s-a făcut milă de mine şi m-a chemat să dorm lângă el. Pe Corneliu Coposu l-am cunoscut cu câteva zile înainte să plece la Râmnicu Sărat. La plecare, m-a îmbrăţişat şi pupat", spune fostul deţinut politic.

Condamnat la moarte

Cea mai cumplită amintire de la Jilava a fost aceea când a fost condamnat la moarte, în locul unui coleg cu acelaşi nume: „În celulă mai era un paraşutist, mai mare cu vreo 12 ani decât mine, care se numea tot Petrea Munteanu. Într-o zi, un ofiţer a deschis uşa celulei şi a spus «Petrea Munteanu să iasă afară cu tot cu bagaj!». Ne uitam unul la altul. Nu ştiam despre care din noi doi este vorba. I-am zis : «Nea, Petrică, cred că este vorba de carceră, mata eşti dărmat. Las' că mă duc eu în locul matale». M-au luat şi m-au dus într-o celulă. Fierarul puşcăriei mi-a bătut lanţuri la mâini şi la picioare şi m-a dus la Zidul Plângerii (acolo erau împuşcaţi deţinuţii)", îşi aminteşte cu groază fostul deţinut politic.

A fost salvat chiar în faţa plutonului de execuţie de comandantul închisorii. „A văzut că sunt un copil şi a întrebat cum se numeşte mama. În acel moment, şi-a dat seama că nu sunt eu cel condamnat la moarte. M-au luat din faţa plutonului de execuţie şi m-au băgat în cupola închisorii. M-au lăsat să zac acolo până ce am leşinat şi am fost dus la infirmerie".

Ajutat de Gheorghiu Dej

Securiştii i-au spus că-i vor putrezi oasele în închisoare, însă ironia sorţii a făcut să fie ajutat tocmai de Gheorghe Gheorghiu Dej. „Norocul meu a fost că părinţii mei locuiau lângă socrii lui, pe strada I. L. Caragiale. Mama le-a îngrijit pe cele două fete ale lui Dej: Lica şi Tanţa. Le spăla hăinuţele, le hrănea, avea grijă de ele ca de proprii copilaşi. Tatăl meu l-a ajutat pe Gheorghiu Dej atunci când era în închisoare la Doftana. Îi ducea mâncare acolo", spune interlocutorul nostru.

Într-o zi mama şi-a făcut curaj, s-a dus la Gheorghiu Dej şi i-a spus: «Mă, Ghiţă eu ţi-am crescut fetele. De ce nu imi laşi băiatul liber? La puţin timp, s-a făcut o rejudecare a procesului şi mi-a lăsat pedeapa la 8 luni de închisoare", spune fostul deţinut politic.

Viaţa în "libertate"

În octombrie 1953 a fost pus în libertate, însă calvarul a continuat. Nimeni nu voia să-l angajeze pentru că «nu corespundea politic». Azi îşi găsea, a doua zi era alungat pentru că intervenea Securitatea.

Eram urmărit pas cu pas. Am fost dat afară de peste tot, şcoala nu am putut să o termin. Colonelul Moraru venea şi ordona să mă dea afară fără niciun motiv", spune Petrea Munteanu.

În prezent, starea de sănătate a fostului deţinut politic este extrem de şubredă. "De la bătăile aplicate am rămas cu sechele. Am ameţeli puternice şi dureri de cap. M-au lovit în cap cu o cataramă de fier de la centură".

Corina Misăilă, 28 aprilie 2011, Adevărul.ro

Articol citit de 3268 ori.

Alte articole