Gândul prezintă în premieră documente istorice despre modul în care regimul comunist consemna perioada de detenţie a condamnaţilor politici. Ion Mihalache a murit în penitenciarul de la Râmnicu Sărat, condus de Alexandru Vişinescu. Un raport sec consemnează moartea liderului ţărănist. Rapoartele gardienilor arată modul barbar în care Ion Diaconescu, Corneliu Coposu sau Ion Mihalache erau pedepsiţi abuziv, uneori la limita condiţiei umane. Consultă mai jos dosarele de penitenciar ale liderilor ţărănişti condamnaţi de comunişti la torturi şi degradare umană.
Ion Mihalache a fost închis la Râmnicu Sărat în perioada iulie 1955 - 5 februarie 1963, unde în urma torturilor a decedat. Testimonialele foştilor deţinuţi de la Râmnicu Sărat, precum Ion Diaconescu si Ovidiu Borcea, arată că Ion Mihalache era preferatul comandantului Alexandru Vişinescu când venea vorba de bătăi.
Scurtă biografie a lui Ion Mihalache
Ion Mihalache a fost fondatorul Partidului Ţărănesc şi s-a născut la 3 martie 1882 în localitatea Topoloveni. A luptat în Primul Război Mondial, unde s-a remarcat in bătăliile de pe Valea Dâmboviţei şi în luptele de la Oituz şi Mărăşeşti. Pentru faptele de eroism a fost decorat cu ordinul Mihai Viteazul. În 1926 a decis ca Partidul Ţărănesc să fuzioneze cu Partidul Naţional Român condus de Iuliu Maniu, formând Partidul Naţional Tărănesc. A ocupat funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte al partidului, precum şi portofolii ministeriale. În 1941 a plecat voluntar pe frontul de Răsărit, participând la luptele pentru eliberarea Basarabiei.
În 1944 a fost ales de către Iuliu Maniu ca lider al echipei naţional-ţărăniste care urma să meargă în Occident, dar a fost arestat alături de alţi lideri ai partidului la 14 iulie 1947 în urma „Înscenării de la Tămădău”, cand mai multor lideri ţărănişti li s-a oferit ocazia sa fugă în străinătate, însă au fost opriţi pe aerodromul din Tămădău şi arestaţi sub acuzaţia de „încercare de fugă într-o ţară străină”.
DESCARCĂ AICI DOSARUL DE PENITENCIAR AL LUI ION MIHALACHE
Comuniştii l-au acuzat pe Iuliu Maniu de trădare şi insurecţie, astfel că a fost condamnat la temniţă grea pe viaţă, fiind încarcerat în prima fază la Sighet. Pe 29 iulie 1955 a fost transferat la Râmnicu Sărat.
Sentinţa de condamnare a lui Ion Mihalache
Pe 14 noiembrie 1944, secţia I a Tribunalului Militar Bucureşti l-a condamnat pe Ion Milache la temniţă grea pe viaţă. În sentinţă de spune că Mihalache se face vinovat de următoarele infracţiuni: „complot prin trădare şi insurecţie”, „supărarea ordinei constituţionale”, „încercare de trecere frauduloasă a frontierei”. Sentinţa a fost dată de colonelul magistrat Alex. I. Petrescu. Ion Mihalache a luat la cunoştinţă de acestă sentinţă abia în 1955. Vezi mai jos sentinţa:
Foto: Sentinţa de condamnare a lui Ion Mihalache
În penitenciarul de Râmnicu Sărat Ion Mihalache a primit zeci de zile de carceră, ceea ce însemna că nu mai primea mâncare. Rapoartele acestor pedepse avizate de fiecare dată de comandantul Alexandru Vişinescu arată că Mihalache era pedepsit pentru motive aberante.
Un raport arată că a primit cinci zile de izolare pentru că într-o zi l-a chemat la uşa celulei pe ofiţerul de serviciu şi, când a deschis, vizeta (geamul celulei) Mihalache a strigat: „Sunt eu, Mihalache” de două ori. Pentru această faptă Mihalache a fost pedepsit cu cinci zile de carceră. Vezi mai jos documentul:
Foto: Raport prin care Mihalache a fost pedepsit cu 5 zile de carceră
Un alt raport, din 1960, prin care a fost pedepsit cu 3 zile de carceră, reţine următoarele: „La deşteptare nu a vrut să se scoale spunând să-l las în pace, ei drăcia dracului! Am chemat ASG şi l-a întrebat de nu se scoală. I-a răspuns: Domnule maior mai lăsaţi-mă! Atunci ASC l-a întrebat de i-a spus maior când el e locotinent. Ştiu că sunteţi locotinent dar v-am avansat eu la gradul de maior, a spus râzând batjocoritor. Propun trei zile de carceră”, se arată în raport. Vezi mai jos documentul:
Foto: Un alt raport făcut de ofiţerii de la Râmnicu Sărat
Oficial, moartea lui Ion Mihalache a fost consemnată pe 5 februarie 1963. Vezi mai jos cererea de înhumare semnată de Alexandru Vişinescu şi certificatul de deces.
FOTO: Certificatul de deces al lui Ion Mihalache
FOTO: Cererea de înhumare a lui Mihalache
O caracterizare semnată de Vişinescu spune că Ion Mihalache a fost pedepsit cu izolarea totală pentru că era indisciplinat. „Are manifestări duşmănoase faţă de regimul de detenţie şi faţă de Regimul de Democraţie Populară”, se arată în caracterizare. Vezi mai jos documentul:
Dosarul de Penitenciar al lui Corneliu Coposu
Corneliu Coposu s-a născut pe 20 mai 1916 în comuna Bobota din judeţul Sălaj. În perioada 1935-1937 el a fost preşedintele Organizaţiei de Tineret a PNŢ Filiala Cluj, iar între 1937-1947 a fost secretarul politic al lui Iuliu Maniu. Arestat în iulie 1947, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, trecând, pînă la amnistiere - în 1964 -, prin 12 închisori comuniste. După decembrie 1989 a fost ales, la congresul din septembrie 1991, preşedinte al PNŢCD. În iunie 1992 a fost desemnat, în urma votului, preşedintele Comitetului Executiv al CDR, funcţie pe care a deţinut-o pînă în noiembrie 1993. Corneliu Coposu a murit pe 11 noiembrie 1995, la Spitalul Universitar Bucureşti.
În virtutea activităţii politice şi a funcţiilor deţinute, a fost arestat după „Înscenarea de la Tămădău”, din 14 iulie 1947. Trei ani mai târziu a fost arestată şi soţia sa, Arlette, şi condamnată la 14 ani de închisoare.
După ce a petrecut 9 ani în temniţă fără a fi adus în faţa instanţei, Corneliu Coposu a fost judecat în 1955 de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi condamnat la 15 ani de închisoare pentru “activitate intensă contra clasei muncitoare”. Ulterior, a fost deţinut în penitenciarele şi coloniile de muncă de la Văcăreşti, Rahova, Jilava, Bragadiru, Piteşti, Malmaison, Craiova, Aiud, Sighetul Marmaţiei, Popeşti-Leordeni, Poarta Albă, Capul Midia, Gherla. Ultimii 8 ani de detenţie i-a executat în regim sever de izolare la Râmnicu Sărat, această perioadă punându-şi în mod ireversibil pecetea asupra stării sale de sănătate.
În arhive au mai fost găsite câteva file din dosarul de penitenciar al lui Corneliu Coposu. O notă informativă a Securităţii reţinea că seniorul Coposu a fost condamnat la 15 ani de puşcărie pentru activităţi duşmănoase la adresa statului comunist. „După desfiinţarea PNŢ-ului, a continuat activitatea sa duşmănoasă împotriva regimului, împreună cu mai mulţi membri ai T.U.N.T., redactând şi multiplicând manifeste cu conţinut contrarevoluţionar”, se arată în nota Securităţii. Vezi mai jos documentul.
FOTO: Dosar de penitenciar, Corneliu Coposu
Un alt document este fişa matricolă a lui Corneliu Coposu în care la profesiune se menţionează că era ziarist şi la limbi cunoscute menţiona franceza şi maghiara. Vezi mai jos documentul:
Documente inedite despre viaţa lui Ion Diaconescu din penitenciar
Ion Diaconescu a fost încarcerat la penitenciarul de la Râmnicu Sărat în perioada 1957-1962. În cărţile pe care le-a publicat şi interviurile pe care le-a acordat, a vorbit pe larg despre condiţiile extreme pe care le suportau deţinuţii politici din închisoarea condusă de Alexandru Vişinescu.
Scurtă biografie a lui Ion Diaconescu
Ion Diaconescu a avut o viaţă marcată de destinul PNŢ, partid pe care l-a urmat indiferent dacă formaţiunea s-a aflat la putere, în opoziţie, în ilegalitate sau în anonimatul de după anul 2000.
Ion Diaconescu s-a născut pe 25 august 1917, în comuna Boteşti, judetul Argeş. A fost inginer şi om politic naţional-ţărănist, preşedinte al PNŢ-CD, preşedinte al CDR şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Nepot pe linie maternă al lui Ion Mihalache, Diaconescu a intrat în PNŢ încă din 1936, în organizaţia de tineret a partidului, unde a fost membru al Biroului Central (1944-1947).
După absolvirea Facultăţii de Electromecanică a Institutului Politehnic din Bucureşti (1942), Diaconescu a lucrat ca referent tehnic în cadrul Ministerului Economiei Naţionale până în 1947, când a fost epurat. Arestat la 1 decembrie 1947, prins în valul de arestări ale liderilor PNŢ, Diaconescu a fost deţinut politic între 1947 şi 1964.
După eliberarea din închisoare, a lucrat ca inginer la întreprinderea Ascensorul Bucureşti, până în 1980, continuând să ţină legătura cu foşti fruntaşi ţărănişti, între care se afla şi Corneliu Coposu.
În cei cinci ani de detenţie la penitenciarul de la Râmnicu Sărat, Diaconescu a fost pedepsit de conducerea penitenciarului cu 40 de zile de izolare pentru „diferite abateri ca: manifestări, nerespectarea regimului stabilit şi încercări de a lua legătura cu alţi deţinuţi”. Unul din documentele din dosarul său de deţinut conţine un raport prin care se arată că a fost pedepsit la 7 zile de izolare. Vezi mai jos cum arată raportul:
Ion Diaconescu a fost obligat la plecarea din penitenciar să semneze un document prin care se angaja să nu vorbeasca cu nimeni despre condiţiile din penitenciar. Vezi mai jos documentul:
