Închisoarea Râmnicu Sărat, una din temniţele cele mai de temut ale Romaniei, a măcinat sănătatea şi vieţile fruntaşilor politici ai perioadei interbelice, culminând cu regimul de exterminare din peroada comunistă.
Construirea penitenciarului s-a făcut începând cu anul 1899. Clădirea este realizată cu elemnte neoclasice şi neogotice, după modelul francez şi englez La început a funcţionat sub denumirea de ,, Arestul Preventiv,,.
În 1907, în timpul răscoalei ţărăneşti, oraşul Râmnicu Sărat a fost scena unor dramatice confruntări între armată şi populaţia răsculată. Deznodământul a fost tragic: numeroşi ţărani au fost împuşcaţi iar pentru reprimarea răscoalei au fost încarceraţi în Arestul Preventiv peste 1200 de ţărani. În 1920 Arestul Preventiv este transformat în Penitenciar. Amenajarea actuală datează din perioada interbelică, cu excepţia gardului exterior care a fost înlocuit cu un gard de sârmă ghimpată.
Un alt eveniment care a avut loc în acest penitenciar a avut loc în 1938, când au fost încarceraţi aici capi ai legionarilor printre care s-a numărat şi Corneliu Zelea Codreanu. în noaptea de 29-30 noiembrie 1938 aceştia au fot luaţi sub pretextul mutării la Jilava, dar în apropiere de padurea Făcăbeşti au fost ucişi la ordinul regelui Carol al II-lea. S-a motivat că au încercat să evadeze.
În interiorul penitenciarului au fost împuşcaţi la 21-22 septembrie 1939 membri câtorva comandouri legionare, care au fost ulterior îngropaţi în cimitirul oraşului.
După 1945, aici au fost închişi membri ai gvernului Ion Antonescu, generali ai armatei, fruntaşi P.N.Ţ. Dintre ei amintim: gen. Dobre Dumitru, gen. Constantin Pantazi, gen Gheorghe Jienescu, gen. Nicolae Stoenescu, contraamiralul Horia Macellariu, Ion Petrovici, Victor Pogoneanu, Titel Petrescu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu şi mulţi alţi care au suferit din cauza prigoanei comuniste. Fiecare din cei care au trecut prin chinurile îndurate în acestă închisoare Radu Ciuceanu l-ea închinat acest decalog:
- În puşcărie să nu faci azi ce nu poţi face mâine,
- Tăcerea este cel mai mare rău al temniţei,
- Să nu vorbeşti mult, ci multe,
- În puşcărie există numai două categorii: cei morţi de afară şi cei vii dinăuntru,
- În temniţă Dumnezeu se ascunde sub orce uniformă de miliţian, iar Dracul în hainele vărgate ale orcărui deţinut,
- În celulă nu ai decăt un singur duşman: Tu ănsuţi,
- Orice mâncare e bună în celulă, cu excepţia celeia care lipseşte,
- Dacă-ţi vine să plângi, nu consuma toate lacrimile dintr-o dată,
- Nu căuta speranţa atârnată pe pereţi temniţei, ea are un singur sălaş în obişnuinţele de toate zilele,
- În temniţă te eliberezi în fiecare zi.
Un raport întocmit la 24 mai 1948 ne arată structura penitenciarului la acea dată, astfel:
- 4 curţi pentru plimbarea deţinuţilor;
- penitenciarul are parter şi etaj;
- etajul are 19 celule;
- parterul are 16 celule şi 3 saloane comune;
- în fiecare celulă pot fi cazaţi trei (3) deţinuţi;
- 1 cameră - infirmerie cu 6 paturi;
- 1 cameră - bucătărie;
- 1 cameră - magazie cu efecte;
- 2 camere - magazii cu alimente;
- 4 camere - birouri;
- 1 cameră - serviciu de gardă;
- 2 camere - prim gardian;
- 5 camere - administratorul penitenciarului.
Anii 1945 şi 1946 au fost anii de început ai perioadei comuniste. Comuniştii, pentru a păstra aparenta linişte politică, n-au trecut din primii ani la înfăptuirea programului de socializare a ţări.
Mai întâi s-au infiltrat în toată administraţia statului, pentru ca apoi să treacă la supunerea României, care urma să se realizeze prin eliminarea tuturor oamenilor politici, a persoanelor din administraţie din conştiinţa românilor prin înscenarea unor procese sau, pur şi simplu, prin înlătuarea lor definitivă prin diverse mijloace. Astfel penitenciarele din toată ţara au început să fie umplute cu deţinuţi politici şi sabotori.
