Corneliu Coposu Fan Page

Centrul Cultural Sincai-Coposu, izvor de cultura al noilor generatii - Magazin Salajean

Înapoi la La Bobota

Inaugurat pe data de 22 noiembrie 1998, Centrul Cultural Sincai – Coposu din localitatea Bobota intruneste atat imaginea unui muzeu inchinat celor doua personalitati politico-istorice cat si mostenirea lasata de acestia locuitorilor comunei.

Prin amabilitatea profesoarei Silvia Muste ale carei demersuri si eforturi au contribuit la infiintarea acestui “sanctuar muzeistic”, am putut sa redescoperim cateva momente de istorie nationala.

Muzeul se compune din mai multe incaperi, fiecare fiind dedicata uneia dintre personalitati. O prima incapere se desprinde putin din tiparurile unei expozitii memorialistice inchinate celor doua personalitati, prezentand imaginea caracteristica a “tindei” taranesti, reamenajata cu foarte multa precizie pentru a reliefa in cele mai bune conditii aspectul etnofolcloric al zonei. Obiectele expuse au fost colectate intre 1992 si 1998 de catre dascali, elevi sau au provenit de la diferiti sateni. Acestea sunt reconditionate si expuse in acelasi mod in care apareau in casele taranesti. Aici poate fi intalnit “armareul” – dulapul ingropat in perete, unde “blidele” si urcioarele isi aveau locul. “Sporul” sau cuptorul casei se alatura obiectelor mai voluminoase din inventarul tindei, alaturi de paturile incarcate cu perne si alte obiecte vestimentare specifice. Obiectele de vestimentatie dateaza din jurul anilor 1910, 1930, 1940 si 1950. Acestea sunt unicat, priceperea si harnicia femeilor satului dovedindu-se pe parcursul timpului.

Obiectele de ceramica au si ele partea lor de unicitate, “impletind” un stil aparte, de ceramica de Cris (de culoare galbuie) si ceramica de Deja (de culoare verde). Lada de zestre este nelipsita, la fel ca si costumul premiat la vechiul festival “Cantarea Romaniei”.

Sala “Gheorghe Sincai” cuprinde o multitudine de informatii legate de viata si opera ilustrului “om al Scolii Ardelene”. Fotografii, imagini si texte vorbesc despre insemnatatea acestei personalitati pentru istorie, dar si pentru locuitorii din Bobota. Legatura acestuia cu aceste meleaguri a condus la o asa zisa “miscare sincaina”, condusa si continuata de catre intelectualii satului ca si tribut pentru intrega sa activitate destinata invatamantului. Infintarea scolii din Bobota se datoreaza acestuia, el fiind dealtfel intemeietorul celor 300 de scoli transilvane. Opera vasta “Hronica romanilor si a mai multor neamuri” completeaza activitatea sincaina, totodata el fiind cel ce a tradus si elaborat manualele fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica si Catehismul in scopul asimilarii acestora de catre elevi intr-un mod cat mai facil.

Moartea marelui om de cultura a nascut controverse peste ani. Izvoarele prezente in muzeu demonstreaza ca acesta ar fi murit la Bobota, argument intarit de continua existenta a acestei “miscari sincaine” a intelectualilor bobotani. O fotografie executata in 1935 prezinta un mormant unde se presupune ca ar fi fost inhumat Gheorghe Sincai, element care “argumenteaza” pozitia intelectualilor bobotani fata de personalitatea acestuia.

Moartea sa in 1816 in localitatea Svinea (Sviniça) din apropierea orasului Kosiçe din Slovacia este argumentata de certificatul de deces descoperit in aceeasi localitate. Documentul autentifica decesul la 75 de ani, varsta care nu corespunde cu documentele de la Bobota. Explicatia poate fi conectata cu falsificarea datelor de catre autoritatile maghiare din perioada anului 1850, ostile omului de cultura roman. Anul 1966 a adus momentul ridicarii unei fantanii – “Fantana lui Sincai”, satenii sustinand ca acesta ar fi locul decesului marelui om de cultura.

Continuitatea peste ani a personalitatii lui Gheorghe Sincai, a avut un impact si asupra lui Gheorghe Rizescu, comandantul Escadronului 18 Cavalerie, ce se afla in 1939 la Bobota. Rizescu fiind un om cu vadite calitati intelectuale si apropiindu-se foarte mult de localnici a hotarat ridicarea unui monument in onoarea lui Gheorghe Sincai.

Insa odata cu hotararile “Diktat-ului de la Viena” din 30 august 1940, soarta monumentului a devenit sumbra. Prin patrunderea horthystilor in septembrie 1940 in Transilvania, monumentul din Bobota a fost distrus prin dinamitare.

Azi, monumentul nu a fost refacut, desi Gheorghe Rizescu in perioada postbelica facea un indemn referitor refacerea acestuia. Totusi in curtea muzeului s-a ridicat o statuie in memoria omului de cultura.

Materialele expuse in sala “Corneliu Coposu” aduc informatii incepand cu copilaria si terminand cu ultimele clipe ale omului politic. Un arbore genealogic reflecta originile acestuia din zona somesana a Chioarului, din oameni de vaza ale caror destine i-au adus pe unii dintre ei la Bobota.

Fotografiile si documentele expun aspecte din viata politica si personala ale lui Corneliu Coposu, relatiile acestuia cu Iuliu Maniu, cu regele Mihai, cu intreaga clasa politica interbelica.

Evenimentele sunt prezentate gradual, evidentiind momentele marcante ale omului politic roman. Aici sunt cuprinse evenimente din perioada studiilor, implicatiile acestuia in cadrul PNTCD, apoi “inceputul sfarsitului”, prin incarcerarea sa alaturi de alti oameni politici si de cultura romani, in inchisorile comuniste. O harta a Romaniei ofera imaginea “periplului” lui Corneliu Coposu prin majoritatea inchisorilor si “centrelor de reeducare” comuniste.

Alaturi de fotografiile si documentele existente se afla atat obiecte personale sau de vestimentatie apartinand lui Corneliu Coposu, cat si un fragment din crucea mormantului tatalui sau, Valentin Coposu.

Medalia “Legiunea de Onoare” primita din partea Presedentiei Frantei in anul 1995, atesta importanta omului politic la nivel european.

Dupa cum marturiseste profesoara Silvia Muste, eforturile si demersurile nenumarate la diverse institutii s-au bucurat de succes, sprijinul oferit de Muzeul de Istorie si Arta Zalau, de Prefectura Judetului Salaj, de Primaria locala si “Fundatia Corneliu Coposu” concretizandu-se in amenajarea acestui “tribut” inchinat celor doua personalitati si in cultivarea spiritului cultural-istoric pentru generatiile viitoare.

Ciprian Mihut, 18 Februarie 2009, Magazin Salajean

Articol citit de 3091 ori.

Alte articole