Corneliu Coposu Fan Page

1861-2011 - 150 de ani de la sfințirea bisericii din Bobota și redactarea Memorandumului sălăjean

Înapoi la La Bobota

Acum 150 de ani, pe data de 27 august 1861, dată care atunci corespundea, conform vechiului calendar, cu Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în localitatea Bobota a avut loc un eveniment istoric deosebit, cu dublă semnificație: s-a sfințit biserica de piatră din localitate, adevărată Catedrală și printre cele mai mari din Sălaj, la vremea respectivă, dar și azi; cu această ocazie a fost citit Memorandumul de protest al sălăjenilor împotriva anexării la Ungaria.

Localitatea Bobota este atestată documentar la anul 1213 sub denumirea de villa Babud. Așadar, în 2013 se vor împlini 800 de ani de la prima atestare documentară a localității.

De-a lungul timpului o întâlnim sub următoarele denumiri: Bobuti – la anul 1262; Bibotheleke – 1427; Babuktelek; Babatheleke – 1471; Babodtheleke – 1479; Babuchtelek – 1486; Babuttelek, Babickthelek, Babiotheleke, Babwkthelek, Babwtheleke – 1492; Bobatelek – 1510; Nagy-Dersida – 1750; Babuctelke – 1755; Bobote – 1839; Bote – 1850; Nagy-Dersida, Bobota – 1854; Bobota din anul 1900 încoace.

Biserica din Bobota, se spune într-un document din octombrie 1867, „cam de 300 de ani posiede un dominiu cam de 200 gălete, computând și pădurea, și pe acest teritoriu din anticitate au locuit peste 150 familii carii au contribuit bisericii anuatim o anumită taxă. Afară de aceasta, biserica au avut moară, 2 crâșme, pământuri besericești, carii ea le-au folosit și alte venituri din pădure”. Sub documentul respectiv apar 54 de nume din Bobota, dar nu apare în dreptul niciunuia semnul crucii, modalitate de semnătură pentru neștiutorii de carte. Documentul încriminează pe curatorii din Bobota, care, „așa au fost de isteață, șireată și de rafinită în mâncarea venitului, cât neci una urmă nu se vede a venitului”. Mai departe, documentul dă exemplul unor preoți greco-catolici care au renunțat la cariera lor în urma unor scandaluri pe care le-au avut cu curatorii din Bobota. Este vorba de preoții Ipian Ignatie Marinca, Oros Ioan și Simion Pop.

Conform documentului, în anul 1841 începe o „epocă nouă” pentru parohia din Bobota, odată cu venirea preotului greco-catolic Demetriu Coroianu, fost profesor la Blaj, unde i-a avut ca și colegi pe Simion Bărnuțiu și Timotei Cipariu. Tot aici vede lumina zilei, pe data de 10 ianuarie 1842, fiica sa Clara, măritată cu Ioan Maniu. Ei sunt părinții lui Iuliu Maniu, fost prim ministru al României interbelice.

Tânărul preot Demetriu Coroianu, „au început a lua la rând veniturile bisericii”, însă nu a apucat să le ducă la bun sfârșit, deoarece în anul 1845 se mută ca paroh și protopop la Craidorolț și apoi, din 1850 până în 1873, îndeplinește funcția de Vicar foraneu greco-catolic al Sălajului. Vicariatul Greco-Catolic al Silvaniei luase ființă în anul 1810 și avea sediul la Șimleu Silvaniei.

După Demetriu Coroianu, în anul 1845, vine ca preot în Bobota Grigore Gael, care din prima săptămână, necunoscând încă parohia și veniturile ei, continuă ideea preotului Coroianu și, cu acceptul „superiorității bisericești”, a încheiat un contract cu zidarii pentru a demara construcția bisericii de piatră din Bobota. Până în acel moment în Bobota exista o biserică de lemn, situată în locul unde astăzi este Dispensarul uman. Acolo se presupune că a fost înmormântat marele cărturar Gheorghe Șincai în anul 1816. Tot aici, marele cărturar a înființat școala care-i poartă numele. Biserica de lemn a fost donată, în anul 1868, parohiei Corni, care la vremea respectivă făcea parte din același tract protopopesc, tractul Șamșudului. Actualmente localitatea Corni face parte din județul Maramureș, iar biserica de lemn primită de la bobotani a fost demolată în anul 1975.

Construcția bisericii de piatră din Bobota, adevărată Catedrală, a durat nu mai puțin de 16 ani. Actul ei de temelie a fost pus în luna octombrie 1846. Construcția bisericii a fost definitivată în anul 1861 și purta hramul „Adormire Maicii Domnului”.

Din păcate, în această perioadă a izbucnit și un scandal urât între curatori și preotul Gael, cu acuze grave de o parte și de cealaltă. Din anul 1854 a început și un proces între preot și curatori, care s-a terminat abia în anul 1867, când preotul Grigore Gael a plecat din Bobota, după ce a construit și sfințit biserica. Eforturile sale au fost răsplătite cu distincțiile de protopop surogat și brâu roșu, primite în anul 1858, iar după sfințirea bisericii a fost numit protopop al districtului Șamșud, tract din care făcea parte și Bobota.

În anul 1861, pe data de 27 august, când s-a sfințit biserica din Bobota, au fost prezenți toți fruntașii politici, intelectualii și preoțimea sălăjeană. A fost un moment istoric important pentru întreaga Țară a Silvaniei, deoarece s-a dat citire unui memorand. Memorandumul sălăjean era un act de protest adresat împăratului de la Viena contra măsurilor de anexare a Parțiumului la Ungaria, în anul 1860. El a fost redactat de către Ioan Maniu și Ioan Galu, fost profesor la Gimaziul Minoriților din Șimleu și apoi protopop al tractului Șamșud. În prealabil, după ce Ioan Maniu s-a consultat cu vicarul Demetriu Coroianu, a avut loc o întâlnire cu parohii reprezentativi din Comitatul Crasna, la Șimleu, pe data de 16 august 1861.

La sfințirea bisericii din Bobota s-a încercat să se stabilească și persoanele care vor înainta actul de protest împăratului de la Viena.

Redăm, în continuare, scrisoarea lui Ioan Maniu adresată unchiului său, Simion Bărnuțiu, care în acea vreme era profesor la Universitatea din Iași, în care îi relatează acestuia despre evenimentul care a avut loc la Bobota, cu ocazia sfințirii bisericii de aici și însemnătatea pe care a avut-o pentru întreaga suflare românească din Sălaj: „Marți 27 l. c. (august 1861) a fost sfințirea bisericii de la Bobota. Acolo au fost mai mulți Români și ne-am înțeles ce să facem, adeca noi cu D. Galu din Chieșd am dus memorandul gata și l-am cetit. Toți au zis că e bine și l-au subscris, câți au fost. Memorandul e făcut pentru amândouă comitatele: Crasna și Solnoc. Cu chiorenii până acum nu am avut înțelegere. A fost vorba și de deputații cari să meargă la Viena. Ei au zis ca din partea civililor din Crasna să fiu io, din Solnoc Filep. Acela însă nu a fost de față. Acum nu știm ce va răspunde la propunere. Dintre popi nu vrea încă să se hotărască nici unul, respective dintre acei cari au fost la sfințirea bisericei. Unul pentru o cauză, altul pentru alta. I-o m-am năcăjit foarte și le-am spus, că Românii așteaptă altă purtare de la părinții poporului. Ei zic că nu e de lipsă să meargă deputați, ci prin ordinariat să se trimită. Am zis că aceasta nu se poate nici decât. Din mai multe cauze lucrul a rămas într-atâta.

În Bobota m-am cunoscut cu D. protopop din Sătmar, Branu (Petru – n.n.), un om foarte brav și mare aderent a Dtale. A beut un toast pentru sănătatea Dvoastră. Alt protopop pentru a mea. Io m-am sculat și le-am mulțămit; mi-am exprimat bucuria pentru sentimentul lor național și speranța, că sufletul căpătat de la exemplarii noștri bărbați, îl vor conserva, transplanta și realiza”.

La final, subliniem faptul că și celelalte trei sfințiri ale bisericii din Bobota, care au avut loc în anii 1904, 1929 și 1986, au reprezentat, atât pentru Bobota cât și pentru Sălaj, evenimente istorice deosebit de importante. De asemenea, că localitatea a avut păstori sufletești remarcabili precum Demetriu Coroianu, Gavril Vaida de Glod sau Valentin Coposu.

Cercetător științific dr. Marin POP
Articol apărut în ziarul „Magazin Sălăjean” din data de 23 august 2011

Biserica Bobota

Articol citit de 3553 ori.

Alte articole