Petre Roman - Am retinut si lucrul acesta.

Corneliu Coposu -Am sugerat Uniune Natională, care să cuprindă Frontul si celelalte partide. Adică nu dizolvarea Frontului.

Ion Iliescu - Aici, In clădire, se află si delegatiile altor câtorva partide. Le-ati refuzat, am inteles, prezenta la discutii. Deci, nu vreti să avem o discutie comună cu ei.

Sergiu Cunescu - A, nu le cunosteam. Nu stim cine sunt.

Ion Iliescu - Nu-i nimic, noi nu ne grăbim. Graba dumneavoastră ne surprinde si maniera acestor măsuri de fortă cu care actionati. Si asta nu acceptăm. Am retinut că e o greseală de formulare. Poate. Numai că această greseală de formulare este deja transmisă la toate agentiile.

Corneliu Coposu -Nu rezultă din declaratie că vrem să continuăm dialogul?

Petre Roman - Nu, nu, deloc. Absolut deloc. Ni se cere să ne dizolvăm.

Ion Iliescu - De aici nu rezultă nici măcar că ati participat la discutii cu noi. Toate agentiile internationale au preluat... Vă rog să dati o dezmintire. Domnule Coposu, ca o conditie a continuării dialogului, eu vă rog, acum, să dati o dezmintire, să apăreti astăzi la Televiziune, să vorbiti despre spiritul dialogului nostru de ieri, care rămâne valabil, să dezmintiti că ati fi dat o asemenea declaratie, pe care toate agentiile internationale au preluat-o.

Corneliu Coposu - Declaratie pe care n-am facut-o

Ion Iliescu - Păi, ati făcut-o!

Corneliu Coposu - Noi am dat o declaratie care s-a citit la Televiziune.

Liviu Petrina - Noi am dat un document scris.

ion Iliescu -Aici, la intrarea In Palat, ati făcut această declaratie pe care toate agentiile de presă au transmis-o deja. Dumneavoastră m-ati răstălmăcit pe mine si ati spus că eu as fi declarat nu stiu ce. Eu m-am simtit obligat să pun la punct acest lucru: niciodată nu am declarat că Frontul nu va participa la alegeri. De astă dată, vreti să spuneti că ati fost răstălmăcit.

Corneliu Coposu - Nu stiu, n-am văzut...

Ion Iliescu - Salut o asemenea constatare Sunteti obligat să o dezmintiti, in orice caz.

Corneliu Coposu - Am să văd textul. Textul a fost citit la Televiziune si e un text al nostru, redactat de noi

Ion Iliescu - Deci, ce pot să vă declar in incheiere? Noi ne mentinem absolut pe concluziile dialogului de ieri. Rămânem absolut deschisi in continuare, pentru a continua dialogul, asa cum l-am inceput ieri. Elementele principiale pe care le-am discutat ieri nu Inlătură propunerea dumneavoastră de azi. Deci, orice propunere, orice partid, orice formatiune poate să vină s-o facă si putem să stăm, să deliberăm impreună si găsim formele in care să ne apropiem de o formulă general acceptabilă pentru toată lumea. Dar, asta o facem pe bază intr-adevăr, de dialog, pe bază de negocieri, cu participarea tuturor formatiunilor politice. Suntem absolut decisi să mergem pe această cale. Vă rugăm, facem apel la dumneavoastră, să vă mentineti in cadrul aceluiasi spirit al dialogului.

Corneliu Coposu - Cu cine vom discuta? Cu puterea politică cu partidul politic al Frontului sau cu Consiliul?

Ion Iliescu - Si cu unul, si cu altul.

Corneliu Coposu - Asta am vrut să stabilim de la inceput.

Liviu Petrina - Domnul prim-ministru a spus: "lovitură de stat. Domnul prim-ministru a pronuntat un cuvânt care s-a mai auzit.-Deci, dumneavoastră spuneti "politică de partid", dumnealui a vorbit de stat. E foarte limpede. V-ati pus in afara legii pe care dumneavoastră ati făcut-o. Haideti să găsim iesire.

Petre Roman - Asta-i o interpretare din partea dumneavoastra.

Liviu Petrina - Nu, asta-i interpretarea intregii tări.

Ion Iliescu - Nu-i adevărat. Este interpretarea unei sectiuni influentată de dumneavoastră. Nu vă confundati cu toată

Liviu Petrina - Sunteti de acord să constituim acel Consiliul al Unitătii Nationale?

Ion Iliescu - Asta-i propunerea dumneavoastră, o propunere care trebuie deliberată.

Dinu Patriciu - De cine?

Ion Iliescu - De toată lumea, inclusiv de noi - de organismul nostru colectiv, ca să se emită o părere proprie a Frontului - de reprezentantii tuturor celorlalte partide si formatiuni. Adica toate propunerile trebuie să le punem pe masă si să deliberam cu totii, nu numai eu sau noi câtiva de aici. Nimeni nu vă dă dumneavoastră dreptul să vă erijati in exponentul părerii tuturor.

Corneliu Coposu - Dar nici dumneavoastră nu vă dă nimeni acest drept.

Ion Iliescu - Sigur, nici mie. Si nici nouă, de asemenea. Deci, noi vom veni cu propunerile noastre, dumneavoastră veniti cu propunerea dumneavoastră, alte partide vor veni, poate, cu alte propuneri. Vom sta la o masă rotundă să le judecăm, să deliberăm, să găsim formule.

* * *

Tocmai de aceea nu recunoscu mesianismul marilor culturi, pentru că există un Eminescu si un mare Nichita, iar in conceptia imberbilor, cultura noastră pare a fi trecută in rândul pigmeilor.

Dostoievski n-ar fi putut deveni un Mesia slav dacă n-ar fi avut partea aceea de suferintă pe care slavismul il oferă din când in când Fiilor iubiti. E ca si cum ar vrea să stoarcă din oasele bolnave o ultimă zvâcnire de viată. Credinta copilului minune a natiunii slave in mesianismul slavilor s-a dovedit o eroare. Pe cine a salvat cultura slavă? Să atribuim crezul mesianic numai rusilor, germanilor si evreilor este un act de necredintă, dacă nu chiar de incultură.

Franta eternă a fost un bluf la fel de reusit ca si celălalt crez, in care o parte din copiii bolnavi ai natiunilor au incercat să-si amăgească strabismele unor protoculturi nefundamentale.

Dacă Germania ca natiune ar fi crezut in mesianismul ei si-si dădea seama că efectul acestei pretentii ar fi fost contrar. Franta nu si-a descoperit brusc măretia culturală in fata pretentiilor hegemoniste ale Germaniei. Atât Franta cât si Germania au fost, sunt si vor fi două culturi de sine stătătoare care si-au găsit o multime de puncte comune in istoria religiei catolice comune. Lutheranismul nu poate fi nici o glumă comparat cu hitlerismul si nu lipsa unei "viziuni universaliste i-a izolat spiritual pe germani". Intotdeauna bunul simt social se răzvrăteste impotriva a tot ceea ce se doreste a fi neapărat mare si mesianic. Răstignirea lui Hristos pledează ea insăsi pentru acest fapt. Nu există nici o formulă civilizată care să apartină de facto unei culturi, justificându-i pretentiile mesianice. Tocmai de aceea imperialismul nu este implicatia practică a mesianismului. Röckfeller n-a avut niciodată un principiu mesianic, iar Ford a crezut pur si simplu in superioritatea unei organizări superioare a productiei, un lucru de mult bun simt social de altfel. Ceea ce au făcut bancherii de când sunt ei bancheri, camăta feudală, profitul contemporan, nu este nici pe departe un principiul mesianic, cât despre o umbră de pretentie culturală, ar fi ridicol dacă am incerca să o găsim.

As friza ridicolul inculturii personale pe care mă străduiesc mereu s-o depăsesc dacă as fi de acord cu enuntul că "despre români se poate spune că au constituit o mare natiune; n-am respecta nuantele de am numi-o cultură mare". Mi-e jenă să mă străduiesc să demonstrez neadevărurile unei asemenea blasfemii. Trebuie să fii incărcat de prea multă ură impotriva latinitătii pentru a incerca să minimalizezi existenta unei culturi. Numai când mă gândesc la ruinele marilor edificii romane de pe două continente, revine ce contin ele insăsi mari dovezi culturale si mă cutremur. Si tot dăm cu mesianismul francez si germanic, uitând de meritele compatriotului nostru Mircea Eliade. Eruditia i-a permis să emită cu adevărat judecăti de valoare. Ea nu permite să afirmăm că in cultura franceză "gratia temperează elanurile vitalitătii". Bergson si scoala lui nu a fost un fenomen secundar, o erezie. Balzac insăsi este o dovadă, iar Hugo este o marcă a vitalitătii franceze de la formele vinile si până la cele unei autentice gratii creatoare. Acelasi lucru este intâlnit in toate culturile nationale. "Amestecul de sublim, de grotesc si de monumental" se intâlneste in toate culturile lumii, nu numai in cultura germană. Franta are o sumedenie de oameni talentati care au dat genii de valoarea lui Voltaire, Hugo, Napoleon, France, Robespierre si Delacroix. Nici despre Cioran nu s-ar fi vorbit, dacă el insusi n-ar fi crezut că e talentat, ca orice român de altfel. Acelasi lucru il cred si asirienii despre ei insusi. Dovada o constituie dansul ritual si tot ceea ce s-a transformat in totem si cultură totemică.

A enunta despre poporul german că nu are talent, dar că are geniu, este ca si cum ai uita de străbunii dumitale care spun că nu poti face sită de mătase din coadă de câine. Geniile, indiferent din ce parte a lumii, tin de talentul fiecărei societăti. Ar trebui să-l negăm pe Mefisto si pe Diavol insusi dacă le-am nega genialitatea.

Cu Hegel, Wagner si Nietzsche nu s-au născut lumi noi, ba chiar era să se prăbusească chiar lumea germană. Prin ei au ajuns slavii la Berlin. Indoctrinarea hitleristă n-a produs nici o mutatie in favoarea culturii Germaniei, iar germanii insisi au inceput a se debarasa de "binefacerile" unor asemenea genii. In locul lui Nietzsche il prefer pe Jean Jacques Rousseau. Omenescul nu este o sumă limitată de valori, decât in mintea celor cu adevărat limitati. Existenta geniilor sau a ceea ce indeobste etichetăm astfel, nu se poate explica decât prin existenta unui apetit creator specific fiecărei notiuni.

Gheorghe Neagu, Ianuarie 2007, Oglinda Literară