Epilog cu comunisti
Pe 23 august 1944, dupa amiaza, are loc la Palatul Regal arestarea maresalului Antonescu si a ministrilor sai. Este o schimbare de regim mai precipitata decat abdicarea Regelui Carol al II-lea. Seara, la Radio, Regele Mihai I rosteste cunoscuta sa proclamatie. Pe 24 august apare cel dintai numar al "Romaniei libere" iesite din ilegalitate.
Ce pondere aveau gazetele comuniste clandestine ne-o spune in jurnalul sau politic fostul ministru taranist Ioan Hudita, citandu-l pe socialistul Titel Petrescu: "...Siguranta cunoaste f. bine persoanele care fac aceasta propaganda, stie chiar si locul unde se aduna si tiparesc aceste fituici si nu-i aresteaza, pentru a le putea controla si mai bine activitatea; desigur, Siguranta are printre ei agentii ei siguri care o informeaza despre orice miscare."
"Scanteia", organul Partidului Comunist, isi incepe aparitia legala pe 21 septembrie 1944, instalata in palatul administrativ al ziarului "Curentul", unde, din 24 august, se gasea redactia organului PNT, "Dreptatea", condus de N. Carandino. Ziarul Partidului National Liberal, "Viitorul", reaparea si el din 27 august '44.
Liviu Rebreanu, otreapa nemtilor
Odata cu intrarea trupelor sovietice in Bucuresti, Comisia aliata de control, adica sovieticii, devine noul cenzor. Oamenii generalului Susaikov hotarasc ce poate aparea in ziare. O alta cenzura asupra "Dreptatii" o exercita, potrivit lui N. Carandino, noul redactor-sef al "Scanteii", Miron Constantinescu. Acesta le spunea tipografilor ce sa culeaga si ce sa nu culeaga dupa citirea manuscriselor. De aceea "Dreptatea" apare cu intermitente. Este un ziar foarte citit, ca si "Viitorul" liberal, unde publica batranul C.I.I. Bratianu, profesorul Gheorghe I. Bratianu, Mihai Farcasanu, seful tineretului liberal si directorul acestei gazete. Au loc, totusi, unele polemici, precum aceea dintre Corneliu Coposu si Zaharia Stancu, sau discutii despre "criza culturii", inclusiv in "Romania libera", la care iau parte Virgil Ierunca si Ion Caraion. Exista anumite relaxari, in decursul anilor '45-'46, care ii fac pe unii sa creada ca va fi reinstaurata democratia. A trecut atmosfera de rafuieli din lunile care au urmat loviturii de stat de la 23 august cand Liviu Rebreanu era tratat in pamflete drept o otreapa care se vanduse nemtilor. Avusese loc si un proces al ziaristilor, soldat cu condamnari grele, unele la moarte (in contumacie), dar si cu achitari.
Ca scenariul privind soarta Romaniei fusese scris, ne-o arata si memoriile lui N. Carandino, gazetar democrat, fost internat in lagarul de la Targu Jiu. Iata ce-i marturisea lui Carandino J. Markham, fost coleg de liceu cu presedintele SUA de atunci, Truman, si corespondent al lui "Christian Science Monitor": "Oameni ca dumneata, de exemplu, vor sta multi ani in inchisoare. Altii vor peri. Oricat de multe vor fi sacrificiile, numarul lor ar fi mai mare in caz de razboi. Iar razboiul s-a dovedit pana acum favorabil comunismului - oricare i-ar fi rezultatele...". N. Carandino a facut noua ani de inchisoare si aproape tot atatia de domiciliu obligatoriu in comuna Rubla din Baragan.
Tovarasul George Calinescu
In perioada in care acapareaza puterea, comunistii se folosesc si in materie de presa de tovarasii de drum. Dintre intelectuali, cel mai reprezentativ caz in acest sens il constituie G. Calinescu, care fusese pana la sfarsitul razboiului strain de politica militanta. El va conduce gazete: "Lumea", "Tribuna poporului", "Natiunea". Va fi ales deputat si va reprezenta un mic partid satelit al PCR-ului. G. Calinescu va publica pamflete despre Mihail Manoilescu, sustinand ca pe cand era guvernator al Bancii Nationale, acesta venea acasa cu buzunarele doldora de bancnote astfel incat servitoarea putea sa ia din ele fara ca stapanul s-o banuiasca, respectiv despre Iuliu Maniu (bizar de asemamatoare cu ciclurile de articole scrise de Nae Ionescu despre liderul taranist). Tot G. Calinescu se va ocupa de un complot imaginar al carui scop... era aruncarea in aer a cladirii Marii Adunari Nationale (asa se chema, din 1946, fostul Parlament). In procesul acestor "complotisti", care s-a numit si "Procesul marii finante", intrucat au fost inculpati in cadrul lui cativa industriasi, va fi inclus si psihologul Nicolae Margineanu. Va ispasi 15 ani de temnita grea.
"Ca la croitor: pe stanga!"
Soarta lui N. Carandino o vor impartasi multi alti ziaristi probi cu vederi de stanga, precum Teodorescu-Braniste, care edita dupa razboi un cotidian de larga audienta, "Jurnalul de dimineata", in timp ce publicistii reciclati ideologic intrau in gratiile noii carmuiri. Tudor Arghezi nu va abdica in aceasta perioada 1945-1947 in care tabletele sale suparau cenzura. Memorabila a ramas observatia sa potrivit careia, daca esti intrebat ce orientare ideologica ai, trebuia sa raspunzi invariabil: "ca la croitor: pe stanga!"... Comunistii incercasera sa-l atraga de partea lor prin decernarea Premiului National de Poezie pe 1946, insa dupa ce-l primise, scriitorul se dusese sa ciocneasca o cupa de sampanie in redactie la "Dreptatea" - cliseul fotografic il infatiseaza brindand cu N. Carandino -, si nu la "Scanteia".
"Universul", "Adevarul", "Dimineata" vor continua sa apara pana in pragul anilor '50, insa erau de nerecunoscut. Episodul "fugii de la Tamadau" constituie un zgomotos pretext pentru suprimarea ziarului "Dreptatea" in iulie 1947, apoi vor disparea accelerat celelalte gazete independente, precum "Semnalul". Rezista pana la inceputul anului 1949 "Natiunea" condusa de G. Calinescu, care in ultimul numar semneaza un editorial-epitaf intitulat "Ne-am facut datoria".
Se incheia in felul acesta amurgul presei romanesti inceput in ultimii ani ai domniei Regelui Carol al II-lea, continuat in anii de razboi si in perioada 1945-1947. Libertatea in care nadajduisera multi indata dupa 23 august 1944, inclusiv libertatea presei, n-a reaparut. Dimpotriva. Vreme de peste patru decenii, Romania a avut parte din plin de reversul ei.
Dan Ciachir, Ziua, 25 februarie 2008
